PRAGMATICĂ LINGVISTICĂ

PROF. OLGA BĂLĂNESCU

-CURS 1-

Proiect 1: Particularități lingvistice în reclamă – 14 decembrie

Proiect 2: Particularități pragmatice în discursul politic/publicistic – 11 ianuarie
Evaluare scrisă: 16 noiembrie
Examenul final = scris (minimum 5 la toate evaluările)

 Plan de proiect:
a) argumentul = 1 pg = de ce am ales, de unde l-am luat, necesitatea instrumentului
de lucru pragmatic, de ce este important să analizăm pragmatic
b) teorie = 1-2 pg = descriere conceptele pragmatice pe care le-am găsit relevante
în studiul de caz
c) studiul de caz = minimum 1-2 pg =
d) concluzie = jumătate de pagină = concluzii peronale ale proiectului
e) bibliografie

 Vom studia:
1. Obiectul pragmaticii
2. Contribuții la dezvoltarea pragmatică
3. Concepte fundamentale în pragmatică

DEFINIȚIE : Pragmatica este o disciplină lingvistică, preocupată de studiul limbii vorbite,

dinamica în mișcare.

 Diferențe între pragmatică și lingvistica tradițională:

1. Pragmatica acceptă toate formele de exprimare, chiar și pe acela pe care
lingvistica tradițională le consideră greșite.
2. Pragmatica acordă o deosebită atenție vorbitorilor în procesul comunicării
(nivelul de cultură, pregătire, stare de spirit, atitudine, raport stabilit între
vorbitori).
3. Pragmatica consideră foarte importantă cantitatea de informații preexistente în
momentul discuției.
4. Pragmatica organizează toate tipurile de discurs într-un mod aparte, diferit de
lingvistica tradițională.
 De exemplu:
 Discursul interogativ: întrebarea nu are ca scop obținerea de răspuns,
ci dobândește o nuanță comunicativă diferită (ironie)
  Discursul ironic: în lingvistica tradițională, ironia este înțeleasă ca o
relație dihotomică (formă+sens); în pragmatică, ironia este văzută ca o
relație trihotomică (formă+sens+receptor)
5. Pragmatica folosește concepte cu totul noi ca terminologie. Aceste concepte noi
provin sub aspectul conținutului din noțiunile lingvisticii tradiționale, care sunt
topite în tiparele proprii pragmaticii.

Contribuții la dezvoltarea pragmaticii

Benveniste a adus în pragmatică noțiunea de instanțe discursive. Instanțele discursive

sunt participanții direcți sau indirecți la discurs. Pronumele el/ea este o instanță discursivă
exterioară.

Conceptele fundamentale în pragmatică

1. ACTUL PRAGMATIC
= este mesajul nerostit explicit, ascuns în spatele cuvintelor, sugerat interlocutorului prin
mijloace extralingvistice (privirea, râsul, oftatul, plânsul, accentuarea intonației, tonul,
momentele de tăcere).
Niște cuvinte pot avea o mulțime de semnificații. De ex: „Vin diseară.” – poate degaja
acte pragmatice diferite. În spatele acestor cuvinte se pot afla diferite mesaje.
Actul pragmatic coincide cu intenția comunicativă a vorbitorului.
Actul pragmatic e de 2 feluri:
 Negare implicită: când vorbitorul sugerează o dezvinovățire
 Afirmare implicită: când vorbitorul sugerează niște merite
Actul pragmatic are un rol mult mai important în discurs decât adevărul propriu zis
pentru că el impresionează.

2. CONTEXTUL
= reprezintă totalitatea împrejurărilor fizice și psihice care contribuie la desfășurarea
conversației.
 De exemplu: sala de curs = împrejurare fizică – sala de curs
împrejurare psihică – atenție, concentrare
este un context formal (participanții au atenție)

3. CONTEXT SITUAȚIONAL
= reprezintă totalitatea manifestărilor atitudinale ale participanților la conversație (mimică)
 De exemplu: elemente de vestimentație, elemente de înfățișare
4. INTERACȚIUNEA VERBALĂ
= reprezintă raportul care se stabilește între participanții la o conversație.
Poate fi de 2 feluri:
a) Personală: = între interlocutori se stabilește un raport de egalitate, ei aflându-se
într-o relație de prietenie
b) De tranziție: = între interlocutori se stabilește un raport de inegalitate; presupune
o adresare formală/obiectivă.
 Pe fundalul interacțiunii verbale personale se dezvoltă actul pragmatic.