Plante cu actiune hepato- protectoare

Rostopasca
Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea
populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut
după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.
A fost numită „Darul cerului” (Chelidonium). Alchimiștii visau s-o transforme în
aur. Se spunea ca are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o
"Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când
soarele era în zodia Leului.
Substante active
Planta confine substante alcaloide cum ar fi chelidonina, berberina, cheletrina,
sanguinarina, precum si rasini, flavonoizi, taninuri, ulei volatil.

Actiune, proprietati

Datorita chelidoninei, preparatele au actiune analgezica -similara cu morfina si

spasmolitica la nivelul cailor biliare si al cailor respiratorii. Preparatele din
rostopasca maresc secretia de bila si secretia pancreatica. De asemenea, sunt
enumerate urmatoarele proprietati: citostatica , hemostatica , bacteriostatica,
antivirala, hipotensiva, hipolipemianta.

Boli de ficat- ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe

cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se
administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame)
de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu
excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor
și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.

Papadia
Rădăcinile de păpădie conţin taraxacină - un principiu amar deosebit de valoros
în tratarea bolilor digestive. Frunzele conţin proteine, glucide, vitaminele A, B,
C şi D. De regulă, medicii specialişti în bolile de ficat ştiu că păpădia are o
influenţă cât se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care
se consumă câte 5-6 pe zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică.
Ceaiul de frunze de păpădie reduce simţitor stresul şi tratează inflamaţia ficatului.
O cură de 10 – 14 zile, cu frunze puse în salată, cu tulpini, pot detoxifia ficatul
mult mai repede decât orice alt detoxifiant găsit în farmacii. Consumat frecvent, în
cazul descoperirii celulelor canceroase s-a observat înjumătăţirea lor.

Plante cu actiune anti- microbiana

Papalau
Putin cunoscuta chiar si in randul specialistilor, planta numita papalau, cireasa
ovreiului sau maselare a cunoscut o utilizare indelungata in sanul medicinei
populare. Secole de-a randul popoarele vechi ale Europei si Asiei au folosit-o
deopotriva in intratamentul diverselor afectiuni si pentru vitaminizarea
organismului.

Fitoterapeutii atrag atentia sa nu o neglijam si ne sfatuiesc sa facem uz de virtutile

cu care a inzestrat-o natura. Fructele mature de culoare rosie-portocalie, numite si
cirese de iarna, au un continut bogat de vitamine, exceland printr-o cantitate de
vitamina C apeciata a fi de doua ori mai mare decat cea regasita in lamaie. In
compozitia fructelor mai intra acidul citric, alcaloizi, substante minerale si
zaharuri.

Se intrebuinteaza fructele in stare proaspata recoltate cand ajung la maturitate

fiziologica, sau sub forma de decoct. Planta contine fisalina, o substanta amara
care-i ofera efectul diuretic, febrifug, decongestiv si antiinflamator si o face
utilizabila in bolile reumatice si metabolice.

Intreaga planta este toxica, cu exceptia fructelor coapte. Pentru uz extern se mai
folosesc si frunzele sau partea aeriana.
Preparatele din fructe de papalau diminueaza durerile de rinichi si vezica,
actionand atat ca antiinflamatoare si bactericide, cat si ca sedative. Aceste
preparate determina eliminarea nisipului din zona rinichilor si a vezicii urinare,
fiind un diuretic activ. Papalaul are efect benefic si asupra activitatii ficatului,
revigorand activitatea acestuia.

Hamei
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile femele si conurile de culoare galben-
verzuie (fructele femela). Planta infloreste din luna iunie pana in luna august.
Recoltarea se face in timpul infloririi. Hameiul contine ulei volatil, ester valerianic,
lupulina, humulona, rezint, substante minerale, tanin, derivati flavonici, substante
estrogene. Planta are actiune bacteriostatica, antispastica, diuretica, antiseptica,
sedativa.

Uz intern:
- blenoragie, rahitism, convalescenta, anemie, inapetenta, dispepsii nervoase,
anorexie, insomnie, nevroze, anxietate, guta, litiaze, eczeme, herpes, dermatite,
scorbut, enurezis, scrofuloza, paraziti intestinali, boli hepatobiliare, tuse,
dismenoree, nevralgii, eretism genital, migrene, priapism, uretrita gonococica,
hiperexcitabilitate sexuala, nimfomanie, leucoree, hiperaciditate gastrica,
tuberculoza, stimularea lactatiei - sub forma de infuzie, decoct.