Cauciucul sintetic

În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină și să stabilească

formula chimică a izoprenului (C5H8) prin distilarea cauciucului
natural. Această descoperire face posibilă etapa următoare de
sintetizare a cauciucului artificial din izopren și acid clorhidric, în anul
1879 de către „Gustave Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow
reușește sintetizarea din dimetilbutadienă, patentul de obținere a
cauciucului artificial a fost acordat în anul 1909 lui „Fritz Hofmann”.
Această descoperire permite firmei Bayer din Leverkusen să producă
între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de tone cauciuc artificial.
Prima producție de cauciuc sintetic reentabilă din punct de vedere
economic a fost cauciucul (SBR) produs în 1929 prin metoda de
polimerizare a emulsiei a lui Walter Bock din 1,3-Butadienă și styrol.
In anul 1930 Erich Konrad și Eduard Tschunkur reușeșc să producă în
Germania cauciucul NBR, iar în SUA firma DuPont produce cauciucul
CR, care azi este numit neopren. În 1942, în SUA se reușește
producerea cauciucului-silicon, iar în 1948 cauciucul-fluor, ca în anii
următori să fie perfecționată tot mai mult producția de cauciuc
sintetic.