În Evul Mediu erau cunoscute doar 7 metale: aurul, argintul, cuprul, staniul, plumbul,

fierul şi mercurul. Cel mai preţios era considerat aurul. Mai tîrziu s-a descoperit că
metalele în cantități foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale. Ele pătrund
în celula vie sub formă de cationi, dar înglobarea lor este strict reglată, deoarece în
cantități mari practic toate metalele sunt toxice.

Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigură
derularea multor procese de importanță vitală. Fierul are o importanță vitală, fiind
metalul fără de care nu poate exista lumea ce ne înconjoară şi fără de care este
imposibilă însăşi viaţa noastră. Sub formă de ioni, el intră în componenţa
hemoglobinei, conferindu-i sîngelui culoarea roşie ( în sîngele unui om matur, mai
exact în hemoglobină, se găsesc 3 grame de fier(II)) şi asigurînd transportul
oxigenului prin corpul uman.

Sodiul este un mineral esential, avand rol important in mentinerea functionalitatii

corespunzatoare a organismului. El intervine, alaturi de potasiu, in reglarea
echilibrului hidrosalin, influentand astfel direct valorile tensiunii arteriale si
volemia, si participand in mod activ la mentinerea homeostaziei mediului intern. De
asemenea, sodiul are rol in mentinerea la parametrii normali a activitatii musculare
si nervoase. Aproximativ 30% din sodiul prezent in corp este depozitat in oase,
restul fiind distribuit in lichidele organismului. Este un constituent de baza al
plasmei sangvine, iar 60% din totalul sau se afla in lichidele extracelulare (cele care
scalda celulele). Prin prezenta sa in concentratie mare in sistemul circulator,
influenteaza tensiunea si are rol anticoagulant. Printre alte efecte benefice ale
sodiului se numara si interventia sa in procesul de metabolizare a nutrientilor, cu
eliberare de energie pentru desfasurarea corecta a activitatii organismului, precum
si realizarea unei suprafete protectoare pentru mucoasa gastrica, impiedicand
astfel erodarea ei prin actiunea sucurilor digestive acide (cu aparitia ulterioara
a ulcerului gastric).

Organismul uman contine aproximativ 2 pana la 3 grame de zinc, care poate fi

intalnit in oase, dinti, piele, ficat, muschi, leucocite etc. 
Din cauza ca niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerva constanta de zinc,
pentru a-si putea asigura cantitatea zilnica optima din acest mineral, organismul
depinde de asimilarea sa pe cale alimentara. Peste 300 de enzime diferite cu functii
vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a functiona la parametri inalti.
Unele dintre aceste metaloenzime au ca si componenta principala de baza ionul de
zinc.