Nicolae Dmitrievici Zelinskii

(1861-1953)
Chimist, unul din fondatorii teoriei catalizei organice. Organizator al
ştiinţei. Membru titular al Academiei de Ştiinţe din U.R.S.S.
N.D. Zelinskii s-a născut la 25 ianuarie 1861 în or Tiraspol și s-a stins
din viaţă în ziua de 31 iulie 1953 la Moscova. N.D.Zelinskii este
autorul a circa 700 de lucrări ştiinţifice în domeniul chimiei organice,
neorganice şi analitice, chimiei fizice, biochimiei, tehnologiei chimice.
În 1880 se înscrie la secţia ştiinţe naturale a facultăţii de fizică şi
matematică de la Universitatea Novorossiisk din Odesa. După
absolvire, în 1884, este angajat la universitate şi trimis în Germania.
Lucrează în domeniul chimiei organice la Universităţile din Leipzig şi
Goettinghen. După întoarcerea la Odesa, predă la Universitate chimia
generală şi compartimentele din chimia organică, iar în 1889 susţine
teza de magistru. La sfârşitul anului 1893 este numit profesor
suplinitor la Universitatea din Moscova. Conduce catedra de chimie
analitică şi organică. Din 1908 predă chimia la Universitatea populară
“Şaneavskii”, conduce catedra chimie organică ia Cursurile
superioare de fete; organizează laboratorul central al Ministerului de
Finanţe la Lefortovo. În 1911 părăseşte Universitatea în semn de
protest faţă de politica reacţionară a ministrului învăţământului din
Rusia.
În 1912 se transferă la Petersburg, unde conduce catedra de
merceologie la Institutul Politehnic şi Laboratorul central al
Ministerului de Finanţe.
În 1934 participă la fondarea Institutului de chimie organică din
U.R.S.S., care în prezent îi poartă numele, a Universităţii fizico-
chimice şi energetice pe lângă Muzeul Politehnic. Creează (împreună
cu L.F.Vereşceaghin) laboratorul presiunilor supraînalte pentru
sinteza organică. Contribuie la fondarea Institutului tehnologiei
chimice fine. Conduce sectorul chimie al Institutului unional de
medicină experimentală.
A fost ales membru ai Societăţii cercetătorilor naturii din Moscova,
preşedinte al acestei societăţi din 1935 până în 1953, membru al
Societăţii amatorilor de ştiinţe naturale, antropologie şi etnografie din
acelaşi oraş, al Societăţii ruse de fizică şi chimie, al Societăţii de
susţinere a ştiinţelor experimentale şi aplicării lor în practica
“H.S.Ledenţov”, al Societăţii unionale de chimie “D.I. Mendeleev”.
Membru al Societăţii de chimie din Franţa, membru de onoare al
Societăţii de chimie din Londra.
Pentru merite în dezvoltarea ştiinţei i s-a decernat în 1924 premiul
“A.M.Butlerov” al Societăţii ruse de fizică şi chimie (R.F.H.O.), titlul de
Om emerit al ştiinţei (1926).