Ozonul

Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai

acestuia. Formula sa chimică este O3. Molecula sa este instabilă și se descompune
după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauză
este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor
respiratorii.
Stratul de ozon prezent în atmosfera terestră acționează ca un filtru care reține cea
mai mare parte din radiația ultravioletănocivă solară, reglează temperatura din
atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Denumirea de „ozon”
provine din grecescul ozein, care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă
(1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich
Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză a apei conduse la
Universitatea din Basel.
Walter Noel Hartley identifică pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a
absorbi razele ultraviolete.
Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934) în
care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub acțiunea razelor
ultraviolete.

Oxigenul
Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Face parte
din grupa calcogenilor și este un elementnemetalic foarte reactiv și un agent
oxidant care formează foarte ușor compuși (în special oxizi) cu majoritatea
elementelor.După masă, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit element în univers,
după hidrogen și heliu În condiții normale de temperatură și presiune,
doi atomi de oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă diatomică
incoloră, inodoră și insipidă, cu formula O2. Oxigenul reprezintă o parte
importantă din atmosferă, și e necesar la susținerea majorității vieții terestre, fiind
folosit în respirație. Totuși, e prea reactiv chimic pentru a rămâne un element liber
în atmosfera Pământului fără a ne fi reaprovizionat continuu de fotosinteza din
organismele vii, care folosesc energia luminii Soarelui pentru a produce oxigen
elementar din apă.Altă formă (alotrop) a oxigenului ,  ozonul  (O3), absoarbe
radiațiile UVB și, consecvent, stratul de ozon de la mare altitudine ajută la
protejarea biosferei de radiațiile ultraviolete, dar e un poluant lângă suprafață unde
este un produs secundar al smogului.La altitudini chiar mai mari, oxigenul atomic
are o prezență ridicată și e o cauză pentru eroziunea rachetelor spațiale.Oxigenul e
produs industrial prin distilația fracțională a aerului lichefiat, folosirea zeoliților cu
adsorbția la presiune variabilă pentru a concentra oxigenul din aer, electroliza apei
și alte metode.