Kitsch

Kitsch este un termen care provine din limba germană de  la

verbul kitschen, foarte obişnuit în sudul Germaniei, în Bavaria,
unde aparţinea limbajului familiar şi avea sensul de “a face ceva
de mîntuială” sau “a fuşeri“și denotă  un stil de prost gust,
deseori în legătură cu un diletantism artistic.  Termenul kitsch  a
fost prima dată folosit pe piața de artă din München în jurul anilor
1860-1870 ca termen descriptiv pentru artă de calitate minoră,
ieftină, populară. Kitsch-ul, n-are ce face cu ineditul, cu
individualul, cu nuanţele intermediare, cu tendinţa de
diferenţiere. El are nevoie de adevăruri şi imagini simpliste, uşor
de înţeles de marea masă, putînd provoca o secreţie lacrimală
colectivă. Dacă privim creativitatea ca o  cercetare ştiinţifică a
unei  opere de artă vom observa că ea devine valoroasă dacă
vehiculează un limbaj cu grad sporit de complexitate şi
ambiguitate care poate fi descifrat doar printr-un oarecare efort
perceptiv şi intelectual. Din perspectiva creatorului de artă
empatia cu modelul reprezentat reflectă, de asemeni gradul
acestuia de angajament în actul creator. Indiferent care ar fi
preferinţa unui artist pentru un stil sau altul, expresivitatea
constă în capacitatea acestuia de a plăsmui mijloace
comunicante la interferenţa dintre simplitate şi complexitate,
dintre particularitate şi universalitate, dintre individualism şi
umanism (în sens filosofic), dintre sine şi alteritate, dintre
limpezime şi ambiguitate, căci, ceea ce este static şi repetitiv e
plicticos. Ceea ce este dinamic şi aleator e confuzant. Iar între
cele două posibilităţi se află arta.
Moles distinge, din punct de vedere estetic, căteva trăsături
ale kitsch-ului:

1. Principiul inadecvării - Obiectele sunt supradimensionate ori

miniaturizate (artizanatul destinat turiştilor sau ornamentele
de Crăciun) ori deviate de la funcţia lor originală.
Funcţionalitatea lor este doar un pretext, etalarea fiind
scopul.
2. Principiul  cumulării  - se referă la tendinţa de a îngrămădi
cât mai multe obiecte în acelaşi spaţiu sau cât mai multe
stiluri în acelaşi obiect sau producţie artistică.
3. Principiul perceperii sinestezice - se leagă de cel al
cumulării, referindu-se la tendinţa de a asalta cât mai multe
canale senzoriale simultan.
4. Confortul și mediocritatea – primul  este în același timp și
principiu și valoare, iar cel de-al doilea  este un aspect 
fundamental, kitsch-ul fiind conceput ca o artă acceptabilă
 pentru mase. Deşi uneori mimează avangarda şi
cunoaşterea, el rămâne la mijlocul drumului.
5. Hedonismul - este valoarea supremă în kitsch, lucru vizibil şi
în simbolul acestei perioade clasice, „marele magazin“ (opus
prăvăliilor tradiţionale, mici, înguste, fără preţuri afişate).