De asemenea, nu trebuie confundate aşa-numitele s t r i g ă t e ale diferitelor vieţuitoare cu s t r i g ă t e l

e omeneşti, transpuse în ceea ce curent numim interjecţii şi onomatopee. Acestea au un caracter

convenţional şi un anume aspect simbolic care ţine şi de o tradiţie lingvistică. Faptul este confirmat de
imitarea diferită a unor sunete emise de păsări sau de animale de către diverse popoare care vorbesc
limbi distincte. Se ştie că oamenii, pe lângă limbajul articulat (ca limbaj natural), folosesc, în diverse
împrejurări, şi alte sisteme de semne convenţionale, nelingvistice, create special, adică alte tipuri de
limbaje, ca limbaje artificiale (de ex. sistemul morse, semnele rutiere, gesturile, mimica, arta în toate
variantele sale şi, în mod frecvent şi constant, sistemul (sau codul) grafic, numit şi limbaj scris). În
majoritatea limbilor, scrisul constituie un sistem de semne grafice (= litere) convenţionale prin care sunt
reprezentate sunetele (sau cuvintele) unei limbi, fiind, astfel, un sistem corelat şi paralel cu limbajul
articulat (ca limbaj oral). În celelalte situaţii amintite, în care avem de-a face tot cu aşa-numite limbaje
(limbaj muzical, limbaj coloristic, limbaj gestual etc.), dar de un alt tip decât cel lingvistic, semnele
fiecăruia (gesturi, mişcări de dans, semnale luminoase etc.) sunt de fapt „interpretate“ şi nu „redate“
prin limbajul articulat.