2.3.

Principiul sistematizării şi continuităţii

Esenţa acestui principiu se exprimă prin cerinţa ca toate conţinuturile transmise prin
procesul de învăţământ să fie astfel organizate şi proiectate încât să reprezinte o continuare
logică a celor însuşite anterior, în care să se integreze sistemic, asigurând o înaintare progresivă
în învăţare.
Din perspectivă psihologică, sistematizarea şi continuitatea se bazează pe principiul
transferului (specific şi nespecific), pe realizarea unor conexiuni intra- şi interdisciplinare (I.
Nicola, 1996, pp. 355-356). Cerinţele acestui principiu vizează deopotrivă, activitatea cadrului
didactic precum şi pe cea a elevilor.
Sistematizarea exprimă cerinţa ca întreg conţinutul proiectat şi transmis elevilor să fie
organizat într-un sistem şi să asigure condiţiile adecvate pentru integrarea acestuia în sistemul
achiziţiilor anterioare ale elevilor.
Continuitatea constituie o consecinţă firească a condiţiilor sistematizării evidenţiind
articularea logică a conţinuturilor asimilate în diferite momente temporale.
Această cerinţă este asigurată atât prin documentele şcolare (planul cadru, programele
şcolare, manualele şcolare), cât şi prin activitatea didactică propriu-zisă. Astfel, în planul- cadru
putem identifica respectarea acestui principiu la nivelul ciclurilor curriculare (vezi obiectivele de
formare pe fiecare ciclu) şi succesiunea disciplinelor de învăţământ în cadrul ariilor curriculare.
La nivelul programei, sistematizarea şi continuitatea se realizează prin organizarea liniară,
concentrică şi în spirală a conţinuturilor instruirii, reflectând însăşi logica de construire a
disciplinei respective. La nivelul manualului şcolar – prin gruparea tematică a lecţiilor şi
articularea lecţiilor (noile informaţii se sprijină pe achiziţiile anterioare pentru realizarea unei
optime decodificări semantice şi constituie, la rândul lor, „cunoştinţe ancoră” pentru achiziţiile
ulterioare).
Eşalonarea riguroasă a activităţii didactice se realizează prin proiectarea curriculară
(anuală, semestrială, pe unităţi de învăţare şi a fiecărei lecţii), evitându-se discontinuităţile,
„rupturile” ce pot conduce la insucces şcolar.
Respectarea acestui principiu are efecte formative în planul dezvoltării cognitive, socio-
afective, volitive şi la nivelul personalităţii, prin formarea deprinderilor de activitate sistematică,
a perseverenţei, a spiritului de „disciplină” şi rigoare în gândire şi acţiune şi la formarea treptată
a unui stil eficient de învăţare.
Bunescu, V., Giurgea, M., 1982, Principii de organizare şi desfăşurare a procesului de
învăţământ, în Didactica (coord. D. Salade), EDP, Bucureşti
Cerghit, I., Vlăsceanu, L., 1988, Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti
Cerghit, I., Radu, I. T., Popescu, E., Vlăsceanu, L., 1999, Didactica, EDP, Bucureşti
Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
Nicola, I., 1996, Tratat de pedagogie şcolară, EDP, Bucureşti
Oprescu, N., 1984, Principiile procesului de învăţământ, în Curs de pedagogie (coord. I. Cerghit,
L. Vlăsceanu), Universitatea Bucureşti

6. Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare

Cerinte:

 Desfasurarea ordonata, logica si pedagogica a continuturilor predarii si invatarii.

  Sistematizarea tematica a programelor scolare, a planificarilor calendaristice, a
unitatilor de invatare si a lectiilor.

 Continuitatea presupune cerinte unitare, constante, controlate sistematic si

succesiv de catre toti factorii educativi, pe masura dezvoltarii copilului.

Exercitiu de reflectie

Mintea cu cunostinte fragmentare si neordonate seamana cu o camara plina, in

care gasesti ceva doar din intamplare (K.D. Usinsky).

Conceptul de principiile instruirii

(didactice)

Principiile instruirii (didactice) reprezinta normele (legitatile sau legile) generale care fundamenteaza
teoria si practica educativa, si, in acest context, care orienteaza conceperea, organizarea si desfasurarea
procesului de invatamant (predare-invatare).
Principiile didactice sunt rezultatul generalizarii experientei pozitive a practicii educationale, al creativitatii
marilor ganditori ai omenirii ce au abordat problemele educatiei si a cercetarilor pedagogice.
Printre marii ganditori si pedagogi care si-au adus contributia in descoperirea si formularea principiilor
pedagogice, mentionam la loc de cinste pe J. A. Comenius-Komcnsky, principii ce au fost consemnate in
lucrarea sa fundamentala Didactica magna (Marca didactica), secolul al XVII-lea.

b) continuitatea exprima necesitatea de a asigura caracterul neincetat, neintrerupt, permanent al

educatiei morale, oferind posibilitatea de a obtine in timp rezultate pozitive in educatia morala, in
formarea constiintei si conduitei morale demne, civilizate; continuitatea presupune realizarea educatiei
morale in anumite stadii (etape), determinate de dezvoltarea particularitatilor de varsta, de adaptarea
exigentelor morale la ritmul dezvoltarii individuale, precum si la formarea si dezvoltarea grupului scolar,
ca factor educativ;

a.4. Principiul sistematizarii si continuitatii

Este principiul cu cea mai mare importanta, mai ales pentru elaborarea corecta si eficienta a
documentelor necesare de planificare / programare si de evidenta, ale activitatilor de educatie fizica si
sport.

Sistematizarea si continuitatea reprezinta - in fond - conditiile principale pentru asigurarea

reusitei in programarea stimulilor, indiferent de particularitatile subiectilor sau de alte variabile de ordin
material, spatial sau temporal.

Pentru respectarea acestui principiu sunt necesare urmatoarele cerinte:

 1. Materialul de invatat / insusit trebuie sa fie grupat, ordonat si programat in concordanta cu
logica interna pe care o impune fiecare componenta sau subcomponenta a modelului de educatie fizica si
sport.

2. Intotdeauna materialul nou predat trebuie sa se sprijine pe cel insusit de subiecti in activitatile
anterioare si sa pregateasca pe cel ce va fi predat in activitatea care urmeaza. In consecinta,
programarea materialului de invatat trebuie sa se realizeze pe „cicluri sau sisteme tematice” continue,
fara intreruperi cu abordarea altor teme.

3. Continutul procesului de instruire trebuie sa fie programat / planificat incat sa se asigure o

legatura logica nu numai intre lectii sau alte forme de organizare a practicarii exercitiilor fizice, ci si intre
etapele de pregatire (trimestre, semestre, sezoane etc.) sau intre anii de pregatire, ciclurile de
invatamant etc, in ordinea lor crescanda.

4. Participarea ritmica a subiectilor la procesul de instruire si educatie, intreruperile, deci absentele

de la procesul de pregatire, produc perturbari in insusirea materialului predat, ramaneri in urma greu de
recuperat si uneori stari de suprasolicitare nebenefice pentru organismul subiectilor.

4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor Scopul oricărei activităţi

de predare este de a înzestra elevii cu un sistem coerent, logic, armonios şi
corect de cunoştinţe. Logica internăa conţinuturilort şi legile generale ale
dezvoltării capacităţilor de cunoaştere individuale impun asigurarea
continuităţii, dar şi necesitatea sistematizării acestora. Noile informaţii vor fi
legate de cele deja introduse şi vor prefigura informaţiile ulterioare
(respectându-se \programa şcolară).

Principiul sistematizării se concretizează prin expuneri organizate asupra

cunoştinţelor de asimilat, respectând un plan, stabilit de către profesor prin
planificarea calendaristică, dar sugerat de lectura personalizată a programei
şcolare. Pentru a dezvolta continuu gândirea logică a elevilor, pentru a
încuraja participarea lor activă, pentru a le crea deprinderi de sistematizare şi
generalizare a celor învăţate, profesorul trebuie să-şi folosească la maximum
disponibilităţile creatoare şi talentul pedagogic în pregătirea expunerilor.

Principiile didactice sunt normele generale pe care se întemeiază procesul de învăţământ,

asigurând condiţiile necesare îndeplinirii scopurilor şi obiectivelor pe care le urmăreşte în
desfăşurarea sa. În proiectarea, desfăşurarea, evaluarea şi ameliorarea sau reglarea unei lecţii,
aceste principii se întrepătrund, între ele existând o strânsă interdependenţă. Pentru ca
învăţământul să se desfăşoare în condiţii optime, trebuie să se ţină seama de principiile ce se
potrivesc cu legile de dezvoltare a raţiunii, voinţei şi sentimentului elevilor şi cu structura
conţinutului învăţării.

. 4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor trebuie respectat atât la întocmirea

planurilor-cadru, programelor și a manualelor școlare, cât și în activitatea concretă de
transmitere și însușire a cunoștințelor. Pentru a putea fi predate sistematic și continuu,
cunoștințele vor fi integrate într-un sistem, astfel încât noile cunoștințe să fie învățate prin
raportarea și integrarea lor la experiența și cunoștințele anterioare ale elevilor. Pentru că
materia de studiu nu poate fi predată și înțeleasă în mod global, apare necesitatea divizării ei
într-o succesiune de secvențe logice și accesibile pe plan informațional, care vor asigura un
învățământ coerent și fără goluri în cadrul materiei studiate. Profesorul va urmări ca învățarea
să se facă ritmic și să fie continuată de evaluare, pentru a se forma la elevi deprinderi de muncă
independentă și pentru a se evita învățarea în salturi, apariția lacunelor în pregătirea lor și a
carențelor în dezvoltarea personalității religios-morale.