Stele exotice

În galaxia noastră se află între 200 şi 300 de miliarde de stele. Majoritatea dintre acestea sunt stele stinse sau stele ce nu au avut masa îndeajuns
de mare pentru a se aprinde.

O altă fracţiune cuprinde stele normale, asemănătoare cu Soarele.

Printre aceste sute de miliarde de stele obişnuite găsim câteva adevăraţi monştri în spaţiu. Vom face o plimbare printre stelele mai exotice din
galaxia noastră.

Pentru a ne putea da seama cât de interesante sunt aceste obiecte vom vizita prima oară Soarele.

Soarele - stea alb-galbenă

Comparaţie între mărimea Soarelui şi a

planetei noastre. Soarele este de 109 ori
mai mare în diametru decât Terra.

Steaua numită Soare este o stea medie ca dimensiuni ce are 1.400.000 km în diametru. În comparaţie cu planetele ce o înconjoară, acestă stea este
foarte mare. De 109 ori mai mare în diametru decât Terra şi de 10 ori mai mare în diametru decât Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar.

Soarele este o stea aflată la mijlocul vieţii, moment în care temperatura la suprafaţă este de 5500° C. Până acum Soarele a trăit 4,5 miliarde de ani
şi mai are de trăit încă de două ori pe atât.

Toate aceste caracteristici ale Soarelui pălesc când este comparat cu alte stele.

VY Canis Majoris - cea mai mare stea

 Pus lângă cea mai mare stea, Soarele de abia
se observă, fiind de 2000 ori mai mic
decât aceasta.

Intrăm în lumea celor mai mari stele. Dar atenţie: cele mai mari stele nu sunt neaparat şi cele mai strălucitoare de pe cer! Asta înseamnă că nu
sunt uşor de observat, iar astronomii au făcut eforturi pentru a le determina caracteristicile. Stelele cele mai mari sunt destul de îndepărtate de
Soare.

VY Canis Majoris este o stea hipergigantă. Steaua se află în constelaţia Canis Major dar nu este vizibilă cu ochiul liber. Asta pentru că se află la
5000 ani lumină depărtare de Soare.

De aproape 100 de ani se ştie că această stea este mare. Dar diametrul ei a rămas un mister până în 2006, când o echipă de astronomi a reuşit să
măsoare diametrul stelei. VY Canis Majoris este de 2000 de ori mai mare în diametru decât Soarele!

Dacă ar fi adusă în locul Soarelui, steaua ar ajunge până la Saturn!

Strălucirea stelei este de 500.000 de ori mai mare decât a Soarelui iar masa de 30 de ori mai mare!

Chiar dacă acest monstru stelar îi poate speria pe oamenii obişnuiţi, el este un motiv de bucurie pentru astronomi. Steaua face parte din categoria
stelelor hipergiante, stele foarte rare. Mai puţin de 10 stele hipergigante sunt cunoscute în galaxia noastră, iar aceasta este cea mai apropiată de
Soare. Se bănuieşte că acest tip de stele, foarte mari, foarte luminoase, ce emit mari cantităţi de gaz sunt o fază de tranziţie a stelelor supergigante
care dau naştere supernovelor. Faza de tranziţie poate dura numai câteva mii de ani.

VY CMa emite într-o secundă o cantitate de

gaz pe care Soarele o emite într-un an.
Telescopul Hubble a reuşit să capteze gogoaşa
de gaz în care este învelită steaua. Foto: NASA
Stelele masive devin stele supergigante rosii spre sfârşitul vieţii, atunci când hidrogenul este consumat. Nucleul lor se contractă iar straturile
exterioare se depărtează de acesta. Astfel steaua se măreşte şi începe să piardă materie. Acestă fază durează în medie 500.000 de ani.

Spre sfârşitul acestei faze steaua ajuge să fie foarte mare ca diametru şi să emită într-o secunda aceeaşi cantităte de gaz pe care o emite Soarele
într-un an. După câteva mii de ani steaua va deveni o supernovă. Straturile exterioare vor fi atrase de nucleu, iar când vor cădea pe el se va
produce o explozie termonucleară.

Folosind telescopul spaţial Hubble, astronomii au reuşit să observe gazul emis de stea. În jurul stelei se află regiuni ce conţin gaz şi praf. Materia
emisă de stea se îndăpărtează în direcţii diferite şi viteze diferite, semn că au fost emise separat. În partea din dreapta sus a imaginii se observă un
arc emis de stea acum 500 de ani. Materia din acea regiune se îndepărtează cu 165.600 km/oră. Gazul de lângă stea, din centrul imaginii se
îndepărtează cu 129.600 km/oră şi a fost emis acum 50 de ani.

Se estimează că VY Canis Majoris va exploda prin anul 3200.

Cea mai luminoasă stea

Luminozitatea Soarelui este imensă când este comparată cu cea a celor mai puternice surse de lumină de pe Terra. În fiecare secundă Soarele
emite o energie echivalentă cu 4x10la24 becuri de 100 de W. Pentru a obţine o energie asemănătoare cu cea emisă de Soare într-o secundă ar
trebui să detonăm 100.000.000.000 de tone de dinamită.

Soarele păleşte când este comparat cu steaua

LBV 1806-20

Dar, după cum am zis Soarele este o stea medie ca temperatură, strălucire şi vârstă.

Astronomii au descoperit în 2004 o stea care este de 40 de milioane de ori mai strălucitoare decât Soarele! Steaua are numele de LBV 1806-20 şi
se află de cealaltă parte a galaxiei noastre, la o distanţă de 49.000 de ani lumină. Pentru că steaua se află în spatele unor nori de gaz şi praf
interstelar, stălucirea ei aparentă este mică, neputând fi observată cu ochiul liber. Ea este vizibilă prin binocluri şi se află în constelaţia Sagittarius.

Această stea era cunoscută de mai mult timp şi se credea că era de fapt o aglomerare de stele. Observată cu cele mai mari telescoape, steaua s-a
dovedit a fi una singură cu o masă de 150 de ori mai mare decât cea a Soarelui.

Masa mare a stelei este o problemă. Teoriile curente arată că o stea nu poate avea o masă de 120 de ori mai mare decât a Soarelui. Stelele ce au
masă mai mare decât aceasta masa limită, se vor auto distruge înainte de a se aprinde. În interiorul stelei presiunea estei atât de mare încât ar
atrage gazul din atmosferă.

O stea de asemnea mărime şi strălucire este foarte violentă. Erupţile puternice de gaz, câmpul magentic foarte mare, face ca steaua să piardă
material foarte repede. Durata de viată acestei stele este de maxim 2 milioane de ani. LBV 1806-20 are deja 1 milion de ani. Steaua poate sfârşi
ca o explozie numită hipernovă, ce emite raze gama.

Cea mai alungita stea - Achernar

Ne-am obisnuit să credem ca stelele sunt rotunde. Imense sfere de gaz ce emit energie. Toate stelele au o mişcare de rotaţie în jurul axei proprii.
Soarele face o rotaţie odată la 25,4 zile. Este o viteză destul de mică pentru ca Soarele să fie o stea sferică.

Aşa arată steaua Achernar. Este foarte alungită

pentru că se roteşte cu o viteză foarte mare.
Diametrul ecuatprial al stelei este de 10 ori mai mare
decât al Soarelui. În jurul stelei s-a format un inel
de gaz expulzat de stea. Ilustrație: Wikipedia

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Achernar. Acestă stea este situată în constelaţia Eridanus şi nu poate fi observată din România. Este o stea
strălucitoare, a noua de pe întreg cerul. Este de 1000 de ori mai strălucitoare decât Soarele şi se află la 144 ani lumină depărtare.

Nimic deosebit până atunci. Nici nu se bănuia ceva până când steaua nu a fost studiată în detaliu. CU toate că astronomii ştiau că Achernar se
roteşte cu o viteză ameţitoare, 250km/s, nu puteau măsura diametrul stelei.

De abia în 2003 folosindu-se unul dintre cele mai mari telescoape o echipă de astronomii a determinat diametrul stelei. La ecuator steaua are 8,4
milioane km iar la poli 5,4 milioane km! Nu este o eroare. Diametrul ecuatorial al stelei este cu mult mai mare decât cel polar. Achernar nu este o
stea rotundă ci este foarte alungită.

Diferenţa dintre diametrul ecuatorial şi polar al Soarelui este de numai 10 km. În cazul stelei Achernar este de 4 milioane km (4.000.000 km).

Imaginaţi-vă cum ar fi să ai pe cer o stea asemănătoare cu o minge de rugby.