1

I. Fiabilitatea echipamentelor

Fie T variabila aleatoare pozitivă a timpului de funcţionare fără defecţiuni a unui echipament.
Fie f(t) densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare T şi F(t) = P( T < t ) funcţia sa de
repartiţie.
1)Fiabilitatea echipamentului este probabilitatea ca echipamentul să funcţioneze fără defecţiuni în
intervalul de timp 0 , t adică R(t) = P ( T  t ) = 1 – F(t) .Cuvânt sinonim : reliabilitate .
Proprietăţi :
1) R(t) ia valori între 0 şi 1; R(0) = 1; lim R (t )  0 ;
t 

2) R(t) este continuă la stânga: lim R(t )  R(t ) ;

t  t0
0

3) R(t) este funcţie descrescătoare: t1 < t2  R(t1) > R(t2);

4) P(a < T < b) = R(a) – R(b);P(T< b) = =1– R(b) ; P(a < T) = R(a).
2) Probabilitatea de defectare a echipamentului în intervalul de timp  0 , t este F(t) = P( T < t )
3) Viteza de defectare a echipamentului la momentul t este f(t) = F‘(t) = - R‘(t) . Avem :

F(t  t)  F(t) P(t  T  t  t)

f(t)= lim  lim
t  0 t t  0 t

de unde P(t  T < t + t) = f(t).t deci probabilitatea de defectare a echipamentului în intervalul de
timp  t , t +t  este egală cu densitatea de repartiţie f(t) înmulţită cu lungimea t a acestui intreval de
timp .
4) Rata defectării (t) este viteza de defectare a echipamentului la momentul de timp t , dacă
echipamentul a funcţionat fără defecţiuni în intervalul de timp 0 , t . Avem :
(t) = f(t) /  1 – F(t) = - R’(t) / R(t)
În adevăr , fie A evenimentul că echipamentul a funcţionat fără defecţiuni în intervalul de timp
 0 , t şi B evenimentul că echipamentul se va defecta în intervalul de timp t , t +t  .
Probabilitatea lui B , condiţinată de A este :

P(A  B) P(t  T< t+t) F(t+t)-F(t)

P( B A) = = = de unde :
P(A) P(T>t) 1-F(t)
1 F(t+t)-F(t) 1 f (t) R (t)
 (t) = lim  P( B A)= lim   
t 0 t t  0 t 1  F(t) 1  F(t) R(t)
Avem P( B A) = (t).t deci probabilitatea ca echipamentul să se defecteze în intervalul de timp
t , t +t  , dacă a funcţionat fără defecţiuni în intervalul de timp  0 , t , este egală cu rata defectării
înmulţită cu lungimea t a intervalului de timp t , t +t  .
Din relaţia (t) = - R’(t) / R(t) rezultă :
t


-  (s)ds
R(t) = e 0

Graficul ratei defectării are forma:

 2

λ (t)

I IIII III

0 tr tu t

Avem trei perioade în evoluţia funcţionării unui echipament în timp:

I) Perioada de rodaj [0; tr] în care apar un număr mare de defecte de fabricaţie;
II) Perioada de viaţă utilă [tr; tu] în care rata defectării este scăzut şi constant;
III) Perioada de uzură fizică [tu; +] în care rata defectării creşte din nou datorită uzurii
fizice.
5) Rata de defectare cumulată este funcţia :
t
 (t)=   (s)ds
0

Cum (s) = - R’(s) / R(s) rezultă : (t) = - ln R(t)

Rata de defectare cumulată medie este (t) / t = - ln R(t) / t .

6) Durabilitatea echipamentului este timpul mediu de funcţionare fără defecţiuni al echipamentului :


M(t) =  t  f(t)dt
0

7) Mentenanţa echipamentului .
Dacă echipamentul se defectează la un moment de timp t d , el trebuie reparat .Defecţiunea poate fi
subiectivă(cauzată de exploaterea necorepunzătoare sau nerealizarea reviziilor obligatorii) sau biectivă
(cauzată de uzura fizică).
Fie Tm variabila aleatoare pozitivă a timpului de restabilire a funcţionalităţii echipamentului , numit
şi timp de mentenanţă(restabilire) .
Fie Fm(t) funcţia de repartiţie a variabilei Tm deci Fm(t) = P(Tm < t) este probabilitatea de restabilire a
echipamentului într-un timp inferior lui t . fm(t) = Fm’ (t) este densitatea de repartiţie a variabilei Tm iar
media variabilei Tm este timpul mediu de restabilire a echipamentului :

M(Tm )   t  f m (t)dt
0

Mentenanţa poate fi preventivă(revizie periodică) sau corectivă(reparaţie efectivă).

8) Disponibilitatea echipamentului este capacitatea sa de a-şi îndeplini rolul pe o perioadă de timp ,
prin controlul fiabilităţii şi mentenanţei .Pentru evaluarea cantitativă a disponibilităţii avem parametrul
D= M(T) / M(T)+M(tm) adică proporţia de timp cât echipamentul este activ.
Fiabilitatea şi mentenanţa sunt invers proporţionale : cu cât fiabilitatea echipamentului este mai mare
cu atât mentenanţa sa este mai mică.
 3
În studiul disponibilităţii intervin aspecte tehnice şi economice. Din punct de vedere economic,uzura
fizică implică cheltuieli de mentenanţă crescătoare deci echipamentul trebuie casat când aceste
cheltuieli cumulate depăţesc costul de achiziţie al unui echipament nou.
Uzura morală scurtează perioada de mentenanţă sub aspectul calitate / preţ .
Echipamentele pot fi cu funcţionare intermitentă sau continuă. De exemplu computerul este cu
funcţionare intermitentă iar frigiderul este cu funcţionare continuă (tot timpul cât conţine alimente
perisabile).
Studiile de fiabilitate şi mentenanţă privesc o mulţime de echipamente similare care funcţionează în
condiţii identice.
Concluziile asupra grupului de echipamente permit efectuarea de corecţii asupra echipamentelor
individuale.
Studiul fiabilităţii şi mentenanţei echipamentelor se aplică şi la starea de sănătate a fiinţelor vii .
Exemplu
Pentru intervalul de timp  0 , t  se urmăresc N echipamente identice din care se defectează Nr(t)
şi sunt bune Nb(t) .
Avem R(t) = Nb(t) / N ; F(t) = Nr(t) / N ; f(t) = Nr’(t) / N ; (t) = - Nb’(t) / Nb(t)

Exemple
1) T = variabilă exponenţială deci F(t) = 1  e  λt aşa că R ( t )  e  λt ; λ(t) = λ; M(T) = 1
Acest caz se întâlneşte în perioada II) de viaţă utilă când λ(t) = constant.
Dacă probabilitatea funcţionării fără defecţiuni a unui element constructiv într-un interval de
timp de lungime t, nu depinde de funcţionarea anterioară a elementului ci numai de lungimea t a
intervalului de timp, atunci T este variabilă exponenţială.
α
2) T = variabilă Weibull deci F( t )  1  e  λt aşa că:
 1

 
α
R ( t )  e  λt ; λ ( t )  αλt
α 1
; M (T )  
1
 
 
În cazul 0 < α < 1, λ(t) descreşte (cazul elementelor cu defecte de fabricaţie multe da care se
uzează lent); în cazul α = 1 avem λ(t) = λ = constant adică cazul 1) al fiabilităţii exponenţiale de mai
sus; în cazul α > 1, λ(t) creşte (cazul elementelor cu defecte de fabricaţie puţine dar care se uzează
rapid).
t  s  2
1 
3) T = variabilă normală deci F (t ) 

2
e 2 cu valori în tabele , după
2 
Tμ
transformarea U  .
σ
f (t )
Rezultă R(t) = 1 – F(t); λ( t )  ; M(T) = μ
1  F( t )
( t   )2
1 
Aici f (t )  e 2 2 este densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare normale
2
N(;).
Dacă două elemente constructive independente între ele, au fiabilităţile R1(t), R2(t) atunci
legându-le în serie avem un element compus cu fiabilitatea R(t) = R1(t) . R2(t) iar legându-le în paralel,
avem un element compus cu fiabilitatea R(t) = R1(t) + R2(t) – R1(t) . R2(t).
 4
Exemplu
Două elemente constructive independente ale unui tractor au fiabilităţile exponenţiale R1(t) = e -
0.5t
; R2(t) = e - 1.5t. Să se calculeze fiabilitatea elementului compus din cele 2 elemente precedente în
montaj serie şi paralel.
Soluţie
1
Pentru montajul serie avem Rs(t) = e-0,5t . e-1,5t = e-2t deci λs(t) = 2; M s (T )   0.5 .
2
R ' p (t )
Pentru montajul paralel avem Rp(t) = e-0,5t + e-1,5t – e-2t deci  p (t )   şi
R p (t )


Mp(T) = R
0
p (t )dt .

II. Înlocuirea optimă a echipamentelor

Echipamentele suferă în timpul utilizării uzură fizică deci necesită cheltuieli de întreţinere şi
reparare.
Apariţia de echipamente noi provoacă uzura morală a celor vechi care trebuie înlocuite.
Momentul optim al înlocuirii echipamentelor vechi are ca scop minimizarea cheltuielilor medii de
întreţinere şi reparare luân în calcul şi cheltuielile de cumpărare şi instalare şi valoarea de recuperare
prin revînzare sau casare(valorificarea materialelor refolosibile şi recondiţionarea pieselor vechi) a
acestor echipamente .

A. Modele discrete de înlocuire optimă a echipamentelor

Fie C0 cheltuielile de cumpărare şi instalare a unui echipament la momentul 0 şi fie C1 ,…, Cn

cheltuielile de întreţinere şi reparare a echipamentului la momentele de timp 1,…, n .
Fie Vn valoarea de recuperare prin revânzare sau casare a echipamentului la momentul de timp n .
Cheltuielile medii pe perioada de timp 0 ; n  sunt :
f(n) = ( C0 – Vn ) + (C1+…+Cn ) / n
care trebuie să fie minime la momentul optim n0 cu f(n0 – 1) > f(n0) < f(n0 + 1) .
În cazul în care dorim actualizarea cheltuielilor , fie d rata dobânzii şi  = 1 / (1+d) coeficientul de
actualizare ( 0 <  < 1 ) .
În acst caz cheltuielile medii pe perioada de timp 0 ; n  vor fi :
g(n) = ( C0 – n. Vn ) + (C1+ .C2 +…+ n – 1 .Cn ) / n
care trebuie să fie minime la momentul optim n0 cu g(n0 – 1) > g(n0) < g(n0 + 1) .
Pentru d = 0 deci  = 1 reobţinem modelul fără actualizarea cheltuielilor .
Exemplu
Fie un echipament cu C0 = 50 unităţi monetare şi valorile descrescătoare V1,…,Vn şi respectiv
crescătoare C1,…,Cn în aceleaşi unităţi monetare , date de tabelul următor penztru n = 10 ani :

n 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Vn 30 25 22 18 15 10 8 7 5 0
Cn 2 5 8 14 21 25 28 30 34 38

a) Se cere momentul optim n0 al înlocuirii echipamentului fără actualizarea cheltuielilor ;

b) Se cere momentul optim n0 al înlocuirii echipamentului cu actualizarea cheltuielilor la o rată a
 5
dobânzii d = 5 % deci  = 0.95
Soluţie
a) Calculele se exprimă în tabelul de mai jos.

N Vn Cn C0 – V n C1+…+Cn (C0 - Vn )+(C1+…+Cn) f(n)

1 30 2 20 2 22 22
2 25 5 25 7 32 16
3 22 8 28 15 43 14.33
4 18 14 32 29 61 15.25
5 15 21 35 50 85 17
6 10 25 40 75 115 19.17
7 8 28 42 103 145 20.71
8 7 30 43 133 176 22
9 5 34 45 167 212 23.55
10 0 38 50 205 255 25.5

Avem n0 = 3 ani cu cheltuieli medii minime f(n0) = 14.33 unităţi monetare .

b) Calculele se exprimă în tabelul de mai jos .

N Vn Cn n.Vn C0 –  n.Vn n – 1.Cn C1+…+  n – 1. Cn (C0 - Vn )+(C1+…+  n – 1.Cn) f(n)

1 30 2 28.50 21.50 2 2 22 22
2 25 5 22.56 27.44 4.45 6.75 32 16
3 22 8 18.26 31.14 7.22 13.97 43 14.33
4 18 14 14.66 35.34 12 25.97 61 15.25
5 15 21 11.61 38.39 17.10 43.07 85 17
6 10 25 7.35 42.65 19.34 62.41 115 19.17
7 8 28 5.59 44.41 20.58 82.99 145 20.71
8 7 30 4.64 45.36 20.95 103.94 176 22
9 5 34 3.15 46.85 22.56 126.50 212 23.55
10 0 38 0 50 23.95 150.45 255 25.5

Avem n0 = 3 ani cu cheltuieli medii minime actualizate f(n0) = 15.04 unităţi monetare .

B. Modele continue de înlocuire optimă a echipamentelor

Fie C0 cheltuielile de cumpărare şi punere în funcţiune a unui echipament la momentul de timp t = 0

Fie (t) funcţia de depreciere a echipamentului în intervalul de timp 0 ; t ; ea este o funcţie
descrescătoare cu (0) = 1 şi (t)  0 pentru t  ∞ .
Valoarea de recuperare prin revânzare sau casare a echipamentului va fi C0. (t) .
Fie C(t) cheltuielile de întreţinere şi reparare a echipamentului la momentul de timp t deci cheltuielile
cumulate de întreţinere şi reparare a echipamentului în intervalul de timp 0 ; t vor fi :
t
(t)   C(s)ds
0
Avem β(0) = 0 şi β(t) este crescătoare pe [0 ; +∞] .
Cheltuielile medii pe perioada de timp [0 ; t] sunt f(t) = {C0. [1 – α(t)] +β(t)} / t
 6
care trebuie să fie minime la momentul de timp t0 care este rădăcina pozitivă a ecuaţiei f ‘(t) = 0 .
Deoarece f ‘’(t0 ) > 0 , t0 va fi valoare de minim a cheltuielilor medii f(t).Cheltuielile medii minime
vor fi f0 = f(t0) .
În cazul în care dorim actualizarea cheltuielilor , fie d rata dobânzii şi δ(t) = 1 / (1+d)t funcţia de
actualizare a cheltuielilor .
În acest caz cheltuielile medii pe perioada de timp [0 ; t] vor fi :
g(t) = {C0. [1 – α(t). δ(t)] +β(t). δ(t) } / t
care trebuie să fie minime la momentul de timp t0 care este rădăcina pozitivă a ecuaţiei g ‘(t) = 0 .
Deoarece f ‘’(t0 ) > 0 , t0 va fi valoare de minim a cheltuielilor medii actualizate g(t).
Cheltuielile medii minime vor fi f0 = f(t0) .
Pentru d = 0 deci δ = 0 reobţinem modelul continuu fără actualizarea cheltuielilor.

Exemplu

Fie un echipament cu α(t) = b / (at+b) care îndeplineşte condiţiile (0) = 1 şi (t)  0 pentru
t∞.
Fie C(t) = C.t deci β(t) = C.t2 / 2 care verifică condiţiile β(0) = 0 şi β(t) este crescătoare pe [0 ;
+∞] .
Avem f(t) = {C0[1- b / (at+b)] + C.t2 / 2 } / t adică f(t) = (aC0) / ( at+b) + (C.t ) / 2 aşa că :
f ‘(t) = - (a2.C0 ) / (at+b)2 + C / 2 = 0 cu soluţia pozitivă t0 = ( 2C0 / C) 1/2 – b / a .
Cum f ’’(t0 ) > 0 , t0 este punct de minim al cheltuielilor medii f(t) . iar f0 = f(t0) sunt cheltuielile
medii minime .
În cazul actualizării cheltuielilor cu rata dobînzii d , avem funcţia de actualizare a cheltuielilor
δ(t) = 1 / (1+d)t deci cheltuielile medii au forma :

 b 1  Ct 2 1
C0  1   t 
 
 at  b (1  d)  2 (1  d) t
g(t)=
t

t0 va fi soluţia pozitivă a ecuaţiei g’(t) = 0 . Cum g ‘’(t0) > 0 , t0 va fi punct de minim iar valoarea
cheltuielilor medii actualizate minime este g0 = g(t0) .