MIGRAȚIA

Migrația a devenit un fenomen global ce afectează majoritatea statelor lumii. Odată cu

căderea regimului comunistdin 1989, migrația din România a devenit un fenomen alarmant,
15% din populație părăsind țara.
Migrația este definită drept deplasarea unei persoane sau a unui grup de persoane de la
o unitate geografică la alta cu intenția de a se stabili permanent sau temporar într-un loc, altul
decât locul de origine.
Factorii care stau la baza fenomenlului migraționist sunt:
- Factori de tip push : nivelul de trai scăzut, lipsa unui loc de muncă, crize financiare,
politice, conflicte etc.
- Factori de tip pull: nivel de trai mai ridicat, salarii mari, loc de muncă mai bun, libertate,
- Factori non-economici: limbă, legături de tradiție etc.
România a devenit atât țară de origine cât și de destinație a migrației internaționale însă
statutul său este cel de emigrație netă.
Mișcările la nivelul fluxurilor internaționale ale forței de muncă creează distorsiuni pe piața
internă a forței de muncă din România, dezechilibre ale structurii demografice cu implicații
economice.
Deplasările în interiorul unei țări sunt definite ca fiind migrație internă iar deplasările peste
graniță sunt numite migrație externă.
Din punct de vedere demografic, consecințele migrației, atât a celei temporare cât și a celei
definitive, sunt semnificative. Tendința de a rămâne definitiv în țările de destinație conduce la
pierderi considerabile în rândul populației.
Mobilitatea internațională este mai mare în rândul persoanelor care au vârsta
corespunzătoare pentru locul de muncă. În consecință, țările de emigrare se confruntă cu un
proces accelerat de îmbătrânire a propriei populații.
Unul dintre cele mai importante efecte negative ale migrației forței de muncă este legat de
copii mingranților care rămân în grija unuia dintre părinți sau a rudelor.
La nivel macro, migrația internațională se declanșează ca urmare a diferențelor dintre
raportul dintre cererea și oferta forței de muncă în diverse arii geografice.