Probleme date la examenul de

logică matematică şi computaţională.

Partea a III-a
Claudia MUREŞAN
Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Matematică şi Informatică
Academiei 14, RO 010014, Bucureşti, România
Emailuri: c.muresan@yahoo.com, cmuresan11@gmail.com

Abstract
Textul de faţă conţine o colecţie de probleme de diferite tipuri
date de autoare la examenul aferent cursului de logică matematică şi
computaţională din anul I de studiu al Facultăţii de Matematică şi
Informatică a Universităţii din Bucureşti.

Peste tot ı̂n acest text, prescurtarea ddacă va semnifica “dacă şi numai
dacă“.

1 Lista 1 de subiecte
Exerciţiul 1.1. Se consideră algebra Boole L32 (cubul), reprezentată prin
diagrama Hasse de mai jos. Să se determine algebra Boole factor asociată
filtrului generat de x, prin enumerarea elementelor ei. Să se demonstreze
că această algebră Boole este izomorfă cu L22 (rombul).

1r
@
xr ry @rz
@ @
r @r @r
a@ b c
@r
0

1
 2

Amintim o proprietate importantă a algebrelor Boole, numită legea de

reziduaţie (a se vedea Observaţia 3.2 din Anexă): pentru orice algebră Boole
B şi orice elemente α, β, γ ∈ B, are loc echivalenţa: α ≤ β → γ ⇔ α∧β ≤
γ.

Rezolvare: Filtrul generat de x ı̂n L32 este < x >= {α ∈ L32 |x ≤ α} =

{x, 1}. Congruenţa asociată acestui filtru este ∼<x> ⊆ (L32 )2 , definită prin:
pentru orice α, β ∈ L32 , α ∼<x> β ddacă, prin definiţie, α ↔ β ∈< x >,
adică, explicitând definiţia operaţiei ↔, (α → β) ∧ (β → α) ∈< x >,
ceea ce, conform descrierii de mai sus a filtrului < x >, este echivalent cu
x ≤ (α → β) ∧ (β → α), iar definiţia operaţiei ∧ = inf ne asigură de faptul
că această inegalitate este echivalentă cu următoarele două: x ≤ α → β
şi x ≤ β → α. Conform echivalenţei amintite ı̂n enunţ şi demonstrate
ı̂n Observaţia 3.2 din Anexă, aceste două inegalităţi sunt echivalente cu:
x ∧ α ≤ β şi x ∧ β ≤ α, iar acestea sunt echivalente cu: x ∧ α ≤ x ∧ β şi
x ∧ β ≤ x ∧ α, după cum se poate demonstra imediat prin dublă implicaţie.
Aceste ultime două inegalităţi sunt echivalente cu egalitatea x ∧ α = x ∧ β.
Aşadar, pentru orice α, β ∈ L32 , α ∼<x> β ddacă x ∧ α = x ∧ β.
Pentru orice α ∈ L32 , vom nota cu α̂ clasa de echivalenţă a elementului
α ı̂n algebra Boole factor L32 /< x > , anume α̂ = {β ∈ L32 |x ∧ α = x ∧ β}.
Aşadar, avem:
0̂ = {β ∈ L32 |x ∧ β = 0} = {0, c} = ĉ;
â = {β ∈ L32 |x ∧ β = a} = {a, y} = ŷ;
b̂ = {β ∈ L32 |x ∧ β = b} = {b, z} = ẑ;
x̂ = {β ∈ L32 |x ∧ β = x} = {β ∈ L32 |x ≤ β} =< x >= {x, 1} = 1̂.
Prin urmare, L32 /< x > = {0̂, â, b̂, 1̂}, deci această algebră Boole are 4
elemente, şi teorema de reprezentare a lui Stone pentru cazul particular al
algebrelor Boole finite ne asigură de faptul că L32 /< x > este izomorfă cu
L22 . Diagrama Hasse a acestei algebre Boole factor este următoarea:

1̂r
@
â r @r b̂
@
@r
0̂

Exerciţiul 1.2. Să se construiască o latice cu 10 elemente care să aibă

ca sublatici disjuncte pentagonul şi diamantul şi să i se pună ı̂n evidenţă o
sublatice distributivă cu 8 elemente.
 3

Rezolvare: Fie laticea L = {0, a, b, c, d, e, f, g, h, 1}, cu următoarea dia-

gramă Hasse:

1r
@rh
fr
@ rg
@re
rd
@
ar rb @rc
@
@r
0

L are 10 elemente şi este chiar suma directă dintre diamant şi pentagon.
Observăm că submulţimea cu 8 elemente M = {0, b, c, d, e, g, h, 1} = L \
{a, f } a lui L este o sublatice a lui L, pentru că este ı̂nchisă la supremumul
şi infimumul de două elemente, adică, pentru orice α, β ∈ M , au loc: α∨β =
sup{α, β} ∈ M şi α ∧ β = inf{α, β} ∈ M . Iată diagrama Hasse a laticii
M , din care se observă că nici diamantul, nici pentagonul nu sunt sublatici
ale lui M , prin urmare un rezultat din curs ne asigură de faptul că M este
latice distributivă:

1r

rh
rg
re
rd
@
br @r c
@
@r
0

2 Lista 2 de subiecte
Exerciţiul 2.1. Se consideră algebra Boole L32 (cubul), reprezentată prin
diagrama Hasse de mai jos. Să se determine algebra Boole factor asociată
 4

filtrului generat de a, prin enumerarea elementelor ei. Să se demonstreze

că această algebră Boole este izomorfă cu L2 (algebra Boole standard).

1r
@
xr ry @rz
@ @
r @r @r
a@ b c
@r
0

Ca şi ı̂n Exerciţiul 1.1, facem trimitere la Observaţia 3.2 din Anexă
(legea de reziduaţie).
Rezolvare: Filtrul generat de a ı̂n L32 este < a >= {α ∈ L32 |a ≤ α} =
{a, x, y, 1}. Mai departe, rezolvarea decurge la fel ca aceea a Exerciţiului
1.1.
Pentru orice α ∈ L32 , vom nota cu α̂ clasa de echivalenţă a elementului
α ı̂n algebra Boole factor L32 /< a > . La fel ca ı̂n Exerciţiul 1.1, se arată
că, pentru orice α ∈ L32 , α̂ = {β ∈ L32 |a ∧ α = a ∧ β}. Aşadar, avem:
0̂ = {β ∈ L32 |a ∧ β = 0} = {0, b, c, z} = b̂ = ĉ = ẑ = L32 \ < a >;
â = {β ∈ L32 |a ∧ β = a} = {β ∈ L32 |a ≤ β} =< a >= {a, x, y, 1} = x̂ =
ŷ = 1̂.
Prin urmare, L32 /< a > = {0̂, 1̂}, deci această algebră Boole are 2 e-
lemente, şi teorema de reprezentare a lui Stone pentru cazul particular al
algebrelor Boole finite ne asigură de faptul că L32 /< a > este izomorfă cu
L2 . Diagrama Hasse a acestei algebre Boole factor este următoarea:

1̂r

r
0̂

Exerciţiul 2.2. Considerăm sistemul formal al calculului propoziţional cla-

sic, ı̂n care notăm cu E mulţimea enunţurilor. Să se demonstreze semantic
următoarea regulă de deducţie:

Σ1 ∪ {ϕ} ` ψ → χ; Σ2 ∪ {ψ} ` χ → ϕ
,
Σ1 ∪ Σ2 ` (ϕ ∧ ψ) ↔ (χ ∧ ψ)
pentru orice mulţimi de enunţuri Σ1 , Σ2 ⊆ E şi pentru orice enunţuri
ϕ, ψ, χ ∈ E.
 5

Rezolvare: Conform teoremei de completitudine tare, este suficient să

demonstrăm că: dacă Σ1 ∪ {ϕ}  ψ → χ şi Σ2 ∪ {ψ}  χ → ϕ, atunci
Σ1 ∪ Σ2  (ϕ ∧ ψ) ↔ (χ ∧ ψ).
Presupunem aşadar că Σ1 ∪ {ϕ}  ψ → χ şi Σ2 ∪ {ψ}  χ → ϕ.
Fie V mulţimea variabilelor calculului propoziţional clasic, L2 = {0, 1}
algebra Boole standard şi h o interpretare care este un model pentru mulţi-
mea de enunţuri Σ1 ∪Σ2 , adică o funcţie h : V → L2 astfel ı̂ncât h  Σ1 ∪Σ2 .
Ştim că, dată h, există o unică funcţie h̃ : E → L2 care restricţionată la
V este egală cu h şi care comută cu ¬ şi →, unde ¬ şi → pe E sunt
conectori logici, iar ¬ şi → pe L2 sunt operaţii de algebră Boole. Faptul că
h  Σ1 ∪ Σ2 , adică h este un model pentru mulţimea de enunţuri Σ1 ∪ Σ2 ,
adică h satisface Σ1 ∪ Σ2 , semnifică, prin definiţie, că h̃(σ) = 1 pentru orice
σ ∈ Σ1 ∪ Σ2 .
Avem de demonstrat că h̃((ϕ∧ψ) ↔ (χ∧ψ)) = 1, ceea ce este echivalent
cu faptul că (h̃(ϕ) ∧ h̃(ψ)) ↔ (h̃(χ) ∧ h̃(ψ)) = 1, egalitate care la rândul
ei este echivalentă cu h̃(ϕ) ∧ h̃(ψ) = h̃(χ) ∧ h̃(ψ) (a se vedea proprietăţile
algebrelor Boole pentru această ultimă echivalenţă).
Cazul 1: Dacă h̃(ψ) = 0, atunci h̃(ϕ) ∧ h̃(ψ) = 0 = h̃(χ) ∧ h̃(ψ).
Cazul 2: Dacă h̃(ψ) = 1, atunci, cum, prin alegerea lui h, avem că h 
Σ1 ∪ Σ2 şi deci ı̂n particular h  Σ2 , rezultă că h  Σ2 ∪ {ψ}. Prin ipoteză,
Σ2 ∪ {ψ}  χ → ϕ. În consecinţă, h̃(χ → ϕ) = 1, adică h̃(χ) → h̃(ϕ) = 1,
ceea ce este echivalent cu h̃(χ) ≤ h̃(ϕ), conform proprietăţilor algebrelor
Boole.
Cazul 2.1: Dacă, ı̂n plus faţă de ipoteza h̃(ψ) = 1, avem că h̃(ϕ) = 0,
atunci relaţia h̃(χ) ≤ h̃(ϕ) de mai sus implică h̃(χ) = 0 şi prin urmare
h̃(ϕ) ∧ h̃(ψ) = 0 = h̃(χ) ∧ h̃(ψ).
Cazul 2.2: Dacă, ı̂n plus faţă de ipoteza h̃(ψ) = 1, avem că h̃(ϕ) = 1, atunci,
cum h  Σ1 ∪ Σ2 şi deci ı̂n particular h  Σ1 , rezultă că h  Σ1 ∪ {ϕ}. Prin
ipoteză, Σ1 ∪ {ϕ}  ψ → χ. În consecinţă, h̃(ψ → χ) = 1, adică h̃(ψ) →
h̃(χ) = 1, ceea ce este echivalent cu h̃(ψ) ≤ h̃(χ), conform proprietăţilor
algebrelor Boole. Dar h̃(ψ) = 1, conform ipotezei cazului 2. Rezultă că
h̃(χ) = 1 şi deci h̃(ϕ) ∧ h̃(ψ) = 1 = h̃(χ) ∧ h̃(ψ).
În concluzie, pentru orice interpretare h care este model pentru Σ1 ∪Σ2 ,
are loc h̃(ϕ)∧ h̃(ψ) = h̃(χ)∧ h̃(ψ), ceea ce, precum am observat la ı̂nceputul
rezolvării, este echivalent cu h̃((ϕ ∧ ψ) ↔ (χ ∧ ψ)) = 1. Întrucât h a
fost aleasă arbitrar dintre interpretările care satisfac Σ1 ∪ Σ2 , conchidem
că Σ1 ∪ Σ2  (ϕ ∧ ψ) ↔ (χ ∧ ψ), şi regula de deducţie din enunţ este
demonstrată.
 6

3 Anexă
Lema 3.1. Fie L o latice şi a, b, x ∈ L astfel ı̂ncât a ≤ b. Atunci: a ∨ x ≤
b ∨ x şi a ∧ x ≤ b ∧ x.

Demonstraţie: Din definiţia relaţiei de ordine ı̂ntr-o latice (a se vedea

demonstraţia echivalenţei celor două definiţii ale laticii), avem echivalenţa:
a ≤ b ddacă a ∨ b = b. Rezultă că (a ∨ x) ∨ (b ∨ x) = a ∨ x ∨ b ∨ x =
a ∨ b ∨ x ∨ x = a ∨ b ∨ x = (a ∨ b) ∨ x = b ∨ x. Am folosit asociativitatea,
comutativitatea şi idempotenţa operaţiei ∨, precum şi egalitatea a ∨ b = b
de mai sus. Aşadar, am obţinut egalitatea (a ∨ x) ∨ (b ∨ x) = b ∨ x, care, ı̂n
conformitate cu definiţia relaţiei de ordine ı̂ntr-o latice, este echivalentă cu
inegalitatea a ∨ x ≤ b ∨ x.
Tot din definiţia relaţiei de ordine ı̂ntr-o latice, avem echivalenţa: a ≤ b
ddacă a ∧ b = a. Rezultă că (a ∧ x) ∧ (b ∧ x) = a ∧ x ∧ b ∧ x = a ∧ b ∧ x ∧ x =
a ∧ b ∧ x = (a ∧ b) ∧ x = a ∧ x. Am folosit asociativitatea, comutativitatea
şi idempotenţa operaţiei ∧, precum şi egalitatea a ∧ b = a de mai sus.
Aşadar, am obţinut egalitatea (a ∧ x) ∧ (b ∧ x) = a ∧ x, care, ı̂n conformitate
cu definiţia relaţiei de ordine ı̂ntr-o latice, este echivalentă cu inegalitatea
a ∧ x ≤ b ∧ x.

Observaţia 3.2 (Legea de reziduaţie). Fie B o algebră Boole. Atunci,

pentru orice elemente α, β, γ ∈ B, are loc echivalenţa: α ≤ β → γ ⇔
α ∧ β ≤ γ.

Demonstraţie: Vom demonstra echivalenţa din enunţ prin dublă impli-

caţie. A se vedea mai jos o a doua demonstraţie.
“⇐“: Dacă α∧β ≤ γ, atunci, conform Lemei 3.1, luând supremumul dintre
fiecare membru al acestei inegalităţi şi β, obţinem: (α ∧ β) ∨ β ≤ γ ∨ β. În
această inegalitate aplicăm distributivitatea unei algebre Boole şi definiţia
implicaţiei ı̂ntr-o algebră Boole, şi obţinem inegalitatea echivalentă: (α ∨
β) ∧ (β ∨ β) ≤ β → γ, adică (α ∨ β) ∧ 1 ≤ β → γ, adică α ∨ β ≤ β → γ,
de unde, ı̂ntrucât α ≤ sup{α, β} = α ∨ β şi aplicând tranzitivitatea unei
relaţii de ordine, rezultă: α ≤ β → γ.
“⇒“: Dacă α ≤ β → γ, adică, explicitând definiţia implicaţiei ı̂ntr-o al-
gebră Boole, α ≤ β ∨ γ, atunci, conform Lemei 3.1, luând infimumul dintre
fiecare membru al acestei inegalităţi şi β, obţinem: α ∧ β ≤ (β ∨ γ) ∧ β,
adică, aplicând distributivitatea unei algebre Boole, α∧β ≤ (β ∧β)∨(γ ∧β),
adică α ∧ β ≤ 0 ∨ (γ ∧ β), adică α ∧ β ≤ γ ∧ β. Aplicând ı̂n această ultimă
inegalitate faptul că γ ∧ β = inf{γ, β} ≤ γ şi tranzitivitatea unei relaţii de
ordine, obţinem: α ∧ β ≤ γ.
 7

Lema 3.3. Fie B o algebră Boole şi x, y, z ∈ B. Atunci:

(i) x = y ddacă x = y;

(ii) x ∨ y = x ∧ y şi x ∧ y = x ∨ y (legile lui de Morgan);

(iii) x ≤ y ddacă x → y = 1 (de unde rezultă imediat că: x = y ddacă

x ↔ y = 1);

(iv) x → (y → z) = (x ∧ y) → z = y → (x → z).

Demonstraţie: Punctul (i) este imediat, echivalenţa fiind demonstrată

prin dublă implicaţie astfel: x = y implică x = y implică x = y, ceea ce este
echivalent cu x = y. Am folosit unicitatea complementului şi idempotenţa
operaţiei de complementare, care rezultă tot din unicitatea complementului
ı̂ntr-o algebră Boole (chiar ı̂n orice latice distributivă cu 0 şi 1, unde nu este
asigurată existenţa complementului, ı̂nsă).
Legile lui de Morgan (punctul (ii)) se demonstrează imediat aplicând
definiţia complementului şi unicitatea lui pentru orice element al unei alge-
bre Boole. Mai precis, prima relaţie se demonstrează arătând că elementul
x ∧ y satisface cele două relaţii care definesc complementul lui x ∨ y (anume
disjuncţia lui cu x ∨ y este egală cu 1 şi conjuncţia lui cu x ∨ y este egală
cu 0). Se procedează la fel pentru cealaltă relaţie.
(iii) Aplicând Lema 3.1, obţinem: dacă x ≤ y, atunci x∧y ≤ y ∧y = 0, prin
urmare x ∧ y = 0; reciproc, folosind distributivitatea unei algebre Boole,
obţinem: dacă x ∧ y = 0, atunci y = y ∨ 0 = y ∨ (x ∧ y) = (y ∨ x) ∧ (y ∨ y) =
(y ∨ x) ∧ 1 = y ∨ x, aşadar y = y ∨ x, adică x ≤ y, conform definiţiei lui
≤. Am obţinut: x ≤ y ddacă x ∧ y = 0. Acum aplicăm punctele (i) şi (ii)
(legile lui de Morgan) şi obţinem: x ≤ y ddacă x ∧ y = 0 ddacă x ∧ y = 0
ddacă x ∨ y = 1 ddacă x ∨ y = 1 ddacă x → y = 1, conform definiţiei
implicaţiei.
(iv) Aplicăm definiţia implicaţiei şi punctul (ii) (legile lui de Morgan): x →
(y → z) = x ∨ y ∨ z = x ∧ y ∨ z = (x ∧ y) → z, iar ultima egalitate din
enunţ rezultă din comutativitatea lui ∧ şi prima egalitate din enunţ.

Demonstraţia a doua pentru legea de reziduaţie (Observaţia 3.2):

Fie α, β, γ ∈ B. Conform Lemei 3.3, punctele (iii) şi (iv), avem: α ≤ β → γ
ddacă α → (β → γ) = 1 ddacă (α ∧ β) → γ = 1 ddacă α ∧ β ≤ γ.