METODE DE PROTECȚIE A

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU
SUBSTANȚE ORGANICE

A elaborat: Sîtari Vlada

 ,,O clipă natura n-a fost atentă și a creat omul. E de ajuns
o clipă de neatenție și natura poate să-și repare greșeala”
Poluarea este deversarea în aer, ape, sol a unor substanțe și materiale
care modifică mediul ambiant și dăunează vegetației și vieții
organismelor. Agenții poluanți rezultă din procese fizice, chimice sau
biologice.
Există mai multe tipuri de poluare:
 Poluarea fizică: este generată de diverse radiații, îndeosebi de cele
nucleare accidentale, cea termică, zgomote și infrasunete.
 Poluarea biologică: creată de contaminări microbiologice, că
urmare a introducerii abuzive sau accidentale a unor specii sau
varietăți de specii.
 Poluarea chimică: foarte diversă, poate fi provocată de produse
naturale, minerale sau organice, precum și de substanțe de
sinteză, inexistente inițial în natură.
Cel mai răspândit și comun poluant dintre substanțele anorganice
poluante (oxizii carbonului, azotului, sulfului, halogeni, etc.) este oxidul
de carbon (CO) provenit în atmosferă prin arderea incompletă a
combustibililor (metan, cărbuni, benzine, motorine, etc.).
Dacă multe substanțe organice se folosesc în combaterea unor boli
(medicamente, vitamine),o parte dintre substanțele organice au acțiune
toxică și sunt poluante.
Din cauza activității omenirii, problema poluării celor trei dintre
componentele principale ale mediului înconjurător: atmosferei, apei și
solului – se pune tot mai acut azi, îndeosebi în centrele cu mari
aglomerări de populație.
Multă vreme omul a presupus că solul, apa și aerul pot prelua, absorbi și
recicla produsele reziduale ale activității sale – oceanul, atmosfera și
chiar pământul fiind astfel un fel de receptoare cu capacitate nelimitată.
S-au dovedit însă, din păcate, că unele dintre aceste produse sunt
toxice. În cazul nostru, substanțele organice sunt un factor patogen
pentru mediul înconjurător.
Poluarea chimică sub aspectul poluării organice poate fi considerată tot
atât de veche ca și poluarea biologică care o întovărășește. Poluarea
chimică s-a dezvoltat pe măsură ce omul a utilizat din ce în ce mai multe
substanțe chimice de sinteză, substanțe necunoscute în trecut și
inexistente în natură.
Poluarea chimică este caracteristică zonelor dezvoltate, dar și a celor în
curs de dezvoltare și este unul dintre cele mai predominante tipuri de
poluare.
 Substanțele organice și poluarea mediului
Poluarea apelor afectează calitatea vieții la scara planetară. Apa
reprezintă sursa de viață pentru organismele din toate mediile. Fără apă
nu poate exista viață. Calitatea ei a început să degradeze din ce în ce mai
mult ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic și bacteriologic. Dacă
toată apa de o pământ ar fi turnată în 16 pahare, 15 și jumătate dintre
ele ar conține apa sărată a oceanelor și mărilor, iar jumătatea de pahar
de apă rămasă este afectată de diverse tipuri de poluanți. Poluarea
masivă a apei cu compuși organici conduce la dezechilibrul balanței de
oxigen și deseori este însoțită de o contaminare patogenă severă.
Dintre compușii organici care au cea mai mare contribuție în poluarea
apei sunt hidrocarburile.
Hidrocarburile provenite din:
 Gaze de eșapament ale autovehiculelor
 Scurgeri de țiței
 Arderea incompletă a combustibililor fosili (cărbuni,petrol și gaze
naturale)
 Arderea incompletă a biomasei (lemnul, tutunul)
 Fumul de țigară
Se consideră poluanți ai apei acele substanțe care în concentrație
suficientă pot produce un efect măsurabil asupra omului, animalelor,
plantelor și materialelor. Pe lângă hidrocarburi care afectează starea apei
sunt și pesticidele care constituie cauza unor boli grave, cum ar fi:
cancerul, tulburări neurologice, afecțiuni ale glandelor endocrine.
Substanțele organice de origine naturală sau vegetală consumă oxigenul
din apă, iar lipsa oxigenului din apă are că efect oprirea proceselor
printre care autoepurarea apei.
 De asemenea, în cazul unor accidente ecologice de petrol deversat în
apă, cea mai mare parte a lui se ridică la suprafață și formează o peliculă
uleioasă, împiedicând difuzia și accesul aerului atmosferic în mediu
acvatic și blocând aproape total asimilația clorofiliană și respirația
organismelor. Produsele petroliere dau apei gust și miros neplăcut, se
depun pe diferite instalații, blocându-le, colmatează filtrele pentru
tratarea apei. De asemenea, sunt toxice pentru flora și fauna acvatică și
împiedică folosirea apei pentru irigații.

Acțiunea poluantă asupra aerului: După modul de emitere, poluanții

atmosferei sunt:
 primari – poluanți emiși direct de surse identificate: hidrocarburi
ușoare din gazele de eșapament ale autovehiculelor, metanul din
gazele naturale, vapori de arene provenite din carburanți nearși.
 secundari–poluanți produși în aer prin reacții între substanțe
poluante primare sau prin interacțiunea cu componenții aerului
(smogul fotochimic).
Hidrocarburile inferioare care se găsesc în cantități mari în gazele de
eșapament, provenite din arderea internă, alături de celelalte gaze
produc dereglări ale funcției inimii şi plămânilor, asfixierea, reducerea
sau stagnarea acțiunii unor enzime.
Vaporii de hidrocarburi aromatice benzen, toluen, polinucleare au
acțiune cancerigenă asupra organismului uman. Cei mai puternici
poluanți secundari se formează în urma acțiunii ozonului asupra
hidrocarburilor existente în atmosferă. În prezența oxigenului atomic,
acești radicali sunt foarte reactivi și interacționează cu alte hidrocarburi,
cu oxizii de azot, cu oxigenul și formează un amestec de produși numit
smog fotochimic.
Smogul fotochimic este format din ozon de
carbon,aldehide,cetone,azotaţide peroxiaceil care se prezintă ca o ceață
în atmosfera orașelor mari cu circulație intense.
 Dacă la înălțimi joase ozonul este un agent poluant, în atmosfera
înaltă (stratosferă) el formează un înveliș protector față de acțiunea
radiațiilor ultraviolete. Diminuarea stratului protector de ozon
intensifică acțiunea radiațiilor ultraviolete asupra Terrei, având drept
consecință:
-perturbarea echilibrului termic al atmosferei, al apei şi al solului

--declanșarea ploilor acide catastrofale pentru vegetație ,dispariția unor

specii de plante şi animale.

Poluarea solului: Solul este acel strat al scoarței pământului cu o

structură afânată și friabilă asupra căruia acționează și-l transformă
agenții atmosferici,plantele,animalele și oamenii care-l folosesc.
Poluarea solului este strâns legata de poluarea aerului si a apei. Ea se
produce însă, mai ales, cu pesticide si îngrășăminte chimice pe baza de
azot si fosfor.
O parte dintre acestea ajung in corpul animalelor si al omului, alterând
funcția diferitelor organe.
Fertilitatea este cea mai importantă proprietate a solurilor
necesară dezvoltării vegetației. Printre factorii care determină
degradarea solului și implicit reducerea fertilității sunt:
-defrișările și arderile pădurilor
-desecările unor bălți, lacuri
-îmbibarea îngrășămintelor naturale de natură organică (gunoiul de
grajd, compostul,paiele,etc) cu îngrășăminte artificiale (unele substanțe
de sinteză greu asimilabile).
-pătrunderea în sol a reziduurilor poluante din uzinele cocso-chimice,
uleiuri care conțin arene, sau alte substanțe.
Printre substanțele organice periculoase din componenta solului cu
efect cancerigen sau mutagen sunt hidrocarburile policiclice
aromatice. O sursa a producerii lor in mediul înconjurător este
adesea cărbunele folosit in industrie si gospodarii, arderea
pădurilor (care, odinioară, au produs prima lor rezerva
rămasa pe pământ, din cenușă și lemnul ars),reziduurile agricole (ce le
regenerează prin biosinteza microbiană),cei ce folosesc esență sau ulei
de petrol, ori ulei de cărbune, motoarele cu explozie ( autovehicule și
utilizarea in uzine). Printre hidrocarburile policiclice aromatice trebuie
amintite si cele care au structuri substituite si nesubstituite cu catene
laterale de tip alchil. Uneori, petrolul crud, revărsat accidental pe sol
sau in ape, poate fi una dintre surse.
 Măsuri de prevenire şi combatere a poluării:

Aer: -asigurarea etanţietăţii conductelor de gaze;

-instalarea de filtre moderne în fabricile care elimină particule solide(negru de
fum);
-construirea de coşuri pentru arderea gazelor la înălţime;
-utilizarea unor carburanţi superiori;
-reducerea emisiilor de gaze şi vapori toxici;
-înlocuirea substanţelor organice care poluează aerul.

Apa:-construirea de staţii de purificare a apei;

-colectarea controlată a apelor reziduale industriale şi menajere;
-securitatea transportului naval al petrolului;
-asigurarea etanşietăţii rezervoarelor de depozitare şi transport a substanţelor
organice nocive;
-folosirea detregenţilor biodegradabili.

Sol:- exploatarea raţională a pădurilor în limitele potenţialului de regenerare;

-folosirea controlată a îngrăşămintelor,ierbicidelor,insecticidelor:
-depozitarea rezidurilor industriale şi menajere în locuri în care nu se desfăşoară
activităţi umane;
-acţiuni de mărire a spaţiilor verzi.