REVOLUŢIA FRANCEZĂ

– a dus la răsturnarea Vechiului regim si la instaurarea unei noi ordini politice si sociale in Franta.

În sec XVIII Franţa era condusă în mod absolutist de regle Ludovic al XVI-lea. Cu toate că acesta guverna după
bunul său plac, autoritatea regală era mult slăbită de modul haotic în care funcţionau instituţiile statului.

CAUZELE REVOLUŢIEI:

1. Cauze politice - regimul absolutist

- Incapacitatea regelui de a reforma institutiile statului, care functionau haotic.
2. Cauze economice – in anul 1788 recoluta a fost foarte slabă, preţurile au crescut, au rămas fără muncă
lucrătorii agricoli. O altă cauză economică a fost revolutia industriala din Anglia , acest stat devenind un
concurrent puternic al Frantei in plan economic.
3. Cauze sociale - împărţirea societîţii franceze in 3 stari sociale: starea I –clerul înalt, starea a IIa –
nobilimea, starea a III-a-burghezia, orasenii, ţăranii. Starile I si a II a aveau numeroase privilegii;
taranimea era saracita si exploatata de stat , biserica, nobili.
4. Cauze ideologice – răspândirea ideilor iluministe.
DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR
In anii 1788-1789- datoria publica a Franşei ajunsese la 5 miliarde de livre. Pentru a rezolva situaţia de criză, regale
a convocat Adunarea Starior Generale ( un organism reprezentativ ce nu mai fusese convocat din 1614 si din care
faceau parte si neprivilegiatii). Membrilor Adunarii starilor Generale li s-a cerut sa întocmească niste “ caiete de
doleanţe” care sa contina revendicarile lor si solutiile pentru rezolvarea crizei si salvarea statului.
În caietele de doleanţe ale starii a IIIa se cerea: desfiinţarea absolutismului
Reforma fiscalităţii si justiţiei.
Constituţie.
5 mai 1789 – se deschid la Versailles lucrările Adunarii Starilor Generale. În cadrul acestora, s-a constatat că
intenţia regelui era de a stabili noi impozite, nu de a reforma statul.
17 iunie – în aceste condiţii, membrii starii a III a ( care cereau vot individual) s-au desprins din Adunarea Starilor si
s-au constituit intr-o Adunare Naţională.
Regele a fost obligat să accepte acest fapt şi a cerut si membrilor celorlalte stări să se alăture Adunării Naţionale.
9 iulie - Adunarea Naţională devine Ad. Naţ. Constituantă prin alipirea celorlalte stări.

În secret însă, regale îşi mobilize armata la Paris. Populaţia Parisului s-a ridicat la lupta, sprijinind Adunarea. La 14
iulie a cazut Bastilia, simbolul absolutismului monarhic francez. Efervescența revoluţionară a cuprins toată Franţa.

La 4 august 1789 - Adunarea Naţ. Constituantă a dat un decret prin care a abolit privilegiile nobilimii.
La 24 aug- ANC a adoptat un document numit “ Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului”. Acest doc ţinea
loc de Constituţie şi stabilea principiile după care urma să fie organizata Franţa. Regele a refuzat să accepte in prima
faza aceste documente insa, la presiunea multimii, cedează.
La 3 septembrie 1791 - A fost adoptata Constitutia- Franta devine monarhie constitutionala, avand la baza
organizarii statale principiul separarii puterilor in stat ( de inv tabelul de la pag. 27)

După adoptarea Constituţiei, Adunarea Naţ. Constituantă devine Adunare legislativă.

DECLANŞAREA RĂZBOAIELORREVOLUŢIONARE
20 aprilie 1792 - Franşa a declarat război Austriei. Acest război era dorit atat de rege ( care spera sa obţina ajutor
pentru reinstaurarea absolutismului) cât şi de forţele revoluţionare ( deoarece Austria nu recunostea noul statut
politic al Frantei). Austriei I s-a alaturat însă şi Prusia. Armata franceză, dezorganizata, a înregistrat eşec după eşec.
11 iulie 1792 – Adunarea legislative a declarat “ patria în primejdie” pentru a da posibilitatea înrolării voluntarilor în
armată. În acelaşi timp, s-a decis aducerea la Paris a 20 000 de membri ai Garzii Naţionale.
9-10 august 1792- populaţia Parisului a organizat o insurectie prin care monarhia a fost suspendata ( deoarece
existau dovezi ale colaborarii regelui cu inamicul). Regele a fost dus la inchisoarea Temple. A fost instituita o
conducere revoluţionara ( Comuna insurecţionala sau Comuna din Paris).
20 septembrie 1792 – Franţa obţine o stralucita victorie la Valmy si pentru moment pericolul extern a fost oprit.
In aceeasi perioada, pe baza votului universal, Adunarea legislativă a fost înlocuită de o Convenţie Naţională ( un
nou for legislativ) dominate de girondini.
21 septembrie 1792 – a fost proclamată republica.

Convenţia girondină ( 1792-1793)

Reprezentanti: Roland, Condorcet.
În această perioadă situatia s-a agravat deoarece girondinii au decis ghilotinarea regelui in ianuarie 1793.
Din acest motiv – statele europene Austria, Rusia, Prusia, Anglia s-au coalizat împotriva Franţei revoluţionare.
Din acelasi motiv, in nord-vestul ţării, in Vendeea s-au declanşat puternice răscoale ţărăneşti împotriva noului regim
(instigatori erau nobilii).
Astfel, în iunie 1793, girondinii au fost înlăturaţi din Convenţie si ghilotinaţi. Locul lor a fost luat de iacobini.

Convenţia iacobină (montagnardă) 1793-1794

Reprezentanţi: Robespierre, Danton, Marat.
Pentru a restabili ordinea, iacobinii au instituit o conducere autoritară.
În iunie 1793 a fost adoptata o noua Constituţie ( Constituţia anului I) . Conform acesteia, puterea era deţinuta
de o Convenţie aleasă prin vot universal. Cu toate acestea, s-a decis ca, pana la restabilirea pacii , sa se mentina
conducerea revolutionara.
Au fost infiintate institutii care urmau sa asigure ordinea in Franţa:
Comitetul Siguranţei generale, Comitetul Salvării Publice, Tribunalul revolutionar
–acesta din urma ii judeca pe dusmanii revolutiei. In Franţa s-a instituit Teroarea (toti adversarii revolutiei erau
judecati si ghilotinati).
Alte masuri:
fixarea preturilor maximale la produsele de prima necesitate
Adoptarea unui nou calendar
Au fost inchise biserici
Cresterea salariilor a fost blocata
23 august 1793 – a fost decretata mobilizarea generala. A fost create o armata uriasa, care a transformat rapid
razboiul de aparare intr-unul de cucerire.
Sfârsitul acestei dictaturi a fost insa grabit de dificultatile economice si sociale.

Conventia thermidoriană (1794 -1795)

Thermidorienii – erau republicani moderați

Aceștia au organizat complotul de la 9 Thermidor (27 iulie 1794). I-au arestat si apoi i-au ghilotinat pe
Robespierre și pe apropiații săi.
- Au fost anulate o parte din reformele iacobinilor. Astfel, revoluția s-a intors la caracterul
sau social și antifeudal.
- 1795 – a fost adoptată Constituția anului III.
Conform acesteia:
-se restabilea votul cenzitar
-se introducea principiul separării puterilor în stat: legislativul era format din Consiliul celor 500(c.I) si Consiliul
Bătrânilor(c.s)
Executivul era format din 5 Directori aleși de camera superioară pe liste alcatuite de camera
inferioară.
Directoratul (1795-1799)
- a fost organizat pe baza Constituției din 1795 (adoptată de Convenția thermidoriană)

Situatia politică
-pe plan intern, deși teoretic Constituția prevedea mai multe principii democratice (separarea puterilor in stat,
alegeri libere pentru adunarea legiuitoare, libertatea cuvântului), in realitate regimul democratic prezenta mai
multe fisuri:
- in 1797 armata a fost folosită pentru a elimina majoritatea regalistă din Consiliul celor 500
- in 1798 alegerile au fost amânate datorită majoritatii iacobine ce s-a constituit.

Situatia economica s-a caracterizat prin:

-coruptie
-inflatie
-speculă
-incapacitatea plății salariilor
- creșterea prețurilor
-drumuri distruse
-cartelarea produselor alimentare

Situația socială
Situatia dificilă din plan economic și politic a determinat numeroase mișcări sociale – în 1796 a avut loc conjurația
egalilor condusă de Gracchus Babeuf – un complot al stângii iacobine ce preconiza distribuția egală a pământurilor
și a veniturilor.Aceasta a eșuat .
- Au avut loc și numeroase mișcari monarhiste dar acestea au fost infrânte de un grup de
tineri ofițeri (printer care și Napoleon Bonaparte, un tânar Corsican, ajuns general la 25
de ani)

Pe plan extern:
- a avut loc intre 1796-1797 campania militara din Italia impotiva Austriei. Franta a obtinut 12 victorii in mai putin
de un an.
Pacea a fost semnata la Camppo Formio si conform acesteia:
- Austria a cedat Franței malul stâng al Rinului
- Austria se obliga să recunoască dominația franceză asupra unei părți a statelor italiene –
Italia de Nord.
1798 – Campania militară din Egipt – a fost cucerit Egiptul, cea mai importantă bătălie fiind cea de la Abukir.