ORGANIZAREA TIMPULUI LIBER AL COPIILOR

instit. Marin Vărzan- Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Oţelu-Roşu

înv. Rodica Lucia Istrat-Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Oţelu-Roşu

Părintele doreşte sincer, cu ardoare chiar, ca o parte din personalitatea sa, din ceea ce are mai bun,
să fie cuprins măcar în mod potenţial, în fărâma de om care-i cumulează în aceea clipă speranţele de viitor
şi care este fără voie purtătorul bucuriilor, viselor neîmplinite şi nădejdilor viitoare.
Personalitatea copilului se formează în timp datorită interacţiunii continue între factorii interni şi
cei externi. Maturizarea fiecărei funcţii se face treptat şi depinde de maturizarea sistemului nervos care stă
la baza tuturor proceselor psihice.
Dezvoltarea psihică a copilului este un proces complex cu rădăcini adânci în mediul social,
familial şi cultural. Fiecare vârstă are particularităţile ei. Copiii de aceeaşi vârstă pot fi diferiţi între ei.
Activitatea psihică se modelează treptat, după relaţiile vieţii sociale, după cerinţele ei, găsindu-şi tot mai
bine locul în contextul lumii înconjurătoare.
Copilul trebuie să fie sigur de afecţiunea părinţilor, de înţelegerea şi solicitudinea pe care o va
găsi întotdeauna alături de ai săi. Dorinţa cea mai mare a copilului este de a fi iubit.
Cu toate lacrimile şi pedepsele nedrepte el se va întoarce spre părinţii săi cerându-le afecţiunea şi
ocrotirea. Lipsa dragostei părinteşti creează un sentiment de permanenţă nesiguranţă care se răsfrânge
negativ asupra întregii personalităţi: copilul îşi pierde încrederea în sine şi nu-şi mai poate aprecia calităţile.
Părinţii trebuie să folosească un ton liniştit, măsurat, delicat, dar întotdeauna hotărât în dispoziţiile
luate, iar copiii să se obişnuiască cu un astfel de ton, să se desprindă şi să se supună dispoziţiei primite,
îndeplinind-o cu plăcere.
Pentru ca şcoala să-şi poată ajunge scopul ei de a forma din fiecare copil omul de tip nou, capabil
să facă faţă oricărei situaţii nou creată trebuie să fie o legătură permanentă între şcoală şi familie.
Familia trebuie să formeze copilului un regim zilnic de a petrece timpul liber. Copilul să aibă
asigurat un colţ al lui, care să-i dea posibilitatea să-şi desfăşoare munca cu tot ceea ce-i cere orarul pentru
viaţa lui de şcolar.
Dacă părinţii muncesc pentru a-i asigura copilului tot ce îi trebuie, atunci şi copilul trebuie să ştie
că el munceşte învăţând , pregătindu-se pentru cerinţele vârstei lui, spre mulţumirea şi bucuria părintelui.
Greşit procedează unii părinţi recompensând cu sume băneşti notele mari primite. Prin aceasta ei îi
învaţă pe copii să muncească doar pentru bani şi cadouri, uitând că a învăţa este activitatea lor principală.
Organizarea timpului liber trebuie să fie în concordanţă cu particularităţile lui de vârstă. Să se ţină
seama de completarea energiilor, odihnă şi pe urmă timpul necesar de a-şi pregăti zilnic temele pentru
acasă. După terminarea obligaţiilor de şcolar să i se asigure timp de joc, împletind jocul cu ajutarea
părinţilor la diferite munci specifice vârstei lor.
Copilul trebuie lăsat singur a-şi facă temele, fără ajutorul părinţilor, ei având rolul de a vedea şi
controla modul cum au fost făcute. Greşit procedează unii părinţi de a le face temele , aceasta pentru că nu
le-a organizat bine timpul liber şi i-a lăsat prea mult să se joace.
Trebuie să li se acorde timp suficient pentru somn. Un copil trebuie să doarmă 10-12 ore. Copilul
să aibă ora fixă când să se culce şi când să se trezească.
Participarea copiilor la emisiunile de la televizor, la jocurile pe calculator ori internet, precum şi la
aniversarea diferitelor evenimente în familie se răsfrânge asupra orelor de somn ale elevului, iar a doua zi
prezintă semne de oboseală îndepărtându-i atenţia. Grijile părinţilor legate de felul în care-şi petrec copiii
liberi nu dispar cu totul odată cu intrarea lui în şcoală. Aici, el îşi petrece doar câteva ore din zi. După
terminarea cursurilor , sarcina de a-i supraveghea revine părinţilor.
Copilul trebuie obişnuit de mic cu anumite activităţi potrivite posibilităţilor lui, de a-i stabili un
regim de viaţă , ore de masă, joacă, plimbare, odihnă, care-i asigură o bună dezvoltare fizică şi îi imprimă
încă de mic o disciplină. În felul acesta, odată cu începerea şcolii, ce i se pun, este deprins cu respectarea
unui program şi cu disciplina.
După ce copilul a intrat în şcoală, în faţa lui stau obligaţii mari şi familia este cointeresată de
organizarea timpului liber. El vrea să citească, să vadă filme, să stea pe net, să bată mingea, să meargă la
meciuri şi câte şi mai câte.
Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de supravegherea
lor se pot aştepta la foarte multe surprize.
 - 2–

A introduce, cu ajutorul copilului , un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi

a veghea ca ele să fie respectat, este cel dintâi lucrul pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe
acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program
precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă , odihnă şi distracţii
contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică.
Să lăsăm timp liber copilului să citească, lectura să fie în raport cu vârsta, iar aceasta
contribuind la dezvoltarea gustului de a citi, formându-le un vocabular bogat, ajutându-i la
exprimarea cu uşurinţă.
Copilul trebuie antrenat la practicarea diferitelor exerciţii fizice şi sporturi. Timpul liber
petrecut să fie plăcut şi util. Odihna să se facă prin schimbarea activităţii. După încordarea şi
eforturile cerute de pregătirea temelor, refacerea energiei cheltuite se face mai bine dacă copilul
trece la astfel de activităţi:joacă, sport, lectură, vizionarea unui spectacol, etc.
Să cultivăm la copii interesul de a-şi îndrepta preocupările spre activităţi cât mai variate:
înjghebarea unui mic laborator, excursii, colţul naturii, construcţii, aeromodele, sport, etc.
Educaţia prin muncă şi pentru muncă presupune printre altele, cultivarea la copii a
respectului şi dragostei şi pentru munca fizică. Pentru aceasta să antrenăm copiii la diferite munci
menite să ducă la întreţinerea gospodăriei, la buna şi plăcuta organizare a vieţii de familie.
Nu este bine, de teama ca nu cumva copilul să-şi facă prieteni nedoriţi, să-l îndemnăm să
fie retras, să nu se apropie de nimeni. Este comod pentru părinţi, dar dăunător pentru copii,
devenind ursuzi, timizi, închişi în sine, individualişti şi se vor lipsi de bucuria pe care le-o dă
împărtăşirea bucuriilor cu cei de aceeaşi vârstă. Normal este ca aceste prietenii să fie urmărite.
Timpul liber al copiilor noştri,dincolo de dezbateri şi preocupări declartă a câtorva ONG-
uri pentru copii, înseamnă , de fapt, at pentru părinţi, cât şi pentru cadrele didacice , o mare
necunoscută. Un fel de gaură neagră, în care sunt absorbite, în funcţie de vârstă, tot felul de
îndeletniciri, de la fumat marijuana la bătut mingea între tomberoane, de la închiriatul cu orele a
unui scaun la internet cafe, de unde accesează tot felul de ,, fete fierbinţi, ori ,, religii de toate
sortimentele, până la prins de fluturi.
Rar se întâmplă să auzi câte un părinte povestind cum fiul sau fiica îşi petrec timpul liber
cu o carte în mână, rezolvând probleme din vreo culegere fără să-i fi cerut cineva la şcoală, ori
pictând sau cosând globenuri.
De fapt, care este timpul liber de care dispune elevul?Aceasta ar putea fi prima chestiune
din care, consecinţional ar trebui să se nască cealaltă, cu bătaie mai lungă:cine trebuie să se ocupe
de timpul liber al elevului?
Câţi dintre părinţii de azi îşi aduc aminte de responsabilitatea pentru cum creşte, cum se
dezvoltâ şi ce achiziţii are copilul personal ?Extrem de puţini şi nici măcar nu sunt ei de vină : de
copilul lor trebuie să se ocupe oricine altcineva, adică educatoarea, şcoala, viaţa, pentru că ei au
alte obligaţii, cum ar fi aceea de a face bani, cât mai mulţi bani…………
Ca de fiecare dată când ne vine să aruncăm cu piatra şi atunci încercâm să rostogolim
bolovani, doar în capul Educaţiei, ar trebui să ne întrebăm ce facem noi pentru timpul liber al
propriului nostru copil?
Veşnica dispută dintre şcoală şi familie şi rolul fiecăreia în educarea copilului şi în
organizarea timpului său capată în zilele noastre o nouă dimensiune, şcoala şi părintele ,
deopotrivă, nu mai ştiu să fie ceea ce ar trebui să fie.
În concluzie, trebuie să chibzuim timpul liber al copilului, contribuind la conturarea
trăsăturilor omului de tip nou, util comunităţii europene pe care ne-o dorim atât de mult.