Teoria Generală a Dreptului

Curs 1
Ce este TGD ?

Abecedarul dreptului. Notiuni generale.

Notiunea Dreptului

Etimologie : Drept = directum (latina veche)

Termenul drept are 2 sensuri :

● Sens filosofic

● Sens juridic

Sens filosofic – Pornind de la ideile lui Platon si Aristotel dreptul este conceput ca si justete si echitate.
Prin acest drept indatorirea de a da sau de a recunoaste fiecaruia ce ii se cuvine.

Sens juridic – Distinctie intre drept obiectiv si drept subiectiv :

− Drept subiectiv – indrituirea subiectilor participanti la un raport juridic concret, respectiv ceea ce pot
pretinde ei de la ceilalti subiecti de drept in cadrul unui raport juridic.

− Drept obiectiv – totalitatea normelor de conduita impuse indivizilor si colectivitatilor in cadrul

vietii sociale → cel mai des folosit

− Drept pozitiv – toate normele juridice care sunt in vigoare la un moment dat, intr-un anumit stat.

Dreptul ca obiect de studiu al stiintei juridice – dreptul conceput ca totalitatea normelor juridice impuse
de societate, face obiectul stiintei juridice.

Stiinta dreptului are mai mult subdiviziuni; unele dintre acestea studiaza diferite grupuri de norme
juridice care au ca obiect comun : dreptul civil, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul procesual
penal, dreptul procesual civil, etc.

! Iurisconsultul Ulpian a fost primul care a facut diferenta intre drept public si drept privat.

Altele se refera la organizarea diferitelor organe de stat : drept constitutional, administrativ.

In normele de drept isi gasesc expresie si elemente ale activitatii statale : elaborarea dreptului, aplicarea
normelor de drept, interpretarea lor, aplicarea constrangerii. Toate acestea sunt denumite de regula cu un
termen mai generic,respectiv acela de juridic.

! Raportul social care este reglementat de norma de drept este un raport juridic.

! Despre un act care produce consecinte pe plan juridic spunem ca este un act juridic.

! Despre acele actiuni sau anumite evenimente care potrivit normelor de drept dau
nastere,modifica sau sting un raport juridic spunem ca sunt fapte juridice.

Raport juridic – fapte juridice

Din aceasta cauza si diferitele subdiviziuni ale dreptului pot fi numite ca si stiinte juridice.

1
 Stiintele juridice se pot clasifica in 3 categorii :

1. Cele care studiaza dreptul in ansamblul lui : TGD, Psihologia Juridica, Logica juridica.

2. Stiintele juridice istorice a carui obiect il formeaza studiul dreptului in evolutia lui istorica concreta.

3. Stiintele juridice de ramura care studiaza diferitele categorii ale normelor de drept grupate pe baza
obiectului lor comun : drept civil, drept penal, drept financiar, dreptul muncii, dreptul familiei, drept
administrativ, drept constitutional, drept procesual civil, drept procesual penal, drept bancar, drept
international public, drept international privat.

I. ! TGD ca parte componenta a stiintelor juridice.

La inceput, in primul deceniu problemele generale legate de drept au fost studiate ca Enciclopedia
Dreptului.
Introducere in drept. In ultimii ani se vorbeste mai frecvent de TGD. Pana in sec. 19, Teoria Dreptului a
fost o subdiviziune a eticii, a politicii și a religiei. Trecerea de fapt a filosofiei dreptului de la politicieni si
filosofi la juristi este de data relativ recenta.

! TGD formuleaza cele mai generale categorii valabile pentru ramurile stiintei dreptului:norma
juridica, izvoarele dreptului, sistem de drept, institutie juridica.

II. Stiintele juridice istorice

Din punct de vedere istoric, dreptul poate fi studiat in general fie pe anumite ramuri sau institutii. - general

Daca vorbim de cercetarea dreptului in dezvoltarea istorica generala incluzand aici majoritatea tarilor care
au lasat o urma in organizarea lor juridica atunci vorbim de istoria generala a dreptului.

Daca se studiaza dreptul numai in cadrul national al unei tari atunci vorbim de istoria dreptului romanesc.

III. Stiintele juridice de ramura – fiecare ramura de drept formeaza obiectul de studiu a unei discipline
juridice aparte, astfel incat fiecaruia dintre ele ii corespunde o ramura a stiintei juridice.

Ca o ramura de drept sa fie recunoscuta in doctrina ar trebui sa indeplineasca urmatoarele :

● sa existe o legislatie cu o problematica unitara, sintetizata sub forma de cod.

ex. Codul civil, Codul penal, Codul de procedura civila sau penala, etc.

● lucrari stiintifice de profil

● o disciplina didactica inclusa in planul de invatamant a Facultatii de Drept

Intre cele 3 aspecte :

− Ramura de drept

− Ramura a stiintei dreptului

− Ramura disciplina didactica exista o stransa legatura insa nu o concordanta perfecta, deoarece
ramurile stiintei dreptului sunt mai numeroase decat ramurile dreptului pentru ca nu fiecarei ramuri a
stiintei dreptului ii corespunde o ramura a dreptului material.

2
 Pe langa aceste 3 categorii mai exista si alte stiinte, stiinte juridice auxiliare.
Acestea au rolul de a ajuta activitatea juridica desfasurata de unele organe jurisdictionale.

Cum ar fi : medicina legala, criminalistica, psihologia juridica, contabilitatea.

Curs 2

Enciclopedia si filosofia dreptului

Prima incercare de analiza enciclopedica a dreptului dateaza din 1275 si ii apartine lui Wiliam Duvantis
care publica lucrarea ,,Speculum Juris'', considerata fiind prima analiza enciclopedica a dreptului, insa
enciclopedia juridica apare mult tarziu in sec. 17.

In Romania, Enciclopedia dreptului a fost studiata la inceputul sec. 20 de catre mai multi teoreticieni,
doctrinari si juristi. De ex: Mircea Djuvara, Alexandru Valimarescu, George Plastara, Eugeniu Sperantia.

Pentru E.Sperantia enciclopedia juridica este puntea de legatura necesara introducerii in cercetarea
filosofica a dreptului.

Un alt nume reprezentativ este Traian Ionascu care considera filosofia juridica ca o enciclopedie
complentara.

! Dupa revolutia din 1989, in domeniul TGD si-au adus importante contributii la dezvoltarea acestuia,
autori precum : Ioan Ceterchi, Nicolae Popa, Ion Craiovan, Sofia Popescu, Gheorghe Bobos.

Cuvantul enciclopedie are origine elena si inseamna cunoastere in cerc a unei stiinte aratand toate
problemele cuprinse intr-o sfera larga de abordare din stiinta.

Enciclopedia stiintifica poate fi: materiala si formala.

Enciclopedie materiala expune toate cunostiintele pe care le reprezinta o materie de studiu. Astazi exista
multe enciclopedii sub forma de dictionare care cuprind toate cunostiintele dintr-o anumita ramura.

Enciclopedie formala in acest sens enciclopedia juridica extrage ceea ce este esential in gandirea juridica
si delimiteaza toate elementele dreptului.

! Obiectul de studiu al enciclopediei dreptului o vedere de ansamblu al dreptului, care stabileste ceea
ce leaga elementele componente intre ele si arata de asemenea prin ceea ce distinge dreptul de alte
discipline stiintifice.

Permanentele juridice

Mircea Djuvara spune ca obiectul de studiu al enciclopediei juridice este de a studia permanentele
juridice. Astfel elementele care caracterizeaza relatia juridica alcatuiesc ceea ce numim permanentele
juridice.

Un astfel de element este de ex: Ideea de obligatie, care se gaseste oriunde avem o relatie juridica si care
presupune existenta subiectelor de drept. De asemenea trebuie sa existe si un obiect al relatiei juridice
pentru ca ea nu se aplica la nimic nu are niciun sens. Intrucat se recunoaste ideea unei obligatii, ea implica
si sanctiunea juridica.

3
 Aceste elemente trebuie sa existe in orice relatie juridica.

! Permanentele juridice au un caracter formal si de aceea putem spue ca si enciclopedia juridica este
formala.

Filosofia dreptului

! Acest termen apare la inceput in stiinta juridica. Primii care au utilizat acest termen au fost Gustav
Hugo in lucrarea sa Parte Filosofica a invataturii de drept si G.W.F. Hegel in Principiile Filosofiei
Dreptului. Filosofia dreptului studiaza dreptul in esenta sa universala.

Juristul italian Giorgio del Vecchio in lucrare sa Lectii de Filosofie Juridica, arate 3 aspecte
fundamentale ale obiectului de studiu al filosofiei dreptului :

Definirea dreptului din punct de vedere logic in universalitatea sa. Este o abordare meta-teoretica dincolo
de cea realizata in stiintele juridice speciale.

Abordarea fenomenologica si istorica a dreptului ce vizeaza originea, geneza si evolutia sa in ansamblu a

normelor si valorilor juridice.

Aceasta este o abordare meta-istorica pentru ca se refera la ceea ce este comun in drept, in momente
istorice diferite.

Cercetarea dreptului din perspectiva deontologica adica din punctul de vedere al idealului de dreptate si a
respectarii valorilor si raporturilor individuale.

In cadrul filosofiei dreptului teoretizarea se face din perspectiva filosofica, in timp ce in cadrul TGD
teoretizarea se face din punct de vedere juridice.

Exista diferentieri in gradul de generalizare si abstractizare al obiectului de studiu al celor doua discipline.

Curs 3

Statul si dreptul – Legatura dintre stat si drept

Provine din latina de la cuvantul status = pozitie, stabilitate → mai tarziu a primit si o semnificatie
politica.

Termenul stat este fundamentat de Nicollo Machiaveli in sec. 16, in lucrarea Il Principe.

In limbajul cotidian termenul stat circula in 2 sensuri :

− Sens istorico-geografic
− Sens politico-juridic

Prin stat intelegem poporul organizata pe un anumit teritoriu, delimitat prin frontiere
recunoscute pe plan international. → sinonim cu Tara.

4
 Prin stat intelegem organizatia politica de pe un anumit teritoriu formata din totalitatea organelor
de stat, sau cu alte cuvinte care in stiinta dreptului o numim Puterea Publica.

Expresii : stat, aparat de stat, putere de stat.

Statul este notiunea cea mai abstracta. Poate fi utilizata in orice imprejurare, atat cat este vorba
de Puterea Publica privita ca o categorie speciala de oameni investiti cu atributii de putere, cat si
atunci cand este vorba de structura de modul de organizare a Puterii Publice.

Aparat de stat acopera acelasi continut ca si cel de stat in sensul politico-juridic, insa privit in
mod structural din punctul de vedere al organizarii sale are un aspect mai concret.

Putere de stat se utilizeaza in imprejurari revolutionare cand nu se poate preciza cu claritate

structura sau toate formele organizatorice pe care fortele revolutionare victorioase in revolutie le
vor utiliza in interesul lor.

Forma de stat

Este modul de constituire si exercitare a puterii de organizare si conducere a societatii.

Elementele componente ale formei de stat sunt :

1. Forma de guvernamant

2. Structura de stat

3. Regim

Forma de guvernamant – organizarea puterii supreme in stat, modul de formare si competenta organelor
supreme ale statului. Formele de guvernamant ar fi : Republica si Monarhia. Republica este acea forma
de guvernamant in care puterea suprema o detine un organ colegial ales pe timp limitat. Monarhia este
acea forma de guvernamant in care puterea o detine o singura persoana – ereditar sau pe ales pe viata.

Structura de stat – organizarea puterii de stat in functie de impartirea administrative teritoriala. Intalnim
state unitare si state compuse. Statele unitare sunt cele care au un singur organ si un singur guvern (ex.
Romania), iar statele compuse sunt cele care au luat nastere ca urmare a unirii in comun a mai multor state
unitare. (ex. Rusia, Ceoslovacia)

Regimul politic – ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii cu referire la echilibrul

existent intre stat si drepturile acordate cetatenilor.

Ceea ce este important in clasificarea regimurilor politice este pe de o parte stratificarea sociala, iar pe de
alta parte este locul, situatia pe care regimul il acorda claselor fie favorizandu-le, fie defavorizandu-le.

Def.! O organizatie formata din reprezentanti ai populatiei de pe un anumit teritoriu care sunt
investiti cu atributii de putere ce constau in posibilitatea de a luat decizii obligatorii in numele
intregii populatii, decizii care daca nu sunt respectate de bunavoie sunt aduse la indeplinire prin forta de
constrangere a statului.

Legatura dintre stat si drept pentru ca majoritatea obligatorii luate de reprezentantii populatiei sunt
de fapt consemnate in norme de drept cuprinse si ele în diverse acte normative.

5
 Functiile dreptului

Sunt acele directii fundamentale ale actiunii mecanismului juridic la care participa intreg sistemul
dreptului.(ramurile, institutiile, normele dreptului)

● Functia de institutionalizare – dreptul in special Constitutia si legile organice asigura cadrul de

functionare legala a intregului sistem de organizare sociala.

Organizarea si functionarea puterilor publice sunt concepute in maniera juridica.

− Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii :

→ Dreptul apare ca un factor implicat in procesul dezvoltarii sociale : ocrotind si garantand ordinea
constitutionala, proprietatea, statul si rolul individului.

− Functia de conducere a societatii

→ Dreptul exercita un rol important in conducerea societatii fiind mijlocul cel mai eficace pentru realizarea
scopurilor social politice.

→ Actul normativ juridic – este actul de conducere sociala (actul de decizie)

− Functia normativa
→ Aceasta functie deriva din rolul superior al dreptului și din faptul ca dreptul este destinat sa asigure
subordonarea actiunilor indivizilor fata de conduita tip.

Factorii care determina aparitia dreptului :

1. Factorul natural : geografic, biologic si demografic

2. Factorii : economic, politic, cultural si spiritual
3. Factorul international

Curs 4

Sistemul de Drept

S-a format in mod istoric avand o anumita structura in codul fiecarui tip istoric de stat

Aceasta structura este determinata de forma de proprietate dominanta intr-o societate.

Sistemul de drept este unitatea dreptului si diviziunea(separarea) lui in parti independete : institutii
juridice si ramuri de drept.

− Norma juridica este elementul de baza a sistemului de drept

In cadrul unitatii dreptului, normele juridice se repartizeaza dupa diferite criterii in institutii juridice
si ramuri de drept.

Aceasta structura interna a dreptului poarta denumirea de sistem de drept.

6
Institutiile juridice:

In drept notiunea de institutie juridica are 2 intelesuri :

1. Organism cu personalitate juridica (ex. Parlament, Universitate, etc.)

2. Un ansamblu complex de norme juridice cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza
o anumita categorie de relatii sociale generand astfel o categorie aparte de raportui juridice.

(Ex. Norme juridice care reglementeaza proprietatea formeaza institutia dreptului de proprietate).

Unele institutii pot avea mai multe subgrupe care la randul lor formeaza o institutie juridica. (ex. In
cadrul institutiei succesiunii putem distinge institutii succesorale legale si succesiunii testamentala,
institutia fiscala, institutia contractelor → ramura de drept civil).

! Ramura de drept – o grupa mai larga de norme si institutii juridice care sunt legate intre ele prin
obiectul lor comun, prin anumite principii comune care stau la baza lor, precum si prin metodele
folosite in reglementarea relatiilor sociale respective.

Constantele dreptului – M.Djuvara admitea ca enciclopedia studiaza permanentele juridice.

Termenul constante ale dreptului sau permanente exprima ceea ce este persistent in orice relatie juridica.

In conceptia lui M.Djuvara, constanta dreptului ar fi in principal raportul juridic cu elementele

sale componente și anume : subiectii raportului juridic, dreptul si obligatiile lor. Adica continutul
raportului juridic, obiectul raportului juridic si tendinta ideala spre sanctiunea juridica.

*Anita Naschiz spunea: Legiutorul nu creeaza dreptul in mod arbitrat, ci trebuie sa tina cont de anumite
realitati materiale si spirituale care in filosofia dreptului a luat denumirea de dat a dreptului.

Exista 3 factori care alcatuiesc ceea ce numim ,,dat in drept'' :

În primul rând: constituie relatia sociala care se stabileste intre oameni intr-o epoca determinanta pot sa
fie economice, culturale care apar la randul lor sub diferite forme. Relatiile sociale sunt un ,,dat al
dreptului'' deoarece ele ofera legiuitor. Obiectul asupra caruia el trebuie sa actioneze prin reglematarile
sale.

In al doilea rand, relatiile sociale sunt relatii intre oameni. Consecinta este ca omul ca subiect al relatiilor
sociale este un dat fundamental al reglementarilor juridice.

Niciun legiutor in reglementarile sale nu poate sa tina seama.

Un dat fundamental al dreptului il constituie legile obiective. Ele guverneaza nu numai dezvoltarea naturii,
ci si dezvoltarea societatii, a gandirii.

Ce este specific legilor obiective in viata sociala este faptul ca ele nu se realizeaza in mod spontan ca si in
natura, ci prin intermediu actiunilor umane constiente.

→ Dreptul constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente cu ajutorul carora oamenii actioneaza
asupra orientarii vietii sociale intr-o anumita directie.

→ Dreptul nu isi poate efectua acest rol numai daca reflecta in mod adecvat legilor obiective.

7
 Existenta datului in drept nu duce la concluzia admiterii unor criterii neschimbatoare valabile in toate
locurile si toate timpurile. Pentru ca datul in drept este insusi valabil si asta explica diferentele ce exista
intre drepturile diferitelor tipuri de civilizatii si cultura.

Daca admitem existenta unui dat al dreptului explicatia elementului de continuitate trebuie cautata in sfera
acestui dat.

Cercetand datul in drept, observam ca elementele de continuitate pot fi intalnite in domeniul relatiilor
sociale, in domeniul legilor sociale sau obiective.

Un al 3-lea dat fundamental este omul, produsul relatiilor sociale in mijlocul caruia traieste.
Curs 5

Constantele statului :

In sens istoric-geografic :

− Teritoriu

− Populatie

− Putere Publica

1. Teritoriu – statul este de neconceput fara existenta unui teritoriu asupra caruia sa-si exercite
suveranitatea. Si invers este valabil.

Def.! Notiunea de teritoriu in sens juridic: se intelege o suprafata terestra, intinderile de ape,
inclusiv marea teritoriala, subsolul si spatiul aerian corespunzator acestora asupra caruia statul isi
exercita suveranitatea.

Practic el serveste cadru natural unor generatii care se succed intr-un spatiu determinat prin
frontierele de stat.

Frontierele de stat sunt inviolabile si s-au stabilit de regula prin acorduri, tratate international sau in
urma unor razboaie.

Teritoriu este un element de continuitate, o constanta a statului.

II. Populatia – factorul uman in domeniul stiintelor sociale este desemnat prin diferita denumiri :
popor,societate, natiunea.

III. Societatea – termenul cel mai larg desemnand populatia sub aspectul ei relational si institutionazat de pe
un anumit teritoriu.

IV. Popor – se intelege o comunitate umana anterioara natiunii caracterizata printr-o comunitate, continuitate
de limba de viata, cultura, activitate materiala. (la vechime)

V. Natiunea – desemneaza comunitatea umana moderna si contemporana, avand ca suport spiritual constiinta
nationala de sine, iar ca suport marterial economia de piata.

8
 Termenul de popor se utilizeaza mai des decat cel de natiune !

1. Puterea Publica – este o constanta a statului prin care se exprima organizarea politica a puterii
care cuprinde intreaga populatie de pe un anumit teritoriu si care poate aplica la nevoie forta de
constrangere.

Ea se refera doar la organizarea politica din perspectiva organelor de stat si a functilor acestora.

Organul de stat – este format dintr-o categorie anume de persoane investite cu anumite atributii care
le confera posibilitatea de a lua hotarari obligatorii pentru cei carora li se adreseaza care daca nu
sunt respectate de bunavoie sunt aduse la îndeplinire prin constrangere.

Reprezentarea populatiei de pe un anumit teritoriu in cadrul statului imbraca doua aspecte : un aspect
central si unul local. Populatia in acest caz trebuie privita ca o entitate de cetateni organizati care isi aleg
organele care sa-i reprezinte.

Nivelul central de organizare a statului presupune mai multe momente :

● Organizarea alegerilor pe baza sistemului electoral

● Alegerea presedintelui

● Organizarea celor alesi in sisteme bicamerale. Deputatii si senatorii se constituie in organul

legislativ, Parlamentul format din : Camera Deputatilor si Senat.

● Numirea guvernului ca organ suprem executiv de catre Parlament la propunerea Primului

Ministru.

● Numirea Presedintele Curtii Supreme de Justitie si a celorlalti judecatori a Curtii ca organ

judecatoresc suprem.

Pe plan local in functie de impartirea administrativa teritoriala poporul isi alege organele care sa-i
reprezinte. (ex. Primarii, Prefecturi).

− In sens politico-juridic

Sunt pe mai multe planuri :

4. Un prim element de constanta trebuie socotit adoptarea principiului separatiei puterilor in stat. De
la aparitia lui acest principiu a stat la baza organizarii de stat a tarlor moderne si contemporane.

5. Constante refitoare la forma de guvernamant : republica si monarhie.

6. Constanta ce se regasesc in cadrul fiecaruia din cadrul celor 3 categorii de organe ale statului. (ex.
Legislativa, executiva, jurisdictionala).

Dreptul in sistemul social

Dreptul este chemat sa reglementeze comportamentul si atitudinea cetatenilor si sa le impuna o anumita

varianta de conduita pe care sa o respecte.

Def.! Norma sociala este o regula care stabileste cum trebuie sa se comporte membrii societatii in
anumite conditii determinate pentru ca activitatea lor sa fie eficienta si apreciata pozitiv.

9
− Nomos = ordine, lege din greaca

Ordinea sociala se refera la capacitatea societatii de a :

1. Tine sub control operativitatea indivizilor

2. Asigura coordonarea intregii activitati sociale
3. Faciliteaza continuitatea vietii sociale

Clasificari ale normelor sociale :

1. Dupa domeniul de activitate : norme profesionale, tehnice, economice, politice, stiintifice (4)

2. Dupa gradul de generalitate

Norme generale :
Norme particulare : specifice unui grup restrans de relatii sociale

3. Dupa continutul lor in :

Norme prescriptive care descriu ce trebuie facut

Norme proscriptive care stipuleaza ce este interzis de facut

4. Dupa modul lor de manifestare :

Norme explicite

Norme implicite (tacite)

Norme spontane : obiceiul, normele morale

Norme organizate : normele juridice

Corelatia normelor juridice cu normele morale

Morala reprezinta un ansamblu de idei, precepte, reguli privitoare la bine si la rau, la corect-incorect,
just-injust. Preceptele morale au calauzit intotdeauna conduita oamenilor, referindu-se la
comportamentul lor ca moral sau imoral.

In literatura de specialitate se apreciaza ca morala a servit intotdeauna ca o protolegislatie sociala.

Moralitatea – este o insumare de virtuti sociale cum ar fi : justitia, atruism, mila, generiozitate,
devotament, etc.

Imoralitatea este opusul moralitatii, privita ca o suma a viciilor sociale : ura, egoism, minciuna, perfidie,
dispret, etc.

Amoralitatea este o stare neutra si intermediara care se afla la granitele dintre moralitate si
imoralitate. Ea reprezinta individualismul, indiferenta, izolarea social.

Def.! Normele morale – sunt enunturi prescriptive prin care se indica ce trebuie sa faca sau sa nu faca
subiectul constient in situatii repetabile pentru ca manifestarea lui sa fie apreciata pozitiv. Astfel ca relatiile

10
 dintre morala si drept sunt atat de stranse incat ambele au in esenta acelasi grad de valoare si adevar.

Legatura dreptului cu morala apare mai pregnant prin prisma legaturii dintre constiinta juridica si
constiinta morala.

Cea mai stransa legatura dintre ele apare in sfera elementului afectiv in cadrul functiei de apreciere a
comportamentului uman.

Deosebiri : - sanctiuni

- normele juridice impuse de catre stat si normele morale impuse de religie

Curs 6

Corelatia normelor juridice cu norme obisnuite sau ale obiceiului :

Def.! Obiceiul este o regula de conduita statornicita printr-un uz indelungat. El apare in mod spontan,
ca urmare a repetarii unui conduite care la un moment dat devine obligatoriu. Oamenii respecta obiceiul,
ca pe o deprindere din obisnuinta.

Legatura dintre drept si obiceiul nejuridic provine din faptul ca membrii colectivitatilor s-au obisnuit sa
se supuna aceleiasi reguli ori de cate ori se aflau intr-o situatie data, astfel ca: sursa obiceiurilor pare sa
fie imitatia.

Obiceiul devine norma juridica atunci cand este recunoscut de stat, de Puterea Publica.
Astfel ca E.Sperantia spune : Obiceiul devine obligatoriu alaturi de celelalte norme juridice, astfel ca
obiceiul recunoscut ca norma juridica devine izvor de drept.

Trebuie sa facem distinctia intre : obicei, obisnuinta si uz. Spre deosebire de obicei, obisnuintele
sunt deprinderi individuale. (ex. Sport, spectacol – pentru persoane fizice).

Uzurile au caracter conventional de datin si traditii.

Tot referitor la acest termen Profesorul Dimitrie Gusti spune ca 3 subiecte ar fi creatoare de legislatii :
individul, statul, societatea.

● Individul isi creeaza o legislatie a lui proprie, de conduce prin asa zisa obisnuinta.

● Statul prin sistemul cunoscut

● Societatea prin obiceiuri

Corelatia normelor juridice cu normele tehnice (nu se abroga !)

In sens larg normele tehnice sunt incluse sistematic printre normele sociale.

Normele tehnice reglementeaza relatiile sociale cu privire la creatia bunurilor cu destinatie utilitara sau
estetica.

Prin astfel de norme tehnice se intelege legatura omului cu natura exprimata prin legile naturale.

Normele tehnice pot deveni norme juridice cand nevoiele sociale impun acest lucru. Astfel ca ele pot

11
 dobandi caracter juridic prin implementarea lor in acte normative a caror respectare este asigurata prin
forta coercitiva a statului.

! Astfel de norme sunt : normele privind protectia muncii, normele privind circulatia pe
drumurile publice, etc.

Pratic un procedeu tehnic devine norma tehnica in clipa in care colectivul din una sau mai multe unitati
economice s-a convins ca el corespunde necesitatilor si ii generalizeaza aplicarea in activitatea productiva.

Caracteristic ale normelor tehnice :

− Normele tehnice determina conduita oamenilor, atat in ce priveste utilizarea uneltelor de

productie, cat si a obiectului muncii.

− Formarea normelor tehnice presupune interventia unui act de vointa a unui colectiv de oameni.
De asemenea normelor tehnice au un caracter obiectiv pentru ca aceste norme sunt intemeiate pe legile
naturii.

De asemenea normele tehnice inceteaza sa-si produca efectele odata cu imbunatatirea lor.

Corelatia normelor juridice cu normele de convietuire sociala

In sens larg normele juridice sunt sinonime cu normele de convietuire sociala, iar in sens restrans ele
sunt reguli sociale elementare care reglementeaza comportamentul oamenilor in societate. (ex. Norma de
buna credinta, norma de politete, norma protocolara etc.)
Def.! Deontologia este privita ca un ansamblu de norme (reguli sau obligatii) morale ale unei
profesii.

Corelatia normelor juridice cu normele neguvernamentale sau nestatale

Aceste norme ale oganizarii nestatale sunt foarte asemantoare cu normele juridice. Ele stabilind drepturile
si obligatiile membrilor si sanctiunile pentru nerespectarea lor.

Practic aceste organizatii elaboreaza norme care nu sunt norme juridice deoarece in caz de incalcare a lor
nu intra in forta coercitiva a statului. Insa toate aceste organizatii functioneaza intr-un cadru legal, adica
activitatea desfasurata de aceste organisme nu poate afecta ordinea de drept. Toate aceste norme sunt
opozabile doar membrilor lor.

Curs 7
Izvoarele dreptului

Def.! Izvoarele sau sursele dreptului sunt manifestari ale relatiilor sociale care genereaza norme
juridice.

Astfel ca analizand izvoarele dreptului se vorbeste de 2 forme ale acestei notiuni :

● Izvor de drept in sens material

● Izvor de drept in sens formal

Vorbim despre izvor material al dreptului ca de un fenomen, idei sau situatii care nu au inca existenta
juridical, dar care genereaza la un moment dat aceasta existenta. (Cine creaza dreptul ?)

12
In drept s-a generalizat notiunea de izvor de drept in sens formal si care are in vedere forma prin care se
generalizeaza vointa sociala pentru ca fi impusa indivizilor si colectivitatilor. Ea se mai numeste forma
de exprimare a normei de drept si reprezinta de fapt forme de adoptare si sanctionare a normelor
juridice. (sub ce forma este creat).

Forma dreptului poate fi interna, adica ceea ce exprima sau cum se exprima reglementarile juridice si
externa prin ce este exprimata reglementarea juridica. (ex. Legi, hotarari ale guvernului, decrete,
tratate internationale).

Pe langa aceste izvoare in literatura de specialitate s-au mai facut unele clasificari :

− Izvoare scrise (actul normativ – legea)

− Izvoare nescrise (cutuma)
− Izvoare oficiale (legea si jurisprudenta)
− Izvoare neoficiale (cutuma si doctrina)

Alte clasificari :

Izvoare creatoare : legea, cutuma

Izvoare interpretative : jurisprudenta si doctrina

Izvoare actuale : totalitatea actelor normative in vigoare

Izvoare fundamentale : Constitutia, principiile dreptului, tratatele

internationele,etc.

Izvoarele formale ale dreptului care s-au impus de-a lungul istoriei sunt :

4. Cutuma
5. Legea
6. Jurisprudenta
7. Doctrina
8. Contractul normativ

1. Cutuma – este un izvor de drept important deoarece cu ajutorul ei pot fi justificate institutii de
drept care aparute la inceputul dreptului roman sunt si astazi valabile.

O aparatie oarecum asemanatoare o are si nexumum (contract de vanzare-cumparare) care a devenit un

contract din cumulul obiceiurilor referitoare la instrainarea de bunuri.

1. Legea – Totalitatea actelor normative formeaza dreptul scris.

In aceasta notiune toate actele care cuprind norme general obligatorii si sunt emise de organe ale autoritatii
publice care au in componenta lor emiterea unui asemenea act.

Dintre legi ca izvoare de drept se distinge Constitutia fiind cea mai importanta lege in stat, denumita si
legea fundamentala. Ea fixeaza cadrul general al ordinii de drept si concretizeaza in cel mai inalt grad
ideea de justitie si de dreptate, iar toate celelalte legi sunt elaborate pe baza si in aplicarea Constitutiei.

13
 Una dintre caracteristicile legii ca izvor de drept il constituie rationalitatea acesteia. In doctrina s-a stabilit
faptul ca izvoarele de drept sunt prin natura lor afirmatii rationale.

Astfel s-a aratat ca in procesul de construire a unei norme juridice orice operatiune de acest fel porneste
de la date care trebuie sa fie prin definitie rationale si nu poate ajunge decat la date de aceeiasi natura. De
aici se ajunge la relevarea uneia dintre calitatile de baza normelor juridice si anume coerenta ei.

2. Jurisprudenta – nu se regaseste calitatea de izvor de drept. Judecatorul este doar interpretul legii.

◦ Practica Judecatoreasca. Totalitatea solutiilor date de instanta judecatoreasca.

Modelul – romano-germanic. Practicantii dreptului.

Jurispridenta – Curtii Europene de Justitie si CEDO. → pentru instantele din Romania.

Reprezinta activitatea de aplicare a dreptului infaptuita de organele judiciare. Ea consta in totalitatea

solutiilor date de instantele de judecata, in cauzele solutionate avand ca obiect raporturile juridice dintr-
un anumit domeniu.

Dreptul contemporan romanesc nu recunoaste jurisprudentei calitatea de izvor de drept.

Jurisprudenta poate constitui sursa de inspiratie pentru judecarea altor cauze similare, dar nu are caracter
obligatoriu.

− Doctrina – intelegem opiniile exprimate in literatura de specialitate al cariu obiect este studiul
dreptului – specialistii dreptului si opiniile practicienilor dreptului (moduri). Nu este izvor de
drept oficial.

Rol de a critica si rol de a aduce un plus legii. Rolul de informare este esential.
(ex. Studii publicate, conferinte)

1. Contractul normativ

!! Codul civil spune următoarele: contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a da
nastere, modifica sau stinge un raport juridic, iar Conditiile de valabilitate sunt :

− Capacitatea de a contracta

− Consimtamantul valabil partilor

− Un obiect determinat, cauza licita

La contract ne referim:

In dreptul constitutional normativ este izvor de drept (contractul) in materia organizarii structurii
federative a statelor.

In dreptul muncii si securitatii sociale contractul are rol de izvor de drept atunci cand apare sub forma
contractului colectiv de munca.

In dreptul international public contractul normativ reprezinta un important izvor de drept, iar in acest
sens domeniu lucrul important il ocupa tratatul (si cutuma).

Curs 8

14
 Norma Juridica - în general

Norme sociale :

- sunt prospective si teleologice. Proscriptive pentru ca contureaza modul de

desfasurare a unei actiuni viitoare.

Teleologice pentru ca au la baza un anumit scop.

Def. ! Norma juridica este o regula de conduita instituita sau sanctionata de catre stat a carei aplicare este
asigurata prin constiinta juridica, iar la nevoie prin forta coercitiva a statului.

- Ele nu sunt simple indicatii ci reprezinta dispozitii obligatorii.

Caracterul normei juridice :

1. Au un caracter general

2. Se manifesta prin aceea ca ele sunt tipice si impersonale

- Tipice = numar nelimitat de cazuri (se aplica)

- Impersonale = indica un comportament principal si nu conduita unei singure persoane

3. Normele juridice stabilesc drepturile si obligatiile fiecarui subiect in cadrul unui raport juridic.
Acest caracter impersonal al normei are mai multe aspecte :

I. Unele norme juridice se adreseaza tuturor cetatenilor de pe teritoriul statului indiferent de functie,
domeniu sau stare civila.

- Practic ele sunt date de catre organele centrale ale puterii si le intalnim in cadrul legilor, decretelor,
hotarari ale guvernului.

II. Unele norme juridice se adreseaza numai unei categorii de persoane :

ex. Norme juridice speciale pentru pensionari, tineret, fotbal, politica, etc.

III. Unele norme juridice se adreseaza numai anumitor organe de stat sau organizatii.

ex. Legile organice, Codul familiei - competenta instantei tutelare.

IV. Exista unele norme juridice care se adreseaza unor organe unipersonale.

ex. Ministru, Procuror General, etc.

Caracter Volitional :
- In reglementarea relatiilor sociale, normele juridice tin seama de cerintele legilor obiective. Legiutorul
nu poate sa elaboreze norme juridice cum vrea el, ci trebuie sa tina seama de anumite realitati obiective.

15
 - Normele juridice pot sa prevada nasterea unor efecte juridice care in anumite imprejurari sunt consecinta
unor fapte ce se produc independent de vointa oamenilor. (ex. Nasterea, moartea, calamnitatile naturale,
accidentele.)

- Normele juridice se pot realiza in viata practica numai trecand prin constiinta oamenlor deoarece
conduita este subordonata vointei lor, astfel ca ele se adreseaza persoanelor care au discernamant.

- Norma juridica este alcatuita din :

1. Ipoteza

2. Dispozitie

3. Sanctiune
Structura Logico - Juridica

Elementele normei juridice :

1. Ipoteza

2. Dispozitie

3. Sanctiune

▪ Ipoteza

- ea poate sa fie determinata sau subinteleasa

Determinata :

- Acea parte a normei juridice care prescrie conditiile in care urmeaza sa se aplice dispozitiile. Aceasta
ipoteza poate fi formulata la modul general sau mai concret.

Calitatea celor carora li se adreseaza norma juridica poate sa fie diferita.

- Ipoteza nu se refera intotdeauna la calitatea pe care o au cei carora li se adreseaza. Acestia sunt toti cei
care se regasesc in raza de actiune a normei respective. Astfel ca in acest caz formulele utilizate sunt : toti,
nimeni, fiecare cetatean.

Exceptie : Ipoteaza se refera la o fapta prevazuta de legea penala.

ex. Accidentul de cale ferata :

Art. 333

Accidentul de cale ferată

Accidentul de cale ferată: constă în distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului
rulant sau instalaţiilor de cale ferată în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport,
manevră, întreţinere sau intervenţie pe calea ferată.

16
 Ipoteza se refera la situatiile posibile in care se savarseste o anumita fapta prevazuta de lege.

Ipoteza subinteleasa

ex. Uciderea unei persoane.

− in unele texte ale actelor normative ipoteza nu este formulata precis ci ea se subintelege din contextul
reglementarii.

2) Dispozitia - este partea cea mai importanta a normei juridice si ea se refera la conduita propiu zisa pe
care trebuie sa o urmeze cei carora li se adreseaza.
Poate sa prevada obligatia de a savarsi anumite actiuni; obligatia abtinerii de la savarsirea unor actiuni;
dupa cum poate sa permita sau sa recomande o gama larga de actiuni umane.

Dispozitiile onerative :

1. Sunt cele care prevad obligatia de a savarsi o anumita actiune.

2. In acest caz termenii utilizati sunt : trebuie, este obligat, este dator sa, este necesar.

ex. Regulile de circulatie

Dispozitiile prohibitive :

2. interzic savarsirea unor actiuni

◦ In acest caz termenii utilizati sunt : este interzis, este oprit, nu trebuie, nu poate.

− ex. Bigamia

Dispozitiile permisive :

2. ele nu impun nici nu interzic savarsirea unei actiuni, ci lasa la latitudinea partilor conduita pe care sa o urmeze.

− Termenii utilizati sunt : pot sa, sunt liber sa, se poate invoi.

1. ex. In caz de divort - numele pe care aleg sa il poarte.

Dispozitiile supletive :

1. lasa la latitudinea partilor conduita pe care urmeaza sa o urmeze, dar daca ele nu se hotarasc atunci organul de
stat competent va suplinii vointa lor.

◦ ex. Sotii sunt liberi

17
 Dispozitii de recomandare :

2. ele prevad o anumita conduita pe care statul o recomanda persoanelor fizice sau organizatiilor.
neguvernamentale.

Dispozitii de stimulare :

◦ cele care prevad recompensarea unei conduite deosebite in special in procesul muncii.

2. ex. premii, bonificatii, avansari.

Dispozitii generale, speciale si de exceptie.

Dispozitii generale - au o sfera mai larga si guverneaza o anumita ramura a

dreptului.

Dispozitii speciale - cuprin numai o anumita categorie de relatii din ramura

respectiva.

- o singura relatie din ramura respectiva

Dispozitii de exceptie - acestea constituie o completare fie a dispozitiilor

generale, fie a dispozitiilor speciale.

- alineat in art.
3) Sanctiunea

Este acel element al normei juridice care precizeaza urmarile nerespectarii dispozitiei.

Clasificare :
a) Dupa natura lor :

- in sanctiuni penale, civile, administrative si disciplinare.

b) Dupa gradul de determinare :

- 1. Absolut determinate - acele sanctiuni care sunt formulate precis; ele nu pot fi marite sau micsorate
de organele de aplicare.

- ex. Amenda de 200 lei.

- 2. Relativ determinate - se stabilesc in limitele unui minim si ale unui maxim, urmand ca actiunea
completa sa fie stabilita de organul de aplicare.

- ex. Inchisoare de la 3 la 7 ani.

18
 Sanctiunile alternative :

- acestea dau posibilitatea organelor de aplicare sa aleaga intre doua sau mai multe feluri de sanctiuni.

Sanctiunile cumulative :

- acestea sunt stabilite prin mai multe sanctiuni care se aplica in mod obligatoriu pentru savarsirea unei
fapte.

- ex. inchisoare, interzicerea drepturilor, amenda.

Curs 9
Actiunea normei juridice in timp si spatiu

Expresia ,,actiunea normei juridice’’ are intelesul de a produce efecte juridice sau acela de a fi aplicabila.

Principii generale :

Norma juridica actioneaza atat timp cat este in vigoare.

Norma juridica se aplica numai pentru viitor (adica legea produce efecte dupa intrarea ei in vigoare).

Principii comune :

Principiul aplicarii imediate a normei juridice

Principiul neretroactivitatii / neultractivitatii normei juridice

! Exceptiile neretroactivitatii : legile interpretative, legea penala sau contraventionala.

Exceptiile neultraactivitatii :

1. In materie contractuala. Avand in vedere ca partile sunt libere sa dea forma si continutul contractului,
atunci legea veche se impune a fi aplicabila contractelor in curs, pentru ca partile au inteles sa
contracteze, avand in vedere o anumita stare a dreptului.
2. Intre activitatea legii temporare. Efectele acestor legi se extind si dupa indeplinirea de actiune in timp
aplicandu-se faptelor savarsite dar nesolutionate cat timp a fost in vigoare.

Trebuie avute in vedere ! 3 aspecte importante privind actiunea normei juridice.

3. Intrarea in vigoare a normei.

4. Perioada in care norma juridica se aplica.
5. Iesirea din vigoare a normei juridice.

VI. Intrarea in vigoare a normei juridice - actele normative intra in vigoare la 3 zile de la publicarea in Monitorul
Oficial sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei.
VII. Perioada de activitate a normei juridice este :

1. Nedeterminata
2. Determinata (legile cu termen si legile temporare)
3. Iesirea din vigoare a normei juridice

19
1. Un act normativ ramane in vigoare pana cand acesta este abrogat, printr-un nou act normativ, de acelasi
grad sau superior lui.
2. Actul prin care inceteaza existenta unor norme juridice se numeste ABROGARE.

ABROGAREA poate fi :

● Dupa intinderea ei : totala sau partiala.

● Dupa modalitatea in care se realizarea : expresa :

− Directa - cand intr-un act normativ se arata in mod expres ca actul se se abroga.
− Indirecta - cand legea noua se mentioneaza ca dispozitiile anterioare se abroga fara a se mentiona in mod
expres actul normativ ce se abroga.

2. Tacita - cand noul act normativ nu abroga in mod expres pe cel vechi, dar prin regulile pe care le prescrie
se abate de la vechea reglementare.

! Legea noua are putere mai mare decat legea veche.

Actiunea normei juridice in spatiu

In spatiu, norma juridica conform principiului teritorialitatii.

- Teritoriul este delimitat prin frontierele de stat.

Frontierele de stat sunt inviolabile ca si teritoriul statului, iar regimul lor juridic se stabileste prin acte
interne sau conventii internationale intre statele limitrofe.

Exista si exceptii de la regula generala, ca legea unei tari se aplica tuturor persoanelor aflate pe teritoriul
sau. Aceste exceptii sunt :

3. Imunitatea diplomatica
4. Statutul juridic al consulilor
5. Regimul juridic al unor categorii de straini.

Imunitatea diplomatica

Consta in exceptarea unor persoane care exercita anumite activitati diplomatice, de la jurisdictia
teritoriului strain pe care se află…

Consta in inviolabilitatea personala a reprezentantilor diplomatici inviolabilitatea…….., precum si a

mijloacelor de transport apartinand reprezentatilor diplomatici si inviolabilitatea corespondentei
diplomatice.

Agentii diplomatici sunt exceptii de la jurisdictia penala, civila si administrativa a tarii de resedinta.

In cazul in care se savarseste o infractiune de catre reprezentantul diplomatic, atunci guvernul tarii de
resedinta il poate declara. PERSONA NOM GRATA, ceea ce atrage dupa sine inchiderea lui sau
expulzarea.

20
 2. Regimul juridic al consulilor - reprezentantii consulari se bucura pe baza de reciprocitate de o serie
de drepturi : si privilegii cum ar fi : scutiri de taxe, de impozite, de jurisdictia instantelor judecatoresti a
tarii de resedinta in cauzele privind infractiunile de serviciu.

Regimul juridic al categoriile de straini.

- se cunosc trei regimuri juridice

− Regimul national prin care se intelege acordarea strainilor a drepturilor civile de care se bucura
cetatenii statului respectiv.

Regimul special : acordarea pentru straini, a unor drepturi prevazute prin legi sau tratate
internationale.

Regimul clauzei natiunii cele mai favorizate, prin care se intelege acordarea strainilor a unor drepturi,
care sa nu fie mai restranse decat drepturile acordate strainilor oricarui stat TERT.

Curs 10

Interpretarea normelor juridice

Norma juridica are doua forme :

Forma interna :
− Ipoteza
3. Cuprins
1. Sanctiune

1. Forma externa

In vederea atingerii scopului pentru care au fost elaborate normele juridice se interpreteaza atat a literei
legii, cat si a spiritului legii. Astfel ca in ambele variante realizarea dreptului presupune demersul de
interpretare a normei juridice. Astfel ca normele juridice fiind redactate sub forma unor texte concise este
necesar ca prin interpretare sa se dezvaluie continutul integral si real al intentiei legiutorului cuprinsa in acea
norma.

Def.! Este operatiunea rationala si logica de lamurire si explicare a continutului normelor juridice in scopul
justei lor aplicari.

* Obiectul Interpretarii -> Intreaga norma juridica

3. Obiectul il constituie norma juridica in intregul ei si anume atat structura ei interna, adica : ipoteza,
cuprins, sanctiunea cat si structura ei externa (exterioara) de redactare tehnico-juridica.

Formele Interpretarii
Clasificare :

◦ In functie de forta sa juridica, poate fi : oficiala si neoficiala.

◦ Dupa rezultatul interpretarii :

− Literala (declarativa)

1. Extensiva

21
2. Restrictiva

Interpretarea literala (declarativa): este aceea in urma careia textul de lege se va aplica strict la situatiile
in vedere de legiutor.

* Cea mai des utilizata si nu aduce nimic nou, ci doar intareste textul legii.

Interpretarea extensiva - se intalneste atunci cand cel care interpreteaza legea ajunge la concluzia ca
norma juridica asa cum este formulata nu acopera unele raporturi juridice pe care in intentia tacita a
legiutorului trebuie sa le acopere.

Astfel ca norma juridica trebuie deci extinsa si asupra unor cazuri la care norma nu se refera expres.

Interpretarea restrictiva intervine atunci cand se constata ca intelesul literal al normei juridice este mai
larga decat continutul sau real.

Astfel se ajunge la concluzia ca aplicarea normei juridice trebuie sa fie mai restransa decat formularea sa.

Interpretare oficiala :

Def.! Este data de organul care a adoptat norma Juridica respectiva sau de organul de stat care are aceasta
competenta.

Clasificare :

− Interpretarea Generala
− Interpretarea Cazuala

Subclasificare :

1. Interpretarea Generala se imparte in doua : Interpretarea Autentica si Interpretarea Legala.

1. Interpretarea Autentica este interpretarea facuta de organul de stat care a adoptat actul normativ supus
acestei proceduri. In acest caz forta obligatorie a normei de interpretarea este egala cu cea a normei
interpretate. (cel care edicteaza o lege o si poate interpreta)
2. Interpretarea Legala - este …. Data de un alt organ care are aceasta competenta stabilita prin lege.

Interpretarea neoficiala
Se da legii in doctrina, adica in literatura de specialitate si nu are caracter obligatoriu.

Metodele de interpretare

Intelegem totalitatea procedeelor folosite pentru descoperirea prevederilor normelor juridice in scopul
aplicarii lor la cauzuri concrete.

Astfel ca metodele concrete folosite nu sunt altceva decat diferite aspecte ale aplicarii metodei logice la
un caz concret.
3. Metoda gramaticala
4. Metoda sistematica
5. Metoda logica
6. Metoda istorico-teleologica

● Metoda gramaticala

22
4. Lamurirea intelesului normei juridice prin analiza gramaticala a textului. Morfologic si sintatic. Aplicarea
regulilor generale ale gramaticii la clasificarea unui text juridic.

● Metoda sistematica

Aceasta stabileste stabilirea intelesului unei norme juridice in functie de locul pe care il ocupa in cuprinsul
legii din care face parte si in acelasi timp in sistemul general al legislatiei.

Norma juridica nu poate fi inteleasa daca este rupta de celalalte norme juridice.

Astfel ca norma juridica supusa interpretarii trebuie comparata cu alte norme din aceiasi ramura de drept
sau din alte ramuri determinandu-se raporturi ce exista intre ele. In acest caz interpretarea se face dupa
cum este vorba de o norma generala care reprezinta regula sau de o norma speciala care constituie
exceptia.
Norma generala nu deroga de la norma speciala, norma speciala deroga d ela norma speciala.

Metoda logica
Aceasta inseamna aplicarea regulilor, procedeelor logicii formale si a sistemului de argumentare pe care
se sprijina pentru stabilirea intelesului unei norme juridice. Aica prin compararea mai mult texte se ajunge
la stabilirea unor elemente similare sau analogice.
Metoda istorica

Aceasta consta in examinarea imprejurarilor in care a fost elaborata norma juridica respectiva.

Cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei, discutiile ce s-au purtat pe marginea actului
normativ, determinand astfel scopurile urmarite de legiutor.

* Prin aceasta metoda istorica iti poti da seama ce a vrut sa transmita legiutorul.

Curs 11
Elaborarea actelor normative

Activitatea de elaborare a actelor normative presupune 2 laturi:

Teoretica

Tehnica

Latura teoretica - conceptul de activitate normative, competenta normativa, fazele elaborarii dreptului si
principiile normative.

Trebuie sa existe un echilibru intre reflectarea intre reflectarea si reglementarea realitatii.

De asemenea trebuie sa existe intre fondul si forma de exprimare a legii un raport de implicare reciproca,
adica intre fondul reglementarii si forma de exprimare este cea din limbajul obisnuit.

Tehnica juridica si tehnica legislativa.

Tehnica juridica este un ansamblu de metode, procedee, mijloace, aplicate de organul cu competenta
legislativa in procesul de aplicare si elaborare a actelor normative.

Tehnica legislativa - legiuitorul roman precizeaza ca tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea
si coordonarea legislatiei.

23
 Astfel ca, prin intermediul normelor de tehnica legile sunt definite partile constitutive, structura, forma si
continutul unui act normativ.

Principiile tehnicii de elaborare a actelor normative :

Principiul fundamentarii stiintifice a elaborarii a normelor juridice.

Principiul respectarii unitatii de sistem a dreptului - suprematia constitutiei

Principiul accesibilitatii actelor in elaborarea normativa - actul normativ trebuie sa fie accesibil cetatenilor.

Principiul asigurarii unui raport intre dinamica si statica dreptului - noul act normativ trebuie sa se
raporteze la ceea ce este nou și sa anticipeze efectele unui act normativ inainte sa fie aplicate.

Fazele elaborarii unui act normativ : (faze-etape)

Initierea legislativa
Dezbaterea proiectului de lege
Promulgarea proiectului de lege
Publicarea legii

Potrivit Constitutiei au drept de initiere legislativa:

Guvernul, deputatii, senatorii, cetatenii (100.000 din un sfert de judete, iar pentru fiecare judet trebuie adunate
5.000 de semnaturi).

Inainte de a fi supus Parlamentul spre dezbatere, proiectele de lege trebuie sa fie avizate de Consiliul
Legislatiei.

Dezbaterea proiectelor de lege - se realizeaza in Plenul Camerelor Reunite.

Incepe cu o expunere de motive facuta de initiatorul proiectului de lege si cu raportul comisiei care a elaborat
proiectul.

Dupa aceea proiectul este supus discutiilor generale si apoi pe articol.

Dupa dezbatere, se trece la votare si la adoptarea proiectului.

Promulgarea este specifica legii si apartine presedintelui.

Este actul prin care seful statului autentifica textul legii, si este obligat sa o promulge in termen de 20 de zile.

Publicarea legii - este strans legata de intrarea in vigoare a legii pentru ca se publica in Monitorul Oficial si
intra in vigoare la 3 zile.

Un act normativ are in principiu urmatoarele parti :

Titlu
Preambul, daca este cazul
Formula introductiva
Partea dispozitiva
Formula de atestare a autenticitatii actului

24
 Sa fie scurt si concis, să cuprindă denumirea generica a actului in functie de categoria sa juridica si de
autoritatea emitenta.

De asemenea, dupa adoptarea actului titlu sa fie intreg cu un numar de ordine si anul.

Acesta este prezent numai in actele normative mai importante si reprezinta de fapt o introducere ce prevede
scopul si motivatia interventiei legislative.

Trebuie sa apara intotdeauna in cazul Ordonantelor de urgenta pentru a fi obligat.

Indica temeiul legal al reglementarii in baza caruia a fost emis actul si arata competenta organului emitent.

4. Reprezinta de fapt continutul reglementarii

Dispozitiile generale - reprezinta prima parte din corpul legii.

Dispozitiile de fond - au cea mai mare intindere din corpul legii (titluri, parti).
Dispozitiile tranzitorii - rezolva conflictele legilor in timp.
Dispozitiile finale - reprezinta ultima parte a actului normativ, care cuprin masurile de punere in aplicare a
actului normativ si data intrarii in vigoare.

Formula de atestare a autenticitatii actului - aceasta este partea constitutiva a actului normativ.

Formula este urmata de semnatura presedintelui camerei respective.

La final, actul normativ se dateaza si se numeroteaza.

Structului interna a actului normativ

Orice act normativ este format din articol, articole si alineate.

Articolul este elementul de baza a partii dispozitive si cuprinde o singura dispozitie normativa aplicata unei
situatii date.

In cazul actelor care modifica sau completeaza alte acte normative, articolul se numeroteaza cu cifre romane,
iar cu cifre arabe numerotandu-se textele modificate.

Alineatul este o subdiviziune a articolului si este formulat de regula dintr-o singura propozitie sau fraza prin
care se reglementeaza o ipoteza juridica specifica articolului.

Articolul are mai multe alineate, ele se numeroteaza cu cifre arabe cuprinse in paranteza.

25