11.

Circuite secundare
şi protecţie prin relee

11.1. Circuite secundare

Circuitele secundare asigură funcţionarea în bune condiţii şi maximă

eficienţă a tuturor circuitelor primare. Rolul acestor circuite este:
 de a furniza personalului din exploatare datele referitoare la
starea echipamentelor la orice moment de timp;
 de a asigura transmiterea comenzilor date de personalul de
exploatare;
 de a substitui parţial personalul de exploatare.
Circuitele secundare majorează preţul unui echipament cu
aproximativ 45%.
Asigurarea continuităţii alimentării cu energie electrică constituie una
din sarcinile majore ce revin sectorului energetic. După cum s-a putut
constata anterior, în centralele şi staţiile electrice se iau numeroase şi variate
măsuri pentru a se asigura consumatorilor o alimentare cât mai sigură.
Automatizările au în acest sens un rol esenţial.
Dintre automatizările care au ca scop principal mărirea continuităţii
în alimentarea consumatorilor, cele mai importante sunt anclanşarea
automată a rezervei (AAR), reanclanşarea automată rapidă (RAR) şi
descărcarea automată a sarcinii (DAS).

11.1.1. Anclanşarea automată a rezervei (AAR)

Pentru a se asigura continuitatea alimentării consumatorilor, ca

metodă de bază se foloseşte prevederea de căi şi surse de alimentare de
rezervă.
O dublare a tuturor căilor de alimentare ar fi însă foarte scumpă din
punctul de vedere al investiţiilor şi, micşorându-se impedanţele, ar putea
conduce la valori mult prea mari ale curenţilor de scurtcircuit. Din această
ultimă cauză, adeseori în practică, calea de alimentare de rezervă este
menţinută deconectată. De asemenea, pentru reducerea investiţiilor, atunci
când este posibil, calea de alimentare de rezervă este folosită pentru a asigura
rezervarea mai multor căi de alimentare normală, mergându-se pe ideea unei
probabilităţi mici de coincidenţă în timp a două avarii, la două căi de
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 231

alimentare normală. De exemplu, această soluţie se foloseşte foarte des la

alimentarea serviciilor proprii din centrale.
Scopul unei instalaţii de AAR este ca în momentul în care
alimentarea normală nu mai poate satisface cerinţele consumatorilor, în locul
ei să intre în funcţiune automat alimentarea de rezervă.
Elementul de măsurare şi pornire sesizează lipsa tensiunii pe barele
colectoare şi transmite prin elementul de întârziere comanda de declanşare a
întreruptorului, prin care calea de alimentare normală este racordată la bare.
Numai după declanşarea întreruptorului, prin bloc-contactele
întreruptorului şi prin elementul de blocare împotriva acţionărilor repetate, se
transmite comanda de anclanşare a întreruptorului căii de alimentare de
rezervă.
Într-o instalaţie electroenergetică pot apărea două situaţii distincte,
determinate de locul apariţiei defectului:
 situaţia în care intervenţia AAR este necesară;
 situaţia în care intervenţia AAR este inutilă.
Schema unui dispozitiv AAR este prezentată în figura 11.1.

Fig.11.1. Schema bloc de elemente pentru un dispozitiv de AAR, în general [27].

Schema bloc de elemente conţine:
1. element de pornire care acţionează la scăderea tensiunii sub
valoarea tensiunii reziduale pe bare de 0,3 Un;
2. element de control care condiţionează funcţionarea de
prezenţa tensiunii de alimentare la bornele dinspre linie ale întreruptorului I2
de pe alimentarea de rezervă;
232 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
3. element de temporizare care poate lipsi;
4. element de blocaj la acţionări repetate.
Pentru ca instalaţia de AAR să poată deosebi aceste două situaţii,
ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să intre în acţiune la scăderea nivelului de tensiune pe barele
consumatorilor sub o anumită valoare minimă;
b) anclanşarea alimentării de rezervă să nu se facă imediat, ci
numai după trecerea unui anumit interval de timp, numit pauză de AAR
(tAAR);
c) anclanşarea căii de rezervă să se producă numai după
deconectarea celei de alimentare normale;
d) să funcţioneze o singură dată, deci dacă după funcţionarea
AAR protecţia prin relee comandă o nouă declanşare, AAR nu trebuie să
mai lucreze.

11.1.2. Reanclanşarea automată rapidă (RAR)

Instalaţiile de RAR au în principiu acelaşi scop ca şi cele de AAR şi

anume, restabilirea alimentării consumatorilor în cazul unui defect pe
circuitul de alimentare. Folosirea reanclanşării automate rapide se bazează
pe observaţia că o bună parte dintre defectele care apar pe circuitele aeriene
au un caracter trecător. Dacă alimentarea defectului este întreruptă o durată
scurtă de timp, suficientă pentru deionizarea spaţiului de arc electric prin care
s-a produs defectul şi apoi se restabileşte alimentarea cu energie electrică, de
cele mai multe ori defectul de izolaţie nu mai apare. După unele statistici de
exploatare, acest lucru se întâmplă în 80-95% din cazurile de scurtcircuite pe
liniile aeriene.
În comparaţie cu AAR-ul, contribuţia pe care o poate avea RAR-ul la
asigurarea continuităţii în alimentarea consumatorilor este mai redusă. Având
însă în vedere costul lor relativ scăzut, eficienţa economică a instalaţiilor de
RAR este foarte ridicată, ceea ce justifică actuala lor folosire pe scară largă.
În funcţie de numărul de faze declanşate iniţial de protecţia prin relee
şi apoi reanclanşate automat, în staţii se folosesc două feluri de instalaţii de
RAR: trifazate (RART) şi monofazate (RARM). Reanclanşarea automată
monofazată se foloseşte la linii mai importante, de 100-400 kV la care, în
acest scop, trebuie prevăzute întreruptoare cu dispozitive de acţionare
distincte, pentru fiecare fază în parte.
În practică, cele mai multe scheme de RAR se prevăd să comande o
singură reanclanşare, a cărei probabilitate de succes, conform aceloraşi
statistici de exploatare, depăşeşte 60%. Această valoare este normal să fie
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 233

mai mică decât procentul de defecte trecătoare pe circuite aeriene avându-se,

de exemplu, în vedere eventualitatea refuzului de funcţionare al
întreruptorului.
Pentru linii aeriene de foarte mare importanţă se prevăd uneori
RAR - uri care, în cazul insuccesului primei reanclanşări - după încă o pauză,
care de această dată poate fi mai mare de 5 secunde - comandă şi o a doua
reanclanşare, a cărei probabilitate de succes este de numai 5-15%.
Pentru stabilirea duratei totale de întrerupere la primul ciclu de
RAR, tRAR , trebuie avute în vedere două aspecte esenţiale:
 asigurarea unei durate de întrerupere a alimentării suficient de
mari pentru deionizarea canalului de arc electric;
 reducerea la minimum necesar a duratei totale de întrerupere,
avându-se în vedere calitatea alimentării, problema autopornirii
motoarelor etc.
Comanda de intrare în funcţiune a instalaţiei de RAR (fig 11.2.) poate
fi dată fie de protecţia prin relee, fie de către întreruptorul care a declanşat.
Preferabilă este cea de a doua variantă, deoarece poate avea o contribuţie mai
mare la continuitatea alimentării asigurând, de exemplu, reanclanşarea şi în
cazul unei manevre greşite de deconectare comandată în celulă de către
personalul de exploatare. Într-un astfel de caz întreruptorul poate transmite
comanda de intrare în funcţiune a RAR-ului printr-unul din contactele sale
auxiliare normal închise, cu condiţia să existe necorespondenţă între poziţia
sa şi poziţia cheii de comandă.
Elementul de conectare a schemei de RAR este o cheie prevăzută în
laborator pe panourile cu protecţii şi automatizări. Ea permite deconectările
voite ale liniei, precum şi scoaterea din funcţiune a RAR-ului pentru revizii
sau alte cauze care pot interveni în exploatare. Cheia de RAR se închide
numai după punerea sub tensiune reuşită a circuitului şi - evident - se
deschide înaintea unei deconectări voite.
La unele instalaţii de RAR, într-o primă etapă, comanda de
reanclanşare se dă cu ajutorul energiei înmagazinate de un condensator. Cu
această energie se excită un releu intermediar cu contacte suficient de robuste
pentru a transmite apoi comanda dispozitivului de acţionare al
întreruptorului. Se menţionează că la schemele de RAR cu condensator - cum
sunt şi cele din laborator - pentru reîncărcarea condensatorului trebuie
aşteptat un scurt interval de timp, care poate fi de ordinul minutelor.
234 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
Sisteme de masurare si
Blocaje + Coord. protectie
B
S
“tRAR”
anclansare
Tt2 EC2 ET

I
a
declansare
EP EC1

TC Protectie
prin relee
Schema bloc a unui
dispozitiv pentru RAR
L
I) – RAR cu un ciclu: D – I – R
II) – RAR cu doua cicluri: D – I1-R-D-I2-R
D- Declansare R - Reanclansare
Tt1

Fig.11.2. Schema bloc de elemente pentru RAR [27]: EP - element de pornire;

EC1 - element de control (se controlează absenţa tensiunii la bornele dinspre linie ale
întreruptorului, deci se confirmă declanşarea la capătul opus precum şi menţinerea
sincronismului celor două tensiuni); ET - element de temporizare, care asigură “pauza de
RAR” (sau ”tRAR“); EC2 - element de comandă şi execuţie, condiţionat de unele blocaje şi
coordonări.
Pornirea schemei de RAR se poate face în două moduri:
a) prin necorespondenţa între poziţia întreruptorului şi cea a cheii de
comandă;
b) prin impuls de la protecţia prin relee, emis odată cu declanşarea
întreruptorului I.
Se poate face o clasificare a dispozitivelor de RAR după mai multe
criterii:
1. după tRAR: - RAR ultrarapid cu tRAR=0,1-0,5s;
- RAR rapid cu tRAR=0,5-15s;
- RAR lent cu tRAR>1,5s;
2. după principiul de funcţionare: - RAR mecanic;
- RAR electric.
RAR-ul mecanic foloseşte energia înmagazinată în resorturi
comprimate (armate) sau greutăţi ridicate şi lăsate să cadă. Se întâlnesc doar
la joasă tensiune şi la întreruptoare comandate manual.
RAR-ul electric fie în variante cu relee, fie în variante cu comutaţie
statică sau numerică, se aplică întreruptoarelor cu comandă de la distanţă cu
dispozitive de acţionare solenoidale sau pneumatice. La rândul lor, acestea
pot fi:
- RAR trifazat - RAR-T;
- RAR monofazat - RAR-M;
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 235

3. după modul de pornire al dispozitivului de RAR sunt:

- RAR cu pornire prin necorespondenţa între poziţia cheii de
comandă şi poziţia întreruptorului;
- RAR cu pornire prin impuls de la protecţia prin relee care
declanşează întreruptorul de linie;
4. după modul de revenire al schemei de RAR sunt:
- RAR cu revenire manuală;
- RAR cu revenire automată;
5. după modul executării comenzii de reanclanşare a
întreruptorului există:
- RAR simplu, fără restricţii;
- RAR cu restricţionări determinate de controlul absenţei tensiunii,
controlul revenirii tensiunii de la capătul opus şi păstrarea
sincronismului între tensiuni;
6. după modul de coordonare cu protecţia prin relee există:
- RAR necoordonat cu protecţia;
- RAR coordonat cu protecţia prin relee în sensul accelerării
execuţiei comenzilor date de protecţie, urmând ca restabilirea
selectivităţii funcţionării acesteia să se facă după execuţia ciclului
de RAR;
Folosirea RAR (reanclaşarea automată rapidă) pentru defectele
trecătoare din instalaţiile cu izolaţie autoregenerativă
Izolaţie autoregenerativă  izolaţia care în urma unei descărcări
electrice îşi reface în totalitate calităţile dielectrice.
Exemplu: intervalele în aer, suprafeţele izolate aflate în contact direct
cu mediul exterior (izolaţia externă).
RAR este o automatizare utilizată în instalaţiile electrice cu scopul de
a asigura continuitatea în alimentare.
Modul de acţiune al RAR:
1. după apariţia unui defect, protecţia comandă deconectarea
întreruptorului;
2. după o perioadă de 0,150,3s RAR comandă reanclaşarea
întreruptorului; în această perioadă există posibilitatea ca după defect, odată
cu dispariţia tensiunii, să se refacă izolaţia (canalul de arc se deionizează);
3. există posibilitatea ca prima încercare de reanclaşare să nu
aibă succes  destul de des se prevăd RAR cu două cicluri (la al doilea ciclu
RAR aşteaptă mai mult, câteva secunde, înainte de reanclanşarea
întreruptorului). În proporţie de 8590%, încercările RAR au fost reuşite, de
exemplu, la nivelul anilor '80 - '90.
236 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
Se realizează şi RAR monofazate în instalaţiile cu dese scurtcircuite
monofazate  în acest caz, protecţia deconectează numai o singură fază 
RAR reanclaşează o singură fază (RAR monofazat).
Avantaj: rămân două faze în funcţiune (se menţine sincronismul).
Condiţie: întreruptorul trebuie să aibă mecanism de acţionare pe
fiecare fază în parte.
Dacă este necesară deconectarea definitivă, ea trebuie să fie trifazată
(altfel, apar încălziri şi vibraţii la generatoare).

11.1.3. Descărcarea automată a sarcinii DAS

DAS-ul se prevede în centrale şi staţii cu scopul ca - imediat după

avarii grave, când au ieşit din funcţionare grupuri de mare putere, centrale
sau linii importante de alimentare şi a rezultat un deficit de putere - să fie
deconectaţi automat o parte dintre consumatorii mai puţin importanţi.
Prin reducerea cererilor de putere se restabileşte echilibrul cu puterea
activă care mai poate fi momentan produsă şi în acest mod se obţin cel puţin
trei avantaje esenţiale:
 în anumite situaţii foarte grave se evită ieşirea din sincronism şi
apoi din funcţionare a tuturor grupurilor sistemului;
 se asigură alimentarea în continuare a principalelor servicii interne
din centrale şi staţii, creându-se posibilitatea unei rapide puneri în funcţiune a
grupurilor de rezervă şi a repunerii în funcţiune a elementelor care au fost
deconectate fără a fi suferit avarii;
 se asigură alimentarea fără întrerupere a consumatorilor
importanţi, la care o întrerupere poate avea drept consecinţă pierderi de vieţi
omeneşti sau daune băneşti foarte mari.
Prin urmare, DAS-urile realizează ceea ce la prima vedere poate să
pară un paradox: mărirea în ansamblu a continuităţii în alimentare prin
întreruperea pentru moment a alimentării unor consumatori la care
consecinţele ar fi mai puţin grave. Evident că, în paralel cu introducerea
DAS-urilor în sistemele electroenergetice, trebuie luate toate măsurile
organizatorice şi făcute toate investiţiile posibile şi raţionale pentru ca
funcţionarea acestor instalaţii automate să fie cât mai rară.
Elementul de pornire este un releu de frecvenţă, deoarece un deficit
de putere are drept consecinţă micşorarea frecvenţei. Avându-se în vedere
rapiditatea cu care se pot produce fenomenele în sistemele electroenergetice
şi uneori pentru a se evita selecţia prin temporizare, la DAS-urile de
construcţie mai recentă, pentru a determina de la început tendinţa de
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 237

df
desfăşurare ulterioară a procesului, se măsoară viteza de variaţie şi
dt
d2 f
uneori chiar acceleraţia a scăderii frecvenţei. DAS-ul poate intra în
dt 2
funcţiune de exemplu la 48 Hz, dar uneori se recomandă a se încerca
stabilizarea frecvenţei la 49 Hz.
Numărul de tranşe de sacrificiu se stabileşte de la caz la caz, dar chiar
la instalaţiile complexe nu este mai mare decât şase. În cazuri grave se pot
sacrifica de la început câteva sau chiar toate tranşele.
DAS-urile pot fi prevăzute cu elemente logice, care odată cu
restabilirea valorii frecvenţei, pot comanda şi reanclanşarea tranşelor cu
consumatori mai importanţi.
DAS-urile sau automatizări asemănătoare pot fi folosite şi la serviciile
interne ale centralelor termoelectrice. Astfel, atunci când deficitul de putere
este foarte mare şi nu sunt prevăzute puteri suficiente în grupuri de casă
Diesel-electrice sau dacă nu se pot asigura condiţiile de autopornire pentru
toţi consumatorii importanţi de servicii interne, cu o mică temporizare uneori
se comandă chiar şi deconectarea unei părţi din electropompele de
alimentare, ventilatoare etc. După terminarea autopornirii serviciilor interne,
ale căror întreruptoare nu s-au deconectat, se reanclanşează automat -
eventual pe tranşe - şi restul circuitelor importante de alimentare a serviciilor
interne.

11.2. Relee de protecţie

Releul de protecţie este un aparat electric care execută închiderea,

deschiderea sau comutarea unuia sau mai multor contacte la variaţii ale unor
mărimi electrice aplicate la intrarea acestuia.
Un sistem de protecţie prin relee este alcătuit din totalitatea
dispozitivelor şi aparatelor destinate să asigure, în mod automat,
deconectarea unei instalaţii la apariţia unui defect sau regim anormal de
funcţionare periculos pentru instalaţie, sau cel puţin să semnaleze aceasta.
Prin separarea automată a unei instalaţii defecte se urmăresc trei
obiective:
 să se împiedice dezvoltarea defectului şi extinderea acestuia
asupra altor instalaţii;
238 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
 să se preîntâmpine distrugerea izolaţiei şi aparatelor ca urmare a
şocului electrodinamic şi electrotermic, întrerupând rapid toate posibilităţile
de alimentare a locului de defectare;
 să se contribuie la restabilirea funcţionării normale pentru
continuitatea alimentarii consumatorilor de energie electrică.

11.2.1. Cerinţele impuse releelor de protecţie

Pentru îndeplinirea în condiţii cât mai bune a obiectivelor urmărite,

funcţionarea protecţiilor prin relee trebuie să satisfacă o serie de performanţe.
1. Rapiditatea. Necesitatea unei acţionări rapide rezultă din
pericolele pe care le prezintă întârzierea lichidării scurtcircuitelor.
Scurtcircuitele pot provoca deteriorarea echipamentului, scăderi importante
ale tensiunii şi pierderea stabilităţii funcţionării sistemului. Acţiunea termică
a curenţilor de scurtcircuit poate provoca topirea conductoarelor sau a unor
piese ale aparatelor electrice. Durata limită de lichidare a scurtcircuitelor,
pentru asigurarea menţinerii stabilităţii, impune de regulă cea mai severă
condiţie de rapiditate a acţionării protecţiei. Timpul de lichidare a unui defect
se compune din timpul de acţionare al protecţiei şi din timpul propriu de
declanşare al întreruptorului.
2. Selectivitatea. Protecţiile trebuie să aibă proprietatea de a
deconecta numai elementul în care a apărut defectul, toate celelalte părţi
componente ale sistemului electric rămânând în funcţiune. Prin această
alegere (selectare) a elementului defect, din totalitatea elementelor care
compun sistemul, se obţine întreruperea alimentării unui număr minim de
consumatori, lichidarea defectului efectuându-se astfel în condiţii optime.
Unele protecţii, prin însuşi principiul lor de realizare, pot acţiona
numai la scurtcircuitele din interiorul zonei protejate. Aceste protecţii,
posedând o selectivitate absolută, se numesc protecţii absolut selective, din
această categorie fac parte protecţiile diferenţiale. Alte protecţii, datorită
principiului lor de realizare, pot acţiona şi la scurtcircuite din afara zonei
protejate aceste protecţii necesitând măsuri speciale pentru a avea o
funcţionare selectivă.
3. Siguranţa. Siguranţa funcţionării unei protecţii este
reprezentată de calitatea acesteia de a acţiona totdeauna şi numai când este
necesar. Pentru obţinerea siguranţei în funcţionarea protecţiei sunt necesare
două condiţii: protecţia să fie corect proiectată şi echipamentul tehnic de
protecţie să posede un nivel ridicat de fiabilitate.
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 239

Pentru un grad ridicat de fiabilitate trebuie folosite elemente

componente de calitate superioară, iar exploatarea echipamentului de
protecţie trebuie să fie făcută în cele mai bune condiţii.
4. Sensibilitatea. Protecţiile trebuie să aibă proprietatea de a
acţiona în cazul unor abateri cât mai mici de la valoarea normală a mărimii
fizice controlate. Astfel, o protecţie realizată cu relee de curent va fi cu atât
mai sensibilă, cu cât va acţiona la abateri mai mici ale curentului faţă de
valoarea normală pentru circuitul respectiv. Sensibilitatea unei protecţii se
apreciază printr-un coeficient de sensibilitate.
Pentru protecţiile maximale (care acţionează la creşterea parametrului
controlat, cum sunt de exemplu protecţiile maximale de curent), coeficientul
de sensibilitate reprezintă raportul dintre valoarea minimă a parametrului
controlat, în cazul unui defect metalic în zona protejată, şi valoarea para-
metrului respectiv la care are loc acţionarea protecţiei.
Valoarea minimă menţionată apare atunci când:
 defectul are loc la limita zonei protejate (în punctul cel mai
depărtat de sursa de alimentare);
 tipul defectului conduce la cele mai mici valori ale parametrului
controlat (de exemplu, pentru protecţiile maximale de curent netemporizate,
împotriva scurtcircuitelor polifazate, scurtcircuitul bifazat este însoţit de cele
mai mici valori ale curentului de defect);
 înainte de defect, configuraţia reţelei şi situaţia generatoarelor şi a
transformatoarelor în funcţiune era de aşa natură, încât la apariţia defectului
rezultă un curent minim de scurtcircuit prin elementul protejat, ceea ce
înseamnă că înainte de defect elementul protejat funcţiona în regim minim.
Pentru protecţia maximală de curent, coeficientul de sensibilitate este
dat de relaţia:
I
k sens  sc min (11.1)
I pp
în care: I sc min - valoarea efectivă minimă posibilă a componentei alternative a
curentului, în cazul unui scurtcircuit metalic în zona protejată;
I pp - valoarea curentului de pornire (de acţionare) al protecţiei
(curentul la care protecţia acţionează).
Pentru ca o protecţie să fie sensibilă este necesar ca releele
componente să consume o putere cât mai redusă pentru acţionare, deci şi
releele componente trebuie să fie sensibile. Dacă puterea consumată de relee
pentru acţionare este mare, atunci releele vor acţiona la abateri mari ale
parametrului controlat (faţă de valoarea normală) şi deci sensibilitatea
protecţiei va fi redusă.
240 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
5. Independenţa faţă de condiţiile exploatării. Protecţia prin relee
a unei instalaţii trebuie să acţioneze corect, independent de schema de
conexiuni a sistemului electric în momentul respectiv, de numărul centralelor
şi al generatoarelor în funcţiune. Deşi valorile curenţilor de scurtcircuit se
modifică sensibil, protecţiile prin relee ale sistemului trebuie calculate astfel
încât să acţioneze corect la defecte apărute în oricare dintre regimurile de
funcţionare posibile.
Acţionarea corectă a protecţiei prin relee trebuie verificată pentru
regimul maxim şi pentru regimul minim de funcţionare ale elementului
protejat; în regimul maxim se verifică selectivitatea, iar în regimul minim se
verifică sensibilitatea protecţiei.
6. Eficienţa economică. Costul echipamentului de protecţie prin
relee este mic în comparaţie cu cel al instalaţiilor electrice protejate. Cu toate
acestea, la alegerea soluţiilor optime trebuie să se ţină neapărat seama şi de
factorul economic. Pentru aceasta trebuie considerate nu numai cheltuielile
care reprezintă costul echipamentului de protecţie şi al montării acestui
echipament, ci şi cheltuielile de întreţinere şi de revizie, care în unele cazuri
pot avea valori importante.
Nu sunt permise economii nejustificate, realizate în dauna calităţii
protecţiei, întrucât un defect lichidat cu întârziere şi transformat într-o avarie
poate conduce la pagube atât de mari, încât să întreacă de zeci de ori
economia nejustificată făcută la alegerea protecţiilor.
7. Gabarite reduse. Având în vedere necesitatea micşorării
volumului ocupat de panourile de protecţie, a reducerii spaţiilor ocupate de
aparatajul instalat în camerele de comandă, gabaritele releelor trebuie să fie
cât mai mici.
Acest lucru este deosebit de important mai ales în condiţiile actuale,
când concepţiile despre construcţia camerelor de comandă sunt sensibil
modificate în urma adoptării sistemelor electronice.

11.2.2.Tipuri de protecţii

Protecţia maximală de curent. Se bazează pe o operaţie de selectare a

fazei defecte dintre cei trei curenţi de fază şi cel de pe conductorul de neutru
(pentru transformatoare). Atât pentru curenţii de fază cât şi pentru cel de
neutru există două elemente de protecţie maximală cu timp definit (DMT).
Pragul de curent şi temporizarea pot fi setate într-un domeniu larg (fig 11.3.).
În plus, poate fi activată şi caracteristica inversă de acţionare a protecţiei
maximale de curent (IDMT).
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 241

a) b)
Fig. 11.3. Protecţie maximală de curent: a) cu caracteristica independentă şi b) cu
caracteristica inversă (dependentă)
Pentru coordonarea protecţiilor numerice cu cele electromecanice,
sunt aplicate caracteristici de revenire conform cu standardele ANSI C37.112
şi CEI 60255-3/BS 142 (tabelul 11.1.). Când se utilizează caracteristicile de
revenire, un proces de resetare este iniâiat după ce curentul de defect a
dispărut. De asemenea, pe lângă caracteristicile predefinite conform cu
ANSI, utilizatorul poate defini caracteristici de declanşare. O caracteristică
de declanşare poate fi definită de utilizator prin maximum 20 perechi de
valori (curent, timp). Crearea caracteristicilor de acţionare poate fi făcută prin
perechi de numere sau grafic în DIGSI.
Tabelul 11.1.
Caracteristici inverse de timp disponibile.
Caracteristica conform cu… ANSI / IEEE CEI 60255-3
Inversă (Inverse)  
Inversă cu timp scurt (Short

Inverse)
Inversă cu timp mare (Long
 
Inverse)
Inversă moderat (Moderately

Inverse)
Foarte inversă (Very Inverse)  
Extrem de inversă (Extremely
 
Inverse)
242 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
Protecţia la şocul de magnetizare se realizează prin blocaj la armonica
a doua. Dacă armonica a doua este detectată în timpul alimentării
transformatorului şi nivelul acesteia depăşeşte o anumită valoare reglată,
elementele de curent direcţionale şi nedirecţionale sunt blocate.
Protecţia maximală de curent direcţională (de fază şi homopolară).
Funcţiile direcţionale de fază şi homopolară sunt separate şi acţionează în
paralel cu elementele maximale de curent nedirecţionale. Valorile lor de
acţionare şi temporizările pot fi setate separat şi pot avea caracteristici de
acţionare independente de curent sau invers dependente. Caracteristica de
acţionare poate fi rotită cu circa ±180.
Cu ajutorul memoriei de tensiune, direcţia poate fi determinată chiar
şi pentru defecte locale. Dacă întreruptorul s-a închis pe defect şi tensiunea
este prea mică pentru a determina direcţia, se utilizează memoria de tensiune.
Pentru protecţia homopolară, utilizatorul poate stabili determinarea
direcţiei prin componenta de secvenţă negativă sau homopolară. Metoda cu
tensiunea de secvenţă inversă este utilă în cazurile în care componenta
homopolară este foarte mică datorită impedanţei de secvenţă zero
(homopolară) cu valoare mare.
Pentru condiţii speciale (rezistenţă mare de legare la pământ cu curent
homopolar capacitiv sau rezistenţă mică cu curent inductiv) caracteristica de
declanşare poate fi rotită cu ±45.
Pentru această protecţie sunt disponibile două moduri: declanşare şi
semnalizare.
Protecţia direcţională comparativă. Această funcție de protecţie se
utilizează pentru protejarea liniilor cu alimentare din ambele capete, un
defect pe aceste linii fiind sesizat. Protecţia are acţionare instantanee și se
elimină astfel dezavantajul coordonării în timp a protecţiilor. Protecţia
direcţională comparativă este potrivită pentru linii cu lungimi relativ mici și
cablu pilot disponibil pentru transmisia semnalelor.
Protecţia de punere la pământ intermitentă. Defectele intermitente
apar datorită slăbirii izolaţiei sau ca rezultat al pătrunderii apei în racordurile
cablurilor. Astfel de defecte fie dispar repede, fie evoluează în defecte grave.
Protecţia normală homopolară nu poate să sesizeze şi să întrerupă în mod
sigur aceste regimuri de defect, deoarece unele vârfuri de curent pot fi foarte
scurte. Selectivitatea necesară se obţine prin utilizarea unei funcţii de
protecţie specială la defecte intermitente care însumează toate duratele
impulsurilor de curent şi când acest timp depăşeşte un prag setat, protecţia
acţionează.
Protecţia de curent de secvenţă inversă. Această protecţie detectează
sarcinile nesimetrice din sistemul electric. Se poate folosi la motoare pentru
că sarcinile nesimetrice pot avea efecte foarte grave prin încălzirile pe care le
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 243

pot produce datorită curenţilor induşi. De asemenea, se poate folosi pentru

depistarea defectelor sau problemelor de polaritate la transformatoarele de
curent. O altă utilizare constă în detectarea defectelor mono- şi bifazate cu
curenţi de defect mai mici decât curenţii maximi de sarcină.
Pentru a preveni acţionările eronate, protecţia de secvenţă negativă
devine activă când curentul pe o fază devine mai mare decât 0,1Inom şi
curenţii pe toate cele trei faze mai mici de 4Inom.
Aceasta protecţie are două elemente: cu caracteristica de acţionare
independentă de curent cu două trepte de acţionare şi cu caracteristica
dependentă (inversă).
Protecţia de rezervă la refuz de întreruptor (DRRI). Dacă o zonă de
circuit nu este deconectată după o comandă de declanşare, o altă comandă
poate fi iniţiată folosind această funcţie de DRRI, de exemplu de la un
echipament de protecţie din amonte. Defectul de întreruptor este detectat
dacă, după comanda de întreruptor, curentul încă mai circulă prin conductorul
(circuitul) cu defect. Opţional se poate utiliza drept condiţie de funcţionare
pentru DRRI şi poziţia întreruptorului.
Protecţia la minimă tensiune. Această funcţie asigură protecţia
impotriva scăderilor periculoase ale tensiunii (în special pentru maşinile
electrice). Rezultatul constă în izolarea maşinilor electrice faţă de reţeaua de
alimentare pentru a împiedica eventualele funcţionări nedorite şi o posibilă
pierdere a stabilităţii. Condiţiile sigure de funcţionare sunt cel mai bine
evaluate cu ajutorul componentei de secvenţă directă. Funcţia de protecţie
este activă într-un interval de frecvenţă larg 4555, 5565Hz. Chiar dacă
frecvenţa iese din acest interval, funcţia continuă să lucreze, dar cu o bandă
mai largă de toleranţă.
Funcţia poate opera fie cu tensiunea de succesiune directă fie cu
tensiunile între faze şi poate fi monitorizată cu un criteriu de curent. Sunt
posibile conexiunile monofazate sau trifazate.
Protecţia termică. Protecţia termică este proiectată pentru a impiedica
deteriorarea echipamentului datorită supraîncălzirii. Funcţia de protecţie
modelează un profil termic al obiectului care trebuie protejat (protecţie la
supraîncălzire cu capacitate de memorare a măsurătorilor). Se iau în
considerare atât istoria înregistrărilor legate de o anumită suprasolicitare, cât
şi pierderile de căldură către mediul ambiant.
La atingerea nivelului de alarmă al temperaturii se generează un
mesaj de avertizare înaintea momentului declanşării, dând astfel posibilitatea
luării unor măsuri pentru reducerea sarcinii. Acest nivel de avertizare
reprezintă în acelaşi timp şi nivelul de anulare a semnalului de declanşare.
244 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
De asemenea, este disponibil un nivel de alarmă al curentului. Setarea
corespunde valorii curentului din secundar şi trebuie stabilită o valoare egală
cu, sau uşor mai mică decât valoarea admisibilă a curentului de sarcină.
Protecţia la supratensiune U>, U>>. Protecţia la supratensiune are doi
parametrii. În cazul unei supratensiuni mari, întreruperea este declanşată cu
un timp de întârziere redus, în timp ce în cazul unor supratensiuni mai puţin
grave, întreruperea este declanşată cu o întârziere mai mare. Când este
depăşită una dintre valorile setate (reglabilă) este comandată declanşarea
după scurgerea unui anumit timp de întârziere (reglabil).
Protecţia de tensiune minimă U<, U<<. Protecţia de tensiune minimă
este definită de doi parametrii asociaţi unor timpi de întârziere predefiniţi,
astfel încât declanşarea poate fi gradată temporal în funcţie de cât de severă
este scăderea de tensiune. Valorile tensiunilor de prag şi întârzierile pot fi
setate individual pentru ambii parametri.

11.3. Conducerea centralelor şi staţiilor electrice.

Sistemul SCADA

Centrala electrică este un ansamblu de instalaţii ce asigură conversia

unei forme de energie primare în energie electrică (şi/sau energie termică) la
parametrii impuşi (tensiune şi frecvenţă). Pentru menţinerea acestor
parametri în anumite limite, precum şi pentru exploatarea în siguranţă şi cu
o eficienţă sporită a instalaţiilor au fost concepute structuri de conducere
asistate de calculator, dintre care amintim: DMS (Distribution Management
System), EMS (Energy Management System) şi SCADA (Supervisory
Control And Data Acquisition) (figura 11.4).
Sistemul de funcţii DMS este aplicat distribuţiei energiei electrice.
Acest sistem se ocupă cu prelucrarea topologiei reţelei, estimarea stării
reţelei, reglajul automat de tensiune-putere, prognoza consumului pe termen
scurt etc.
Sistemul de funcţii EMS cuprinde atât programarea şi reglarea
generării, cât şi aplicaţii pentru reţelele de transport. În concluzie, acesta
cuprinde atât funcţiile SCADA căt şi DMS.
Un sistem de tip SCADA este destinat monitorizării şi achiziţiei de
date dintr-un proces tehnologic. Principalele aplicaţii ale sistemelor de tip
SCADA sunt în domeniul reţelelor electrice şi al sistemelor de transport şi
distribuţie de gaze naturale, de termoficare, de alimentare cu apă, etc.
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 245

Fig. 11.4. Sisteme implementate la nivelul SEE (sisteme electroenergetice) [18]

Sistemele SCADA sunt alcătuite din componente de natură diferită,
acestea fiind conectate între ele. Principalele componente ale unui sistem
SCADA sunt următoarele:
– componente de măsurare care pot fi traductoare, destinate
măsurătorilor de presiune, debit, temperatură etc.;
– componente de acţionare şi automatizare, care pot fi comandate
electric de la distanţă;
– componente hardware: servere, staţii de lucru, imprimante,
monitoare, afişaje sinoptice, module de conducere a proceselor inteligente,
module de comandă cu logică programată, unităţi de stocare (discuri şi/sau
benzi magnetice), etc. Componentele hardware oferă suportul de preluare
date, prelucrare, stocare, introducere, afişare şi trasare sau imprimare a
acestora. Pentru sistemele SCADA se folosesc diverse echipamente, rolul
fiecăruia fiind bine determinat;
– echipamentele de achiziţie de date care preiau parametrii de la
componentele de măsurare din proces; pot fi de tip PC industrial, controller
sau PLC, fiind numite generic RTU (remote terminal unit);
– serverele de aplicaţie care centralizează în timp real datele
achiziţionate din proces, creează baza de date a aplicaţiei şi asigură, în timp
real, toate funcţiile specifice supravegherii unui proces;
– staţiile de lucru destinate personalului de exploatare,
compartimentelor de conducere, serviciilor tehnice şi economice care
analizează datele furnizate de sistem în timp real;
– imprimante pentru rapoarte şi protocoale;
246 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
– componente software: sisteme de operare, sisteme de achiziţie a
datelor din proces, sisteme de gestionare a bazelor de date, programe de
simulare, programe de comunicaţii, programe de arhivare/restaurare a
datelor; ele asigură mijloacele de urmărire, vizualizare, prelucrare a datelor şi
comunicaţia între diferitele elemente ale sistemului SCADA;
– componente de comunicaţii: comunicaţiile se pot efectua pe diferite
căi, cum ar fi: reţele LAN (local area network), linii telefonice (închiriate sau
proprii), mijloace de comunicaţii radio terestre, mijloace de comunicaţii prin
sateliţi, VPN (virtual private network) etc. Deoarece comunicaţiile asigură
fluxul de date vital al sistemului, se vor folosi după caz mijloace redundante
de comunicaţii, pentru a preîntâmpina căderea parţială sau totală a sistemului.
În timp, sistemele SCADA s-au dezvoltat şi diversificat în funcţie de
necesităţile şi particularităţile fiecărui tip de centrală. Astfel au apărut
versiuni ale SCADA pentru hidrocentrale, RexSys, pentru termocentrale,
SICONIX şi pentru centralele nucleare, LOOKOUT.

11.3.1. Volumul de informaţii

În momentul realizării unui sistem informatic, trebuie să se ţină

seama, în primul rând, de volumul de informaţii al sistemului obiect.
Există patru tipuri de informaţii care influenţează arhitectura şi
complexitatea sistemului informatic. Aceste informaţii sunt împărţite în
analogice şi binare, ambele categorii fiind atât de intrare, cât şi de ieşire.
În continuare, se va prezenta fiecare categorie în parte.
Semnale de intrare binare. Aceste semnale se împart în două
categorii principale, după cum urmează.
Active: atunci când alimentarea semnalului este în exteriorul
echipamentului de teleconducere. Aceste semnale sunt prezentate
echipamentului de teleconducere ca tensiuni continue pe un fir comun de
retur.
Pasive: atunci când alimentarea semnalului este în interiorul
echipamentului de teleconducere. Acestea sunt prezentate echipamentului de
teleconducere ca fiind contacte care formează bucle deschise sau închise de
impedanţă definită.
Pentru o funcţionare fiabilă, trabuie să fie specificate curentul care
circulă de-a lungul contactelor şi sarcinile.
Semnalele de ieşire binare. Semnalele de ieşire binare se împart în
două categorii principale după cum urmează.
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 247

Pasive: atunci când alimentarea semnalului este în exteriorul

echipamentului de teleconducere. Semnalul este dat de echipamentul de
teleconducere printr-un contact care formează o buclă deschisă sau închisă,
de impedanţă definită.
Active: atunci când alimentarea semnalului este în interiorul
echipamentului de teleconducere.
Semnalele de intrare analogice. Semnalele analogice transmise de la
echipamentul de proces la echipamentul de teleconducere sunt generate fie de
surse de curent, fie de surse de tensiune. Se preferă sursa de curent. Este de
preferat ca scanarea fiecărei intrări să nu producă erori semnificative în
informaţia analogică. Valoarea impedanţei circuitului de intrare pentru
semnalele în curent nu trebuie să fie schimbată în timpul scanării.
Semnale de ieşire analogice. Semnalele analogice transmise de la
echipamentul de teleconducere la echipamentul de proces sunt generate fie de
sursă de curent, fie de sursă de tensiune. Se preferă sursa de curent.

11.3.2. Arhitectura unui sistem SCADA

Structura sistemelor SCADA poate fi ierarhizată pe patru niveluri

funcţionale:
nivelul I – nivelul de proces – nivel la care se află echipamentele
primare;
nivelul II – nivelul de celulă electrică – la care se realizează achiziţia
de date, protecţia echipamentelor, monitorizarea şi sincronizarea de timp;
nivelul III – nivelul staţiei – la care se află echipamentele de
conducere a procesului, reprezentate de calculatorul central, imprimante
pentru printarea evenimentelor şi centrul de control al reţelei de comunicare.
Nivelul staţiei este un nivel superior, care permite operatorilor să
conducă întreg procesul prin echipamentele software şi hardware pe care le
au la dispoziţie.
În figura 11.5 este prezentată structura de principiu a sistemului de
conducere.
248 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR

Fig. 11.5. Structura de principiu a sistemului de conducere [16]

11.3.3. Funcţiile SCADA

Achiziţie şi schimb de date. Funcţia este utilizată pentru a asigura

interfaţa sistemului informatic destinat conducerii operative cu echipamente
de achiziţie de date şi sisteme informatice externe. Prin această funcţie se
realizează: culegerea şi transmiterea informaţiilor din/în instalaţii; recepţia
informaţiilor şi schimbul de date cu alte trepte de conducere operativă sau
alte sisteme informatice inclusiv fişiere, actualizări de baze de date, mesaje
operative, telecomenzi şi validarea informaţiilor.
Prelucrarea datelor. Funcţia include: prelucrarea de date analogice
scanate, realizând convertirea acestora în unităţi inginereşti, verificarea
încadrării lor în limitele prestabilite, punerea în evidenţă a schimbării stării
întreruptoarelor şi separatoarelor; prelucrarea de date tip acumulare (energii)
scanate, care constă în convertirea numărului de impulsuri (în MWh); calcule
în timp real: sumări, scăderi, înmulţiri, împărţiri, medii orare, maxime şi
minime orare, bilanţuri de energii pe contur, determinarea puterilor şi
energiilor absorbite de consumatori şi încadrarea acestora în valori
contractate.
Funcţia de „prelucrare a datelor” asigură stocarea datelor obţinute în
timp real în bazele de date destinate, precum şi verificarea şi precizarea
calităţii şi plauzibilităţii datelor codate.
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 249

Revista post-factum. Cu ajutorul acestei funcţii se realizează citiri

instantanee ale datelor la fiecare 10 secunde („snapshot”). În cazul în care un
eveniment este prestabilit, fişierul circular se îngheaţă, se iau 30 de
instantanee consecutive luate la fiecare 10 secunde, aceste date constituind un
„set de rezervă”.
Toate instantaneele sunt înregistrate pe discuri, care se arhivează
pentru a fi analizate ulterior.
Sistemul de informaţii istorice. Cu ajutorul acestei funcţii se
realizează actualizarea şi completarea bazalor de date. În general, se
utilizează un sistem de management de baze de date relaţional care să fie
accesibil comercial.
Telecomandă, telereglaj în instalaţii. Această funcţie permite
acţionarea echipamentelor primare dn staţia electrică.
Marcarea. Marcarea reprezintă acţiunea operatorului prin
intermediul căreia atrage atenţia în mod vizual asupra unui echipament de pe
o schemă. Semnalizarea este activată în momentul când o comandă nu trebuie
executată sau trebuie executată cu atenţie.
Interfaţa cu utilizatorii. Informarea de ansamblu a personalului de
comandă operativă asupra topologiei şi stării obiectivului energetic condus se
realizează prin intermediul interfaţelor om-maşină. Această interfaţă permite
vizualizarea şi navigarea în zonele de interes ale obiectivului energetic
condus. Se vizualizează schemele tehnologice, se afişează mărimile
analogice, evenimentele şi alarmele.
Interfaţa cu utilizatorii se realizează prin:
 console display cu grafică completă,
 echipamente de imprimare,
 copiatoare video.
Afişarea pe panou. În cadrul staţiilor electrice se observă o tendinţă
de înlocuire a panourilor mozaic cu un sistem de proiecţie video în zona
operaţională. Această afişare permite o analiză mult mai bună a situaţiilor
intervenite.
Prelucrarea şi gestiunea alarmelor. Sistemul recunoaşte stările de
funcţionare necorespunzătoare ale echipamentelor şi reţelelor electrice şi
avertizează optic şi/sau acustic personalul din tură asupra celor întâmplate.
Înregistrarea secvenţială a evenimentelor. O serie de elemente din
staţii şi centrale electrice (de exemplu, întreruptoare) pot fi selectate pentru
înregistrarea secvenţială a modificării stării acestora, modificare considerată
ca eveniment.
Mesajele de la înregistrarea secvenţială a evenimentalor sunt tratate
separat de cele referitoare la schimbările normale de stare, ele nefăcând parte
250 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
din procesul de tratare a alarmelor. Mesajele de la înregistrarea secvenţială a
alarmelor sunt stocate şi raportate separat. Aceste informaţii sunt în mod
normal utilizate post factum, pentru analiza funcţionării echipamentalor şi
instalaţiilor.
Prelucrarea parolelor. Funcţia asigură gestionarea accesului
utilizatorilor porenţiali destinate conducerii operative a instalaţiilor SEN sau
în anumite zone ale sistemului informatic.
Supravegherea stării sistemului informatic. Funcţia asigură
supravegherea stării de funcţionare a diferitelor componente şi a sistemului
informatic în ansamblu. Vor fi semnalizate operatorului şi administratorului
de reţea stările anormale de funcţionare ale sistemului informatic, inclusiv
ieşirea din funcţiune a diferitelor echipamente, precum şi diagnosticarea
defectelor.
Sistemul de conducere al staţiei va trebui să fie unul redundant,
alcătuit din două calculatoare, din care unul să fie în funcţionare, iar celălalt
în rezervă caldă. Comunicarea se face printr-un switch de legătură conectat la
cele două calculatoare.
Înregistrarea şi achiziţionarea datelor se face automat, ele fiind stocate
pe hard-discuri de mare capacitate, CD-uri sau benzi de înregistrare.

11.3.4. Exemple de implementare SCADA

Implementare SCADA în centrale hidoelectrice. În cazul

centralelor hidroelectrice, au apărut mai multe variante de implementări ale
SCADA.
Porţile-de-Fier I. O amenajare este formată din două sau mai multe centrale
hidroelectrice, care funcţionează controlate de acelaşi centru de comandă.
Centralele, staţiile şi dispozitivele de achiziţie sunt conectate la un centru de
control pentru medii eterogene de comunicaţii: linii telefonice dedicate, fibră
optică, transmisii radio sau microunde. Elementele de prelucrare de la centrul
de control amenajare efectuează schimburi de date prin diverse protocoale
fiindcă, cel mai adesea, producători diferiţi au contribuit la realizarea şi
implementarea sistemelor de automatizare locale.
În cazul hidrocentralei Porţile-de-Fier I, comunicarea se realizează
printr-o poartă de date a sistemului SCADA RexSys.
RexSys este un model SOTRP distribuit, destinat configurării şi
execuţiei aplicaţiilor distribuite de tip SCADA. El are patru componente:
 sistemul de configurare,
 sistemul de execuţie în timp real,
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 251

 sistemul analitic,
 reţeaua RexNet.
Pe serverul de achiziţie RexSys rulează sistemul de execuţie în timp
real, care controlează achiziţia de date, prelucrarea primară, înregistrarea
datelor pe suport magnetic, comunicaţia cu RxServer.
În figura 11.6 se prezintă schema de implementare SCADA la CHE
Porţile-de-Fier I.

Fig. 11.6. SCADA la CHE Porţile-de-Fier I [19]

SCADA pentru cascada hidroelectrică de la Râmnicu Vâlcea. Este o
aplicaţie a ICE Felix Computers care se compune din:
a) sistem de supraveghere (centrale hidroelectrice) care include:
 calculator de proces,
 consola operator;
b) sistem de dispecer, ce are ca funcţii:
 colectarea de date de la Centrala Hidroelectrică,
 înmagazinarea datelor în baze de date,
 întocmirea rapoartelor.
Arhitectura sistemului informatic de proces la nivelul centralei
hidroelectrice cuprinde consola operator, serverul SCADA şi serverul de date
istorice care rulează pe acelaşi calculator.
Sistemul informatic de proces se cuplează la calculatorul de
automatizare existent şi la subsistemul informatic al grupurilor
252 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
retehnologizate prin intermediul reţelei Ethernet şi asigură un sistem SCADA
la nivelul centralei hidroelectrice. Acestea din urmă pun la dispoziţie datele
prin intermediul unui server la care serverul SCADA se cuplează în calitate
de client. De asemenea, sistemul asigură integrarea centralelor de protecţie
termică, a contoarelor electrice inteligente şi a altor traductoare şi/sau module
electronice inteligente care se găsesc instalate la nivelul CHE.
Consola operator/serverul SCADA/serverul de date istorice este
realizată cu un calculator compatibil cu două monitoare ce asigură imunitate
faţă de câmpul electromagnetic din centrala hidroelectrică. Sistemul se
cuplează cu calculatorul de automatizare prin intermediul unei reţele locale
Ethernet.
Sistemul de operare folosit este Windows 2000. Sistemul oferă
aceleaşi facilităţi ca şi cel implementat la dispecer, cu care comunică şi căruia
îi furnizează date.
Sistemul SCADA folosit permite utilizatorului să-şi dezvolte propriile
ecrane de aplicaţie, să-şi definească variabile în baza de date, să elaboreze
rapoarte, să definească şi să modifice drepturile de acces la informaţie, să
memoreze istoria unor anumite valori.
Calculatorul de automatizare are o arhitectură deschisă şi permite atât
procesarea distribuită cât şi centralizarea datelor. De asemenea, are
capacitatea de a procesa volumul de date necesar aplicaţiei de comandă şi
control grupuri hidro. El permite înlocuirea modulelor prin scoaterea acestora
în timpul funcţionării. Răcirea sistemului se face prin convecţie naturală.

Sistemul de conducere a proceselor din centralele termoelectrice

SICONIX. În cazul termocentralelor s-a implementat o variantă a sistemului
SCADA, numită SICONIX şi realizată de ISPE Bucureşti.
SICONIX realizează funcţii de supraveghere şi semnalizare, fiind în
faza de implementare şi funcţii active de comandă şi reglare.
El oferă utilizatorului toată gama de modalităţi de prezentare şi
stocare a informaţiei despre starea procesului, care sunt întâlnite la sistemele
moderne de conducere: scheme tehnologice, semnalizare, grafice de variaţie,
histograme, jurnal de evenimente, protocoale, arhivare pe termen lung etc.
Sistemul se configurează on-line, utilizatorul având la dispoziţie toate
mijloacele de personalizare, întreţinere şi diagnoză într-o formă ce nu
necesită cunoştinţe deosebite.
Prin funcţiile sale de autodiagnoză, sistemul pune la dispoziţia
utilizatorului mijloacele eficiente unei întreţineri uşoare.
Arhitectura sistemului SICONIX respectă arhitectura sistemelor
moderne de conducere a proceselor din termocentrale, fiind organizat pe trei
niveluri:
 Circuite secundare şi protecţie prin relee 253

1. sistemul de automatizare,
2. sistemul de comunicaţie,
3. sistemul de interfaţă cu operatorul, arhivare şi engineering.

Sistemul de automatizare. Sistemul de automatizare asigură interfaţa cu

procesul şi prelucrarea primară a informaţiei.
Sistemul la comunicaţie. Sistemul de comunicaţie asigură coerenţa
sistemului. În calculul de proiectare al unui asemenea sistem trebuie să se
ţină seama de suportul fizic şi de protocolul de comunicaţie. Acest sistem se
bazează pe cea mai larg utilizată soluţie pe plan mondial, şi anume standardul
ETHERNET şi protocolul de comunicaţie TCP/IP.
Sistemul de interfaţă cu operatorul, arhivare şi engineering. Pentru acest
nivel s-a ales ca soluţie un sistem de operare produs de Microsoft, deoarece
are cost redus şi operatorii sunt deja familiarizaţi cu interfaţa. Soluţia aleasă
gravitează în jurul unui server de aplicaţie ce rulează Windows NT Server
4.0, sistem de operare de reţea pe 32 biţi ajuns la deplină maturitate.
Ca exemplificare se poate studia schema de ansamblu a blocului 1 din
CTE Brăila, implementată de SICONIX, prezentată în figura 11.7.

Fig. 11.7. Schema de ansamblu a blocului 1 din CTE Brăila [19]

254 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
Aplicaţie SCADA tip „Lookout” pentru îmbunătăţirea
supravegherii proceselor dintr-o centrală nucleară tip „CANDU”. NI
Lookout (National Instruments Lookout) este o aplicaţie realizată de National
Instruments pentru realizarea de aplicaţii SCADA. Putem considera mediul
configurabil Lookout ca o reducere a sistemului Labview la un set de VI-uri
primitive, interconectate nu grafic prin fire ci prin liste de conexiuni şi fără
capacitatea de a dezvolta noi conexiuni VI.
S-a optat pentru acest mediu, deoarece se utilizează foarte uşor, nu
sunt necesare cunoştinţe de programare. Cu toate acestea, abordarea are
avantajul productivităţii, dar prezintă limitări funcţionale.
Serverul acestui sistem trebuie să recepţioneze datele din diverse
surse, să creeze o bază de date de tip real (RTDB), să proceseze datele şi
mărcile de timp asociate pentru a le corela cu componentele bazei de date de
tip real, să arhiveze datele într-o bază de date accesibilă de către aplicaţiile
client.
Pachetul Lookout este un pachet SCADA configurabil cu o abordare
unică a construcţiilor de obiecte şi a legăturilor între acestea. Folosind acest
sistem, autorii au putut desfăşura o reţea SCADA cu mai mult de 2*7000 de
parametri.
Ca exemplificare, se prezintă în figura 11.8, o captură de ecran a
sistemului Lookout.

Fig. 11.8. Schemă de ansamblu a unui bloc generator nuclear [17]

 Circuite secundare şi protecţie prin relee 255

Sistemele SCADA sunt deosebit de complexe şi trebuie să fie

capabile să integraze la nivel software întreaga gamă de funcţii necesare
conducerii proceselor energetice.
Implementări ale sistemului SCADA în cadrul staţiilor electrice.
Ca exemplificare a sistemului SCADA în staţiile electrice din ţara noastră,
prezentăm schema de principiu a staţiei de 400 kV din staţia Mintia
(fig 11.9.).

Fig.11.9. Schema de principiu a instalaţiei de comandă şi protecţie a staţiei de

conexiuni de 400 kV din Centrala Mintia [16]
Această staţie are în componenţă mai multe sisteme, după cum
urmează.
Sistemul de comandă şi control. Acest sistem permite comanda şi
supravegherea funcţionării echipamentelor prin intermediul interfeţei om-
maşină (MMI) existentă atât la nivelul întregii staţii, cât şi la nivelul fiecărei
celule.
Sistemul acceptă patru niveluri de acces cu următoarele priorităţi:
nivelul de prioritate 0 – privitor;
nivelul de prioritate 1 – operator;
nivelul de prioritate 2 – inginer de sistem;
nivelul de prioritate 3 – administrator de sistem.
Dintre toate acestea, cel mai des utilizate sunt nivelurile 0 şi 1.
Interfaţa om-maşină se bazează pe sistemul grafic performant al
calculatoarelor PC, având ca suport un ansamblu de programe destinate în
principiu culegerii datelor din proces şi transmiterii comenzilor de către
256 PRELEGERI DE PARTEA ELECTRICĂ
A CENTRALELOR ŞI STAŢIILOR
acestea şi este structurată pe arbori de meniuri în care se navighează cu
ajutorul mouse-ului sau al tastaturii, folosind butoanele şi selectoarele
virtuale de pe ecran.
Instalaţiile de protecţie prin relee şi automatizările din sistem (P&A).
Aceste instalaţii sunt realizate cu relee digitale şi sunt concepute pentru a
obţine o siguranţă mărită în exploatare şi pentru a reduce timpul de eliminare
a defectelor.
Protecţiile prin relee se folosesc pentru linii, cuple combinate,
autotransformatoare, bobina de compensare şi barele colectoare.