Pera: ​Perfect.

Ca să încheiem acest prim material introductiv despre compatibilitate, eu

am pomenit de trei lucruri care mi-au venit în minte: compatibilitate sexuală,
intelectual-mentală și spirituală. Și tu mi-ai spus încă cel puțin tot atâtea.

Ai putea să completezi un pic?

Ursula: ​ a, păi la despre compatibilitatea sexuală am vorbit, la cea intelectuală este

D
important, indiferent cât de frumoasă este partea aceea de început, sau atracția sexuală,
nu rezistă în timp cuplurile între care nu există un același nivel intelectual. Aici
vorbim și de nivel de studii, de inteligență, de dorință de cunoaștere, de cultură
generală și așa mai departe.

O altă problemă este nivelul material sau social, sau profesional, sau cum să-i
spunem... Adică e clar că dacă unul dintre ei are un statut mai înalt și celălalt nu, mai
devreme sau mai târziu vor apărea anumite probleme și frustrări legate de asta.

​Ca și paranteză, nu și în cazul femeilor care-și doresc ele să fie într-o relație cu un bărbat
cu un statut socio-economic înalt, și ele se mulțumesc să fie nevasta care stă acasă și
beneficiază de tot ceea ce face el.

Dar în partea cealaltă, în care o femeie are un statut socio-economic mai ridicat decât
bărbatul și stau în relație pe termen lung, se produc mari drame. Când femeia întreține
familia îl demasculinizează pe bărbat, mai devreme sau mai târziu el își va asuma
roluri feminine, nu se mai simți mascul suficient în relație.

Femeia nu-l va mai respecta, tocmai pentru că nu poate să se bazeze pe puterea lui și
nu poate să-l admire și să-l respecte, și de aici acel cuplu va fi un cuplu cu foarte multe
probleme.

​Femeia va fi nevoită să-și asume atributele masculinității, iar bărbatul pe cel al

feminității, și sunt multe cupluri de acest gen: vedem femeia respectivă că-i mai
bărbată, e dură, el este cel care a devenit mai moale și împăciuitor, dar niciunul dintre
ei nu este fericit, stau în relație din diferite motive.

Bărbatul este cel care are cele mai multe frustrări. Adică un bărbat care nu se mai
simte bărbat, nu mai poate nici să performeze pe plan sexual, nici nu-și mai dorește să
facă sex... cu cine? cu bărbatul din femeia respectivă? e destul de complicat.

Iar o femeie, orice femeie, oricât de puternică ar fi ea, are nevoie ca să-și respecte
bărbatul, ca el să fie egalul ei din toate aceste puncte de vedere pe care le enumăr și
într-unul din ele să fie undeva mai sus decât ea, indiferent care, pentru ca să poată să
continue să-l admire.
​
​Deci în relațiile acestea, în care femeia nu simte că stă lângă un bărbat pe care-l respectă
și-l admiră pentru ceea ce este el, se crează un dezechilibru.

Un alt lucru foarte important este că acest nivel profesional sau cultural determină la
un moment dat - chiar și într-o relație în care femeia intră într-o relație cu un bărbat cu
un statut socio-economic înalt și ea stă acasă - ca acel bărbat să aibă tendința să o
desconsidere sau să nu se mai simtă stimulat în niciun fel de ea.

Ok, atracția fizică dispare, poate apar copiii, ea își dedică viața copiilor, gătește, spală
calcă și crește copii, dar el va avea nevoie la un moment dat, să simtă că merge acasă
la un partener, nu la o femeie de serviciu.
 un moment dat - chiar și într-o relație în care femeia intră într-o relație cu un bărbat cu
un statut socio-economic înalt și ea stă acasă - ca acel bărbat să aibă tendința să o
desconsidere sau să nu se mai simtă stimulat în niciun fel de ea.

Ok, atracția fizică dispare, poate apar copiii, ea își dedică viața copiilor, gătește, spală
calcă și crește copii, dar el va avea nevoie la un moment dat, să simtă că merge acasă
la un partener, nu la o femeie de serviciu.

Chestia asta e spusă într-o manieră urâtă, dar exact asta am auzit: aș putea să-mi
angajez pe cineva care să facă toate lucrurile astea și să am o parteneră de viață.

Iar dacă ea se delasă - fiind casnică, se îngrașă - sau nu mai are niciun fel de orizonturi
și de perspective, clar nu mai are cum să-i ofere unui bărbat dinamic și care-și dorește
o ascensiune socială, profesională sau materială, să-i ofere o stimulare de calitate.

Pera: ​Ce alte tipuri de compatibilități ai mai descoperit sau ai observat?

Ursula: ​E foarte important să avem despre ce vorbi. Până la urmă să înțelegem faptul că
într-un cuplu petrecem foarte mult timp împreună, sau mă rog, chiar dacă nu petrecem
mult timp împreună, există weekend-ul, există concediile, există serile și atunci despre
ce vorbim?

Dacă nu avem subiecte comune de discuție, dacă nu avem aceleași interese, dacă
devalorizăm pe celălalt sau nu ne interesează viața lui, sau nu ne interesează
preocupările lui interioare...

Sunt cupluri în care se trăiește în foarte multă tăcere sau își cumpără televizoare din ce
în ce mai mari ca să poată să se uite împreună spre același ecran și singurele discuții
care există între ei sunt cele de natură logistică: ai mâncat, n-ai mâncat? ai pus la
spălat? du mașina-n service, ce facem duminică? și atât.

​Acestea sunt cupluri foarte triste, pentru că e o pierdere de esență umană și de vitalitate
să stai într-o relație în care lucrurile sunt atât de triste și de distante. Deci comunicarea,
pentru că este esențială în orice cuplu; și subiectele de discuție sunt importante.

Gândiți-vă - chiar acum a fost perioada concediilor - cum e să mergi cu un partener de

cuplu cu care nu ai ce să vorbești și nici nu ai pe altcineva în jurul tău cu care să
vorbești? Probabil de asta sunt mulți oameni care merg în grup de prieteni în concedii,
pentru că cu partenerul lor nu au ce să discute.

E, cum ar fi să vă imaginați că mergeți într-o vacanță și aveți o relație cu un partener

cu care prindeți răsăritul pentru că nu vă puteți opri din vorbit și aveți încontinuu
multe de comunicat, chiar după ani de zile.

Mie îmi place să văd - când mă duc în concedii - cupluri pe care-i simt și-i văd că nu
sunt distanți și vorbesc încontinuu unul cu celălalt și dezbat subiecte și își îmbogățesc
reciproc lumea interioară și se stimulează reciproc.

Pera: ​ ici vreau să fac o mică paranteză. Pentru a putea fi acest gen de oameni, care se
A
îmbogățesc reciproc prin comunicare - foarte clară viziunea pe care am văzut-o acum -
fiecare dintre parteneri e nevoie s-aibă ce s-aducă la masă.

Cum faci asta? Păi după 1 an, 2, 5, 10 împreună, nu prea mai ai - de la o zi la alta - să
spui vreo nouă revelație. N-ai învățat nimic nou peste noapte, nu? Ai vorbit aseară,
acum e o nouă zi.

Și atunci pentru a avea exact acest gen de compatibilitate, pentru a putea îmbogăți - ai
spus foarte frumos - viața celuilalt cu ceva, e nevoie ca fiecare să meargă și separat pe
drumul lui, să cunoască oameni noi, să trăiască experiențe noi, să călătorească în locuri
noi, chiar separat, ca să am ce s-aduc la masa partenerului meu.
Ce pot s-aduc bun în viața lui, când eu nu mai am ce? Aici cred că e un punct critic al
relațiilor de cuplu: să înțelegem că e nevoie s-aducem puțină distanță, tocmai pentru a
putea să ne întoarcem cu ceva nou.

Ursula: ​Da, e foarte important ca fiecare să-și păstreze personalitatea, interesele, să aibă
 spus foarte frumos - viața celuilalt cu ceva, e nevoie ca fiecare să meargă și separat pe
drumul lui, să cunoască oameni noi, să trăiască experiențe noi, să călătorească în locuri
noi, chiar separat, ca să am ce s-aduc la masa partenerului meu.
Ce pot s-aduc bun în viața lui, când eu nu mai am ce? Aici cred că e un punct critic al
relațiilor de cuplu: să înțelegem că e nevoie s-aducem puțină distanță, tocmai pentru a
putea să ne întoarcem cu ceva nou.

Ursula: ​Da, e foarte important ca fiecare să-și păstreze personalitatea, interesele, să aibă
un drum propriu, să-și îmbogățească viața, să evolueze constant și să-i aducă
partenerului, în relație, toată experiența sa de viață și pașii pe care-i face către evoluția
sa.

Pera: ​Perfect. Am vorbit despre compatibilitatea sexuală, intelectuală, de comunicare și

a avea ce să vorbim împreună, financiară. Ce-ar mai putea fi?

Ursula: ​Cel mai important este să avem valori, obiective și viziune comună asupra
vieții din start. Adică, în momentul în care cunoști pe cineva, chiar dacă este acea
atracție sexuală nebună, dacă îți dorești și te gândești că ai vrea o relație pe termen
lung este important să v-așezați la masă, la o cină și să-ncepeti să vă puneți întrebări
reciproc despre cum vedeți fiecare dintre voi viața, ce vă doriți.

Vă doriți familie? E importantă cariera pentru voi? Vă doriți să stați în țară, să vă

mutați din țară, să ajungeți pe lună? Ce anume e important pentru voi? Să vedeți, dacă
din start și partenerul vostru are interese similare, are o viziune similară, obiective
comune și același sens pe care îl dă vieții sale.

Altfel, din iubire, în primii ani vom ajunge să facem compromisuri reciproce:
​eu nu-mi doresc neapărat o familie și copii, dar de dragul tău, hai fac asta și uite așa:
încet, încet, oamenii își dau seama că se îndepărtează de ei înșiși și de visele lor.

Și vor pune în cârca partenerului - la un moment dat - această neîmplinire pe care ei o

vor simți. Sau se vor resemna și asta le va afecta sănătatea psihică și fizică.
Pe când, dacă vrem ca de la început să creăm premisele pentru un cuplu de lungă
durată, pe lângă acea atracție fizică sau psihică de care vorbeam, e important ca să aibă
aceeași viziune asupra vieții. Adică să ne dorim același lucru.

Așa cum eu de exemplu nu aș putea să am un partener care nu-și dorește și el să

evolueze constant, din toate punctele de vedere: financiar, profesional, spiritual,
intelectual și așa mai departe, care ar avea preocupări cu care eu nu rezonez deloc sau
care pe mine nu mă interesează deloc, deci nici nu m-ar interesa să stau să-l ascult
despre subiectele respective, n-aș simți că mă-îmbogățesc și reciproca e valabilă, la
fel, orice om care o personalitate clar structurată și va intra într-o relație, și simte că
celălalt îl trage în jos sau departe de sine însuși, nu va fi fericit. Și de aici apar alte
dizarmonii și conflicte în cuplu.

Deci, pe lângă tot ceea ce am vorbit acum, cel mai important lucru este ca din start -
repet, din start - să fim compatibili, nu să credem: lasă că se mai schimbă el, mai las
eu de la mine, mai facem un compromis.

Nu, compromisurile și sacrificiile nu sunt compatibile cu o relație fericită de lungă

durată. Da, putem s-avem o relație de lungă durată, dar este percepută ca fiind o
închisoare și este împotriva naturii umane să stăm în relații în care suntem nefericiți.

Dacă te uiți în jurul tău, vezi că multe, dacă nu majoritatea relațiilor funcționează pe
aceste premise: important e să nu fii singur, las că îl tolerez eu pe el, el mă tolerează
pe mine, facem compromisuri și sacrificii; important e că-i emoționăm pe alții că la 60
de ani suntem împreună. Dar cu ce costuri până la urmă? Asta-i ideea. Deci
compatibilitatea asta din start este ceva ce nici n-are sens să o negociați.

Pera: ​Despre valori - ai zis tu bine că este foarte, foarte important să fie comune și avem
o lecție rezervată special pentru asta - și despre compatibilitatea spirituală avem din
nou o lecție separată în care vom ridica, să spunem așa, vălul de ceață, vom răspunde
la niște întrebări care poate sunt universale și oamenii au nevoie să înțeleagă aceste
aspecte.
 de ani suntem împreună. Dar cu ce costuri până la urmă? Asta-i ideea. Deci
compatibilitatea asta din start este ceva ce nici n-are sens să o negociați.

Pera: ​Despre valori - ai zis tu bine că este foarte, foarte important să fie comune și avem
o lecție rezervată special pentru asta - și despre compatibilitatea spirituală avem din
nou o lecție separată în care vom ridica, să spunem așa, vălul de ceață, vom răspunde
la niște întrebări care poate sunt universale și oamenii au nevoie să înțeleagă aceste
aspecte.

Eu zic că-i suficient pentru acest material și ne vedem în materialul următor în care
vorbim despre ce înseamnă atractivitate pentru bărbați și femei separat, dacă există
diferențe și asemănări.

Mulțumesc.

Ursula: ​Mulțumesc și eu.