George Manu-,,Rectorul”din Zarca Aiudului

Prof.Anca Corduneanu

Colegiul Naţional,,Ştefan cel Mare”,Tg.Neamţ

În orice societate dominată de normalitatea legilor criteriul demnităţii funcţionează fără

dramatism,împrumutând adeseori masca firescului,a cotidianului care nu atrage atenţia în mod
special.Când ordinea socială dispare în uniforma totalitarismului,a dictaturii ,criteriul demnităţii intra în
aria de recunoaştere şi de manifestare a tragicului şi a eroicului.Cel care se manifestă cu demnitate
dovedeşte că are idealuri morale (idealul moral fiind o soluţie la o problemă fundmentală de viaţă
,antinomia dintre ceea -ce -este omul şi ceea –ce –trebuie să fie).Demnitatea nu este o simplă valoare a
moralei,ea ţine de esenţa fiinţei morale a omului,ea implică deopotrivă conştiinţa critică(de sine şi de
altul),originalitatea şi creativitatea,autonomia şi libertatea de alegere.Toate aceste referinţe cu caracter
general şi pentru unii perfect abstracte şi de nerealizat s-au implinit şi mărturisit cu preţul suprem în
George Manu,cel despre care spunem că a fost un Einstein român şi pe care l-am pierdut la Aiud...

George Manu s-a născut pe 13 februarie 1903 la Bucureşti, fiind un fizician român şi o figură
deosebită în mișcarea națională de rezistență de după al Doilea Război Mondial.Se trăgea, conform
tradiției, dintr-o veche familie genoveză, stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană, iar
urmașii strămoșului Mihail Manu, sosiţi în Țara Românească în prima jumătate a secolului XVII, s-au
înrudit prin alianță cu familii boierești și domnitoare din partea locului,în ascendența lui Gheorghe
Manu regăsindu-se numele domnitorilor Șerban Cantacuzino Şcoala primară şi liceul le-a pregătit în
particular, urmând apoi Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1925 două
licențe ( în matematică și în fizico-chimice ), iar în 1926 certificatul de studii superioare de chimie
fizică și radioactivitate al Facultății de Științe din Paris. Dar profesorul George Manu nu era numai un
reputat om de ştiinţă, recunoscut ca atare şi de adversari, ci avea şi temeinice studii umaniste. Filozofia,
teologia, dreptul, filologia şi mai cu seamă literatura erau domenii în care se mişca cu aceeaşi uşurinţă
ca şi în domeniul său de specialitate.

Lucrează apoi la “Institut du Radium”, pregătindu-și teza de doctorat sub îndrumarea Mariei
Curie ( teză pe care şi-o va susţine în 1933, cu mențiunea „très honorable” ). Declină oferta de a
rămâne cercetător la Institut du Radium și se întoarce în țară, devenind asistent la Facultatea de
Științe din București (1935). Va fi numit conferențiar abia în 1945.În momentul arestării era profesor
de fizică nucleară la Politehnica din Bucureşti, fiind considerat, alături de profesorul Horia Hulubei ( un
fizician român, membru titular al Academiei Române ), unul dintre marii atomişti ai ţării.
 A fost condamnat în 1948 de instanţele comuniste la muncă silnică pe viaţă şi întemniţat la Aiud.
Aici va deveni un izvor nesecat de cunoştinţe pentru ceilalţi detinuţi, pe care îi ajută să supravieţuiască
sumbrului univers prin refugiul în lumea cunoaşterii.Se spune despre el că, după condamnare, ar fi fost
vizitat la Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus ca în schimbul eliberării , să accepte să lucreze
în laboratoarele din Uniunea Sovietică alături de un cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de
studii în Germania. Dar profesorul George Manu a refuzat,

Revenit în Aiud în anul 1954 de la mina de plumb Baia Sprie ,cu un lot de 60 de deţinuţi mutaţi
în această închisoare disciplinar în urma unei greve, profesorul George Manu se număra printre cei
peste 50 de deţinuţi din acest lot bolnavi de tuberculoză. Supus împreună cu toţi ceilalţi unui regim
disciplinar extrem de sever, fără hrană adecvată, fără asistenţă medicală şi fără îngrijirea elementară
reclamată de această boală, starea sănătăţii lui s-a înrăutăţit continuu, ajungând până la urmă să-i fie
fatală. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să continue să îşi împartăşească cunoştinţele cu ceilalţi.

“De la acest om am reţinut din prima clipã a întâlnirii acea privire intensã si învãpãiatã de cãldura
spiritului. Un om cum nu am mai întâlnit un altul în viatã. Bunãtatea îi era nelimitatã. Fiecare aveam
momente de irascibilitate cauzate de camaradul de celulã, cum se întâmplã de obste. Fiecare aveam
defecte si ne-am creiat complexe felurite din slãbiciuni. Domnul profesor Manu nu a avut nici o
stricãciune de acest fel. Intotdeauna senin, extrem de binevoitor cu toti, întotdeauna gata de a face toate
concesiunile pentru a stabili armonia în celulã, chiar când acestea i-ar fi putut atrage restrictiuni
serioase în comoditatea minimã pe care o aveam, renuntând chiar la portia sa de mâncare, numai pentru
a satisface foamea unuia pe care îl vedea cã se sfâsie de suferintã. Niciodatã obosit când i se cerea vre-o
consultatie din cel mai felurit domeniu, domnul profesor Manu era vesnic cu mâna întinsã dar si cu
sufletul deschis. Nu a fost nici o întrebare, dupã câte imi amintesc, care sã îi fi fost pusã, si la care el sã
nu fi dat rãspunsul competent. In literaturã, filosofie, mecanicã, fizicã, chimie, istorie, religie, politicã,
în toate acestea, avea temeinice cunostinte. Un om cu adevãrat enciclopedic. Nu exista un singur om în
Aiud sã nu-i fie îndatorat cu ceva domnului profesor Manu. Fie cu o cunostintã în plus, fie cu învãtarea
unei limbi strãine (franceza sau engleza), fie cu un sfat sau cu o stimulare într'un moment de
depresiune, cu totii am luat ceva dela domnul profesor Manu.” ( mărturie din lucrarea Intoarcerea din
infern- Ion Cârja ).Lui i se datorează şi inventarea scrierii, cu ajutorul alfabetului morse, pe firul de aţă.
Această nouă metodă de scriere a constituit o adevărată revoluţie de comunicare din închisoare, dând
multe dureri de cap celor care vegheau ca deţinuţii să nu comunice între ei.

După 1958, profesorului George Manu, despre care administraţia închisorii ştia că are o mare
influenţă asupra celorlalţi deţinuţi, i s-a cerut -ca şi celorlalte personalităţi din Aiud- să
accepte reeducarea şi să facă în faţa deţinuţilor o declaraţie de desolidarizare de trecut şi de toate
crezurile şi idealurile sale. Cu toate presiunile care s-au făcut asupra lui, el a refuzat demn şi fără
ostentaţie orice compromis. Pentru atitudinea fermă şi fără echivoc, profesorul George Manu a plătit cu
viaţa. Datorită regimului inuman la care a fost supus în urma refuzului său categoric de a face
declaraţiile care i se cereau, boala i s- a agravat.
A murit pe 12 aprilie 1921 la Aiud.Testamentul său spiritual ar putea fi următorul îndemn:,,Să le spui
tuturor că nu am făcut nici un compromis!”

Bibliografie

Manu,George,,În spatele Cortinei de Fier-România sub ocupaţie

rusească”,Ed.,,Mica Valahie,2011

ro.wikipedia.org

www.fericiticeiprigoniti.net