PROTECŢIE

Acţiunile necesare pentru asigurarea supravieţuirii

unui monument, ansamblu, sit sau zonă istorică.
 Protecţia legală – bazată pe legislaţie şi norme de specialitate –

Tratamente aplicate are ca scop evitarea unor tratamente

intervenţia adecvată şi instituie sancţiuni punitive.
dăunătoare, ghidează

patrimoniului construit  Protecţia fizică – faţă de acţiunea factorilor de mediu, faţă de

furturi şi vandalism, ca şi faţă de riscul unor intruziuni/agresiuni care
pot altera percepţia vizuală. Include prevederea unor construcţii

TERMINOLOGIE (acoperişe, închideri etc) cu rol de protecţie sau chiar dislocarea şi

punerea în siguranţă a unor obiecte ameninţate. Zonele de protecţie
întră în aceeaşi categorie.
Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993

St. Maurice Abbey, Elveția: acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010) St. Maurice Abbey, Elveția: acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)

St. Maurice Abbey, Elveția: acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010) St. Maurice Abbey, Elveția: acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 1

 PREZERVARE / CONSERVARE CONSERVARE

Expresia ‘historic preservation’ (SUA) are aceeași

semnificaţie ca termenul ‘conservation’ (UK).
Ca parte a unei abordări manageriale referitoare la

Indică acţiunea preventivă. zone protejate, are în vedere valorile

(caracteristicile) pentru care acele zone au fost
Se referă la măsurile necesare pentru păstrarea clasate.
stării existente a unei resurse de patrimoniu, în
raport cu riscul distrugerii sau transformării.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993 Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993

CONSERVARE

Cu referire la o construcţie şi/sau părţi ale ei,

urmăreşte stoparea fenomenelor de degradare
fizică a substanţei materiale prin: eliminarea
cauzelor, protejarea materialului originar, curăţarea
şi consolidarea lui.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993 Antrepriza studențească PRIMA, 2003

CONSERVARE

Conservare indirectă: prevenirea degradării

(controlul factorilor de mediu; lucrări de întreţinere
bazate pe inspecţii regulate)

Conservare directă: asigurarea durabilităţii şi

integrităţii resursei culturale prin consolidarea
substanţei materiale existente.

Antrepriza studențească PRIMA, 2003 Cf. FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 2

 CONSOLIDARE
(Conservare directă)

Adăugarea sau aplicarea unor materiale adezive sau

cu rol ajutător la nivelul actualei constituţii fizice a
resursei culturale, cu scopul de a-i asigura
durabilitatea şi integritatea.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 3

 CONSOLIDARE CONSERVARE INTEGRATĂ
(Conservare directă)

Conservarea integrată se referă la prelungirea vieţii

Poate avea impact negativ dacă nu se bazează pe o UTILE a resurselor de patrimoniu (cultural) prin
înţelegere clară a implicaţiilor fizice pe care integrarea lor în viaţa societăţii contemporane (v.
tratamentul aplicat le are pe termen scurt şi lung, a sensul larg al termenului ”conservare”).
potenţialelor schimbări la nivelul obiectului original
şi a principiului reversibilităţii. Conservarea integrată este "rezultatul folosirii
tehnicii de restaurare în corelare cu căutarea de
funcţiuni adecvate". (Carta de la Amsterdam, 1975)
Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993

RESTAURARE RESTAURARE

Restaurarea trebuie să asigure “restabilirea unităţii

Intervenţie ce are ca scop “restabilirea continuităţii
potenţiale” ca atribut esenţial al resursei de
formale” ca atribut definitoriu al operei de
patrimoniu, considerată a fi un întreg – respectiv un
arhitectură, generat de configuraţia relaţiilor dintre
ansamblu de părţi componente, unde fiecare parte
funcţiune, construcţie şi plastică.
poate fi descrisă şi definită în raport cu intenţia
originară.

Brandi, Cesare, Teoria restaurării. Ed. Meridiane, Bucureşti 1996

Curinschi-Vorona, Gh, Arhitectură, urbanism, restaurare. Editura tehnică, Bucureşti 1996 Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993

”Contemporary means and techniques are used to recreate the spatial features of the ”Contemporary means and techniques are used to recreate the spatial features of the
church while only elements with indisputable evidence are restored, avoiding any church while only elements with indisputable evidence are restored, avoiding any
hypothetical restoration.” hypothetical restoration.”

Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014 Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 4

 Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014 Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008

Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008 Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008

Observaţii RESTAURARE

“Cea mai bună cale de a conserva clădirile - spre deosebire de

Restaurarea implică aplicarea prealabilă a unor obiecte - este menţinerea lor în funcţiune, practică ce poate
tratamente conservative la nivelul substanţei implica ceea ce francezii numesc 'mise en valeur' sau
materiale originare. modernizarea, cu sau fără transformări pentru adaptare. (...)
"Adaptarea la noi utilizări a clădirilor (...) constituie frecvent

Orientările actuale asociază intervenţia de singura cale prin care valori istorice şi estetice pot fi salvate în
condiţii economice.“ (B. Feilden, 1996)
restaurare cu atribuirea unei funcţiuni compatibile.
(v. Conservare integrată) Bernard Feilden numeşte o astfel de intervenţie
REABILITARE.
FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 5

 REABILITARE conservare-restaurare-reabilitare

UTILIZARE
CONTEMPORANĂ
Intervenţie având ca scop restabilirea
funcţionalităţii unei resurse de patrimoniu. Restabilirea funcţionalităţii
reabilitare unei construcţii presupune
Implică îmbunătăţirile fizice necesar a fi aduse unei întâi de toate aplicarea unor
restaurare
construcţii neutilizate sau inadecvat utilizate, cu tratamente conservative.
scopul asigurării unei utilizări corespunzătoare. conservare
Apoi poate necesita operaţiuni
(Feilden, B. and Jokilehto, J.: Management Guidelines for World Cultural
de restaurare (refacere a
Heritage Sites, p. 90, ICCROM, Rome, 1993)
unităţii potenţiale).

Observaţii Observaţii

Utilizarea unor termeni referitori la tratamente Există tendinţa de a asocia termenii “conservare” şi

aplicate unor sisteme construite existente NU are “restaurare” cu statutul de “monument” al

legătură cu regimul de protecţie al acestora, ci cu clădirilor iar termenul “reabilitare” cu clădirile fără

acţiunile pe care le implică. regim de protecţie legal instituit.

Explicaţie: din perspectivă istorică, primele intervenţii asupra

existentului construit au avut conţinut conservativ şi de restaurare
(fără a pune problema utilizării!) iar primele construcţii avute în
vedere de aceste intervenţii au fost “monumente istorice”.

Observaţii REABILITARE

Inseamnă folosirea eficientă a resurselor existente

Orientările actuale asociază restaurarea cu
în domeniul construitului prin intervenţii de
căutarea unei utilizări contemporane (reabilitare)
aducere a condiţiilor de utilizare la nivelul
iar termenul reabilitare este utilizat ŞI în legătură
cerinţelor contemporane.
cu monumentele istorice (clădiri, ansambluri şi
situri). Toate construcțiile existente sunt RESURSE
REUTILIZABILE. Intre acestea, monumentele
clasate reprezintă un caz particular: ele sunt
RESURSE NEREGENERABILE.

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 6

 RECONVERSIE RECONVERSIE

Reconversia privește o clădire cu altă utilizare

DEX decât cea pentru care a fost concepută. (…)

Evoluţia utilizărilor fiind mai rapidă decât uzura
Reconversie (reconversiune): schimbarea în
construcţiei, numeroase edificii îşi găsesc o nouă
proporţie de masă a obiectului activităţii unor
destinaţie. (trad.ns.)
întreprinderi sau a unor ramuri industriale ca
urmare a trecerii lor de la producţia de război la La réconversion affecte un bâtiment à un autre usage que
celui pour lequel il a été conçu. (…) L’évolution des usages
producţia de pace. (Din fr. Réconversion)
étant plus rapide que l’usure des murs, de nombreux édifices
trouvent une nouvelle destination.
Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan, Dicţionarul explicativ al limbii
române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 1996 http://fncaue.fr/?Architecture-et-reconversion

RECONVERSIE Adaptive reuse

Inseamnă reutilizarea unor construcţii care şi-au Inseamnă trecerea unei clădiri, ansamblu sau sit
pierdut funcţiunea originară (ex. industrii care şi- de la o utilizare la alta.
au încetat activitatea), prin atribuirea unei noi
”Adaptarea leagă trecutul de prezent și proiectează
funcţiuni. (Din fr. Réconversion)
în viitor.” (New Uses for Heritage Places)

A nu se confunda cu schimbări ale destinaţiei de

folosinţă din alte considerente.
Heritage Council of Victoria, Adaptive Reuse of Industrial Heritage: Opportunities &
Challenges, Melbourne 2013

”After built structures become disused or

abandoned, adaptive reuse can be the perfect way
to breathe new life into an old building, while
conserving resources and historic value. Whether
due to environmental reasons, land availability or
the desire to conserve a historic landmark,
countless architectural firms worldwide are turning
to adaptive reuse as a solution to some of the
modern problems of the built environment.”

S.Santos, 20 Creative Adaptive Reuse Projects. http://www.archdaily.com/783283/20-

creative-adaptive-reuse-projects Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca, Dorte Mandrup Arkitekter, 2006

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 7

 Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca, Dorte Mandrup Arkitekter, 2006 Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca, Dorte Mandrup Arkitekter, 2006

Reabilitare
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca, Dorte Mandrup Arkitekter, 2006

Reabilitarea este un concept ce exprimă o anumită

In lume, reabilitarea a cunoscut trei etape majore:
atitudine în raport cu patrimoniul (fondul)
construit – considerat ca depozitar de resurse
reutilizabile.  anii ’70 – confruntări ideologice

Reabilitarea nu este o categorie de intervenţie.  anii ’80 – punere în practică și experimentare

Reabilitarea se poate traduce în practică prin  anii ’90 – profesionalizare şi TEORETIZARE

diverse tipuri de tratamente şi categorii de
intervenţii – conservare, restaurare, reconversie etc

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 8

 Ce urmăreşte reabilitarea?

 Utilizarea rațională a resurselor construite (între

care unele neregenerabile) și impact mai mic
asupra mediului.
 Integrarea existentului construit în viaţa

Teoria
societăţii contemporane prin intervenţii (minime)
de aducere la zi a valorii sale de utilizare.

 Punere în valoare a calităţilor existente la

reabilitării nivelul resurselor construite.

 Conservarea caracteristicilor relevante pentru

identitatea culturală locală (unde e cazul).

Ce face reabilitarea? Cum?

Intervenția minimă necesară – principiu de bază:

valorificarea funcţională optimă cu cât mai puţine
Reabilitarea corectează degradarea (valoarea de
modificări ale existentului construit.
utilizare scăzută în timp) fără a altera calităţile
existente. Are ca rezultat:
 conservarea calităţii intrinseci şi a
„personalităţii” unor clădiri istorice,
 evitarea unor investiţii supradimensionate,
 protejarea autenticităţii şi a valorii culturale.

Cum? Cum?

Reabilitarea ridică trei categorii de probleme:

Tema de proiectare reprezintă varianta optimă de

 Ce trebuie păstrat şi ce poate fi modificat?
valorificare contemporană a substanţei construite
 raportul conservare - transformare
existente (efectul maxim prin efort minim).
 Care este utilizarea contemporană optimă?
Ea se clarifică pe baza cunoaşterii existentului  funcţiunea compatibilă
construit, a calităților și potențialului său.
 Cu ce materiale şi tehnici trebuie intervenit?
 tehnologia compatibilă

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 9

 Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Pe de o parte, reabilitarea se raportează la o stare

Proiectul de reabilitare trebuie să menţină
de inadecvare (non-valori) ce trebuie corectată.
echilibrul între conservarea şi transformarea
Pe de altă parte, reabilitarea se raportează la
existentului construit.
existenţa unor calităţi intrinseci (valori) ce trebuie
recuperate şi fructificate.
CONSERVARE REABILITARE TRANSFORMARE
 Cum pot fi eliminate non-valorile (starea de
păstrarea calităţilor / identităţii satisfacerea unor noi exigenţe
degradare) fără a afecta valorile?
 Cum pot fi protejate valorile fără a renunţa la
sistemul de limite
eliminarea non-valorilor (stării de degradare)? definit de calitatea
intrinsecă

Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

In lume, intervenţiile pe clădiri istorice realizate în Intervenţiile au ca scop principal conservarea

ultimele decenii pun în evidenţă diverse concepţii
şi ipostaze ale acestui raport.
“imaginii istorice”.
Se consideră că o construcţie veche trebuie
păstrată numai atunci când include “elemente
valoroase” care permit asimilarea ei cu categoria
mai “nobilă” a monumentelor.

Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Anii ‘70 Anii ‘70

Cultura tehnică a operatorilor este limitată la noile

Se consideră necesară înlocuirea masivă a părţilor
tehnologii şi este marcată de prejudecata
“bolnave”, pentru a aduce clădirea existentă la
modernistă că o casă veche nu este capabilă să
condiţia de eficienţă proprie construcţiilor noi.
ofere performanţe acceptabile.
Intervenţiile sunt caracterizate prin substituiri şi
Conţinutul intervenţiei este decis fără investigaţii
reconstrucţii extinse.
şi evaluări riguroase ale calităţilor existente şi ale
Conservarea Transformarea
stării de degradare. imaginii performanţelor

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 10

 Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

 Proiectul nu acordă atenţie compatibilităţii între

organizarea spaţială a clădirii şi noua funcţiune
atribuită ei.

 Construcţiile vechi sunt considerate “recipiente”

care - păstrându-şi aspectul “istoric” - primesc
(nu fără traume!) noi funcţiuni.

 Investitorii preferă inserarea de noi funcţiuni

România, anii 2000
mai profitabile în spatele unor faţade istorice.

Raportul conservare - transformare

România, anii 2000 România, anii 2000

România, 2013 România, 2013

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 11

 România, 2016 România, 2013

Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

Tendinţa către reconfigurarea existentului

construit prin transformări masive are efecte
negative în ceea ce priveşte percepţia asupra
rentabilităţii economice a intervenţiilor de
reabilitare.
România, 2013

Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Anii ‘70 Anii ‘80

Se afirmă noi principii care ghidează proiectul:

La sfârşitul anilor ’70 începe să se manifeste în
lume interesul pentru calităţile specifice şi  construcţia existentă este integral conservată,
performanţele oferite de existentul construit, fără a modifica organizarea spaţială interioară
având ca suport consistenţa sa fizică.
 se ia în considerare potenţialul său de adaptare
la noi funcţiuni (compatibile)

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 12

 Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Anii ‘80 Anii ‘80

Caracteristicile materiale ale obiectului construit

Conservarea substanţei materiale a existentului sunt atent studiate și protejate prin:
construit capătă o importanţă deosebită în cadrul
- relevee detaliate
proiectului. - căutarea de surse documentare originare
- investigaţii instrumentale in situ
Conservarea Transformarea - analize de laborator
substanţei materiale performanţelor
- evaluări atente ale compatibilităţii funcţiunii şi
tehnologiei de intervenție

Raportul conservare - transformare

Orientări actuale în lume

 atenţia acordată conservării materiei originare

 atenţia acordată investigării şi diagnosticării

 căutarea unui raport de continuitate firească

între consistenţa fizică a clădirii şi utilizarea ei
propusă de proiect (funcțiuni compatibile)

 alegerea unei tehnologii de intervenţie bazată

pe criterii de compatibilitate.
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006

Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006 Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 13

 Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006 Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006

Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006 Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006

Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013) (Spazio Consonanti, 2013)

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 14

 Veche fermă transformată în laborator de
arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia (Spazio

Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia Consonanti, 2013)
(Spazio Consonanti, 2013)

Veche fermă transformată în laborator de

arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia (Spazio
Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013)

House at Grishipol, Isle of Coll,

Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011)

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 15

 House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011) House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011)

House at Grishipol, Isle of Coll, House at Grishipol, Isle of Coll,

Scoția (WT Architecture, 2011) Scoția (WT Architecture, 2011)

House at Grishipol, Isle of Coll,

Scoția (WT Architecture, 2011)

Tower Vilharigues, Vouzela, Portugalia (Renato Rebelo, 2013)

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 16

 Raportul conservare - transformare

Orientări actuale în lume

Intervențiile sunt bazate pe stabilirea limitelor

transformării, prin cunoaşterea şi înţelegerea
prealabilă a identităţii existentului construit.

CONSERVARE REABILITARE TRANSFORMARE

păstrarea identităţii satisfacerea unor noi exigenţe

SISTEMUL DE LIMITE
Tower Vilharigues, Vouzela, Portugalia (Renato Rebelo, 2013) definit de calitatea
intrinsecă

Raportul conservare - transformare Raportul conservare - transformare

Sistemul de «limite» Sistemul de «limite»

Este format din “restricţiile” pe care existentul Nu se referă doar la caracteristicile cărora
construit le impune intervenţiei pentru protejarea societatea le atribuie valoare culturală (printr-un
calităţilor sale intrinseci. regim de protecţie instituit sau prin recunoaştere

Procesul de cunoaştere prealabilă permite spontană a unor calităţi estetice), ci şi la alte

definirea sistemului de «limite» în cadrul căruia aspecte - de ordin material, tehnic, funcţional,

poate fi realizată reabilitarea. urbanistic etc - purtătoare de CALITATE.

Funcțiunea compatibilă Funcțiunea compatibilă

Inceputul anilor '80 a marcat o schimbare de Funcțiunea compatibilă este cea ale cărei exigenţe
atitudine în reabilitare și în sensul căutării de utilizare sunt cele mai apropiate de
continuității firești (compatibilității) între
performanţele oferite de construcţia în cauză,
consistenţa fizică a clădirii existente şi utilizarea ei astfel încât intervenţia corectivă necesară să fie
propusă de proiect. minimă.

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 17

 Funcțiunea compatibilă Funcțiunea compatibilă

“Rehabilitation should always involve a use as Funcțiunea atribuită este compatibilă în măsura în
close as possible to the original function so as to care poate accepta 'vocaţiile' prezente în
ensure a minimum intervention and minimum loss comportamentul organismului construit existent –
of cultural values; this also makes sense este posibilă satisfacerea exigenţelor de utilizare
economically.” în cadrul sistemului de «limite» definit de calitatea
intrinsecă.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma
1993

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 18

 ”Prin acest proiect am vrut să demonstrăm că se
poate face business într-un mod responsabil
folosind ceea ce ai (casa veche), fără să terfeleşti,
fără să calci în picioare. De asemenea, suntem
foarte mândri că am putut cumpăra casa de
alături şi astfel nu s-a mai construit acel bloc,
păstrându-se astfel indentitatea zonei” (Valentin
Sălăgeanu, asistent marketing Cărtureşti,
hotnews.ro, 2010)
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003

Funcțiunea compatibilă Tehnologia compatibilă

Identificarea potenţialelor utilizări compatibile este

necesară atunci când:
In cadrul intervenţiilor pe construcţii existente,
 construcţia nu este utilizată (funcţiunea iniţială
tehnologia are misiunea de a corecta degradarea –
nu mai există)  reconversie
protejând și valorificând calităţile existente
 pentru funcţiunea deţinută nu se poate obţine o
(inclusiv din punct de vedere tehnologic!).
creştere a performanţelor fără a altera grav
construcția  schimbarea destinaţiei de folosinţă
poate fi o soluţie de reducere a agresivităţii
intervenţiei.

Tehnologia compatibilă Tehnologia compatibilă

Suprapunerea arbitrară a unor ‘reţete’ standard “Numai înţelegând întâi de toate felul în care o
este generatoare de risipă, degradare şi pierderi clădire istorică funcţionează ca un întreg, ca
ireparabile de calitate. 'sistem spaţial ambiental', este posibilă
introducerea unor noi tehnici în mod satisfăcător".
Compatibilitatea tehnologică a intervenţiei poate fi
(Feilden, 1996)
asigurată numai pe baza cunoaşterii adecvate a
obiectului de reabilitat.

FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings, Architectural Press, Oxford, 1996

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 19

 Tehnologia compatibilă Tehnologia compatibilă

Alegerea unei tehnologii compatibile permite în

Tehnologia adecvată este cea care “conservă,
practică respectarea unor condiţii esenţiale pentru
consolidează şi întăreşte” structura existentă,
calitatatea intervenţiilor:
identificabilă în relaţiile fizice dintre componente,
în principiile care guvernează comportamentele  asigurarea eficienţei şi durabilităţii tratamentului

acestora şi ale sistemului în ansamblu, în  evitarea risipei de fonduri pentru lucrări inutile
caracteristicile lor morfologice şi de performanţă. şi/sau supradimensionate, ca şi pentru corectarea
posibilelor degradări datorate unor incompatibilităţi

 conservarea caracteristicilor construcţiei şi a

FIORE, Vittorio, Fenomeni di degrado come modificazione del comportamento a regime degli infissi,
materiei originare (condiţie a autenticităţii)
Napoli 1992.

Rodica Crișan, Reabilitarea patrimoniului construit, 2016-2017 20