DIAMANTUL

Diamantul este un mineral nativ si in acelasi timp o piatra pretioasa. Din punct de vedere chimic este una
din formele de existenta ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf, grafitul si fulerenele. Diamantul
cristalizeaza in sistemul cubic si poate atinge duritatea maxima (10) pe scara Mohs, duritatea variind insa in
funtie de gradul de puritate a cristalului. Din cauza duritatii ridicate, cristalele de diamant pot fi slefuite
numai cu pulbere de diamant si din fulerita.

Caractere
Masa diamantului este exprimata in carate, un carat corespunzand cu 0,200 grame.

Pe langa cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot intalni diamante cu cristale hexagonale
denumite Lonsdaleit, unii considera, aceste diamante s-au format in medii nefavorabile. Duritatea extrema
a diamantului este explicata prin legatura stabila simetrica dintre atomii de carbon. Diamantul arde intr-un
mediu cu oxigen pur la o temperatura de 720 *C, iar in aer la peste 800 *C cu formare de dioxid de carbon.
Diamantul este solubil in unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom,titan, platina, paladium si alte metale
asemanatoare. Pe motivul reactivitatii reduse (datorata structurii stabile) a suprafetei cristalului, prin
iradiere cu neutroni creste gradul lui de duritate.

Formare
Diamantele iau nastere la adancimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 *C) si presiuni
ridicate. Rocile mama (de insotire) a diamantului sunt Peridotit si Eklogit sau in vulcani, sunt roci bogate in
gaze Kimberlite si Lamproite; acestea transporta la eruptia vulcanului si diamant (topit) sau fragmente din
mantaua scoartei pamantului. Formandu-se in aceste conditii, grafitulul sau diamantul, aceasta este
determinata de timpul de racire. Diamantele se pot exploata din rocile insotitoare prin minerit de exemplu
Namibia, Africa de sud sau se separa din aluviunile (depunerile) apelor curgatoare (desertul, sau tarmul
african).

Microdiamantele iau nastere la caderea meteoritilor mari pe Pamant (ex. craterul Barringer), creandu-se
conditiile necesare pentru formarea diamantului, prin existenta unor presiuni si temperaturi ridicate si
prezenta dioxidului de carbon. Varsta diamantelor este foarte diferita, fiind diamante vechi de peste 3
miliarde de ani, dar si diamante mai noi, care au varsta de cateva sute de milioane de ani.

Circa 250 de tone de minereu trebuie sa fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca, la final, sa se
poata ajunge la un cristal cu taietura specifica, de un carat.