Tulburările de anxietate

Definiţii:

Tulburare de anxietate: O tulburare în care pacientul experimentează o stare de frică

excesivă sau disproporţionat de îndelungată şi senzaţia de suferinţă sau o diminuare a
funcţionării zilnice.

Atac de panică: Senzaţie de frică intensă pe o perioadă limitată de timp.

Tulburare de panică: atacuri de panică repetate, între episoade persistând frica faţă de
posibilitatea apariţiei unui atac de panică.

Agorafobia: Persoana simte frică şi evită acele situaţii/locuri din care i-ar fi dificil să
plece sau unde crede că i-ar fi greu să obţină ajutor.

Fobii specifice: Frică intensă şi persistentă, cu evitarea unui anumit obiect sau situaţie.

Fobie socială: Frică intensă şi persistentă, cu evitarea situaţiilor în care persoana ar putea
să fie subiectul judecăţilor critice ale altora. Fobia socială poate fi împărţită în forme
specifice în care frica este legată de o situaţie specifică, cum ar fi tracul de scenă, şi
forme generalizate, în care frica apare într-o varietate de situaţii.

Tulburarea obsesiv-compulsivă: Gânduri, impulsuri sau imagini recurente şi intruzive

(obsesii), sau acte compulsive (compulsii).

Tulburarea posttraumatică de stres: Re-experimentarea unui eveniment traumatic,

evitarea stimulilor asociaţi traumei, iritabilitate crescută, stare de alertă, tensiune
musculară şi tulburări de somn.

Tulburare de anxietate generalizată: Frică excesivă, persistentă sau anxietate

acompaniată de simptome precum îngrijorare, agitaţie, oboseală, probleme de
concentrare, iritabilitate, tensiune musculară şi tulburări de somn.

Ipohondrie: Frică persistentă, nefondată sau convingerea că persoana suferă de o boală

gravă.

Recomandări privind formularea diagnosticului:

O tulburare de anxietate poate fi suspectată atunci când pacientul:

 Vine des la consultaţie pentru suferinţe diverse;
 Are probleme persistente, nespecifice cum ar fi tensiune musculară, iritabilitate,
se simte labil, probleme de concentrare, nelinişte sau tulburări de somn;
 Se plânge de ‘hiperventilaţie’;
 Prezintă probleme fizice funcţionale persistente;
  Solicită prescrierea de somnifere sau tranchilizante;
 Prezintă probleme legate de consumul de alcool sau alte substanţe;
 E deprimat.

Anamneza
 Te simţi speriat? Petreci mult timp făcându-ţi diverse griji?;
 Crezi că această frică sau îngrijorare e justificată?;
 Au aceste trăiri un efect negativ asupra vieţii de familie, slujbei sau felului în care
îţi petreci timpul liber?

Dacă suspectaţi prezenţa unei tulburări de anxietate, puneţi întrebări despre:

 Durata şi evoluţia suferinţelor (continue sau apărând în atacuri), durata şi
frecvenţa posibilelor episoade, severitatea acuzelor, gradul de suferinţă care le
acompaniază;
 Situaţii care declanşează frica;
 Posibile cauze ale tulburării de anxietate;
 Simptome asociate: Palpitaţii, transpiraţii, ameţeală, tremor, presiune în piept,
dureri, acuze gastrice, amorţeală, senzaţia de rece sau cald, stări de derealizare sau
depersonalizare, nelinişte, fatigabilitate, probleme de concentrare, iritabilitate,
tulburări de somn;
 Focusul anxietăţii: pierderea controlului, frica de a înnebuni, frică de moarte
(tulburare de panică), imposibilitatea de a face ceva sau de a primi ajutor în cazul
în care persoana ar deveni incapacitată (agorafobie), anumite obiecte sau situaţii
(fobie specifică), judecăţile negative ale celorlalţi (fobie socială), diversele
necazuri care pot apărea în viaţă (tulburarea de anxietate generalizată),
reexperimentarea unui eveniment traumatic (tulburarea posttraumatică de stres), o
boală gravă (ipohondrie), gânduri obsesive (tulburarea obsesiv-compulsivă);
 Acte compulsive (tulburarea obsesiv-compulsivă);
 Efectul acuzelor asupra funcţionării zilnice;
 Relaţia cu stresul, supraîncărcarea, problemele maritale sau în relaţie, probleme la
locul de muncă.

Realizaţi o anamneză atentă atunci când sunt prezente acuze fizice specifice.

Verificaţi prezenţa altor tulburări psihologice (depresie, halucinaţii sau deliruri,

probleme legate de consumul de alcool sau droguri).

Examen fizic şi alte examene

Examinaţi în continuare, în cazul în care indicatorii anamnestici sugerează o patologie
somatică.

Evaluare
Verificaţi dacă pacientul suferă de una dintre tulburările de anxietate menţionată la
capitolul „definiţii”. Pentru a realiza diagnosticul diferenţial, luaţi în consideraţie:
 Problemele legate de stress din viaţa de zi cu zi;
  Tulburarea de somatizare : acuze fizice, funcţionale persistente care nu au drept
component principal frica;
 Tulburarea psihotică, depresia psihotică, delirium: atunci când sunt prezente
halucinaţiile sau delirul;
 Tulburarea de personalitate;

Recomandări de abordare

Informaţie:

Tulburările de anxietate sunt frecvente. Prognosticul este mai bun atunci când există
acces la un tratament adecvat. Explicaţii legate de cercul vicios, factorii declanşatori şi
cei care favorizează apariţia acuzelor pot reduce amploarea acestora.

Tratament non-farmacologic şi farmacologic:

Alegerea tratamentului depinde de:
 Tipul de tulburare de anxietate;
 Gradul de suferinţă;
 Prezenţa unei tulburări depresive;
 Dorinţele pacientului şi accesibilitatea diverselor tipuri de tratament.

În general, se poate spune că tratamentul non-farmacologic sub forma psihoterapiei

cognitiv-comportamentale, ca şi tratamentul farmacologic sunt tratamente bune de primă
linie.

Tabelul 1 cuprinde medicaţia adecvată pentru tulburările de anxietate. În plus, în faza

iniţială a tratamentului: o benzodiazepină (Diazepam 5-10 mg/zi, maxim 40 mg/zi;
Oxazepam 30 mg/zi, maxim 100-150 mg/zi) timp de maxim 2 – 4 săptămâni.
Excepţiile includ:
 Prezenţa unei tulburări depresive: tratamentul farmacologic sau o combinaţie de
tratament farmacologic cu tratament non-farmacologic (iniţia tratament
farmacologic, urmat de psihoterapie cognitiv comportamentală);
 Forme specifice de fobie socială precum tracul de scenă: administrare episodică
de beta-blocante (propanolol, maxim 40 mg);
 Tulburare de panică fără agorafobie; fobia specifică şi apariţia frecventă a
foormei specifice de fobie socială: psihoterapie cognitiv comportamentală;
 Tulburare de panică cu agorafobie şi tulburare de stres posttraumatică: o
combinaţie de tratament farmacologic cu tratament non-farmacologic;
 Ipohondria: psihoterapie cognitiv comportamentală.

Tabel 1 Doza de start în Creătere gradată Doza maximă (mg/

primele 2 săptămâni până la doza ţintă* zi)
(mg/zi) (mg/ zi)
SSRI
 Fluvoxamină 50 a.n. 100-150 a.n. 300 a.n.
  Paroxetină 10-20 dimineaţa 20-40 dimineaţa 60 dimineaţa
ATC
 Clomipramină 25 a.n. 100-150 a.n. 250 a.n.
 Imipramină 25 a.n. 100-150 a.n. 300 a.n.

SSRI = inhibitori selectivi ai recaptări serotoninei; ATC = Antidepresive TriCiclice

*Doza ţintă este doza care a fost dovedită a fi eficace pentru majoritatea pacienţilor.

Dacă un SSRI sau un ATC nu are efectul scontat asupra tulburării de anxietate
generalizată, pot fi prescrise venlafaxină (75 mg XR/ zi, maxim 225 mg/ zi) sau
buspironă (30 mg/ zi, maxim 50 mg/ zi).

Urmărirea evoluţiei şi trimiterea la un specialist

Iniţial consultaţi pacientul o săptămânal sau de două ori pe lună. Consultaţiile de evaluare
vor fi tot mai îndepăratate în timp una de alta în cazul tulburării de anxietate cronică. Este
de preferat să trimiteţi pacientul la terapueuţi cu experienţă în terapia cognitiv
comprtamentală.
Indicaţiile pentru un alt coonsult sau trimitere sunt:
 Probleme de diagnostic;
 Efecte insuficiente ale tratamentului farmacologic după 8 până la 12 săptămâni;
 Acuze sau probleme severe sau disfuncţie socială importantă;
 Tulburare obsesiv compulsivă.