Sunteți pe pagina 1din 21

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Republicii Moldova


Facultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică
Departamentul Microelectronică și Inginerie Biomedicală

RAPORT
Lucrare de laborator Nr.4
La Disciplina: Sisteme Computerizate în
Medicina
Tema: Cercetarea Sistemelor de clasificare

Au efectuat: st. gr ISBM-161 Livadaru Mihaela

A verificat: dr.conf Serghei Railean

Chisinau 2019
Scopul lucrării: Studierea Sistemelor de clasificare monoaxiale şi
multiaxiale.

Noţiuni teoretice.
Clasificările monoaxiale formează o ierarhie de termeni pornind de la o
rădăcină comună (vezi fig. 2). Clasele de prim nivel sunt clasele principale. Ele
trebuie să acopere ansamblul domeniului. In acest fel un obiect din domeniu va
găsi un loc, şi numai unul. Clasificarea trebuie să respecte un criteriu care se
aplică ansamblului elementelor din clasa-mamă, cunoscând faptul că criteriile se
succed într-o ordine descrescătoare a importanţei. Legăturile semantice din
interiorul unei ierarhii pot fi, după caz, legături de apartenenţă la o clasă (legătură
de tipul este-un) sau de partiţionare (legătură de tipul are-un).

Figura 2. - Clasificarea ierarhică.


Exemplul de clasificare monoaxială ierarhică cel mai des folosită în prezent
este Clasificarea Internaţională a Bolilor (CIM sau CID - în engleză) publicată
de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, 1977) şi adaptarea clinică a acesteia
(ICD-9-CM) (ICD-9CM 1994).
Ideea unei clasificări multiaxiale, sau cu faţete, este de a combina termeni
care aparţin unor clase diferite, ele însele putând fi organizate într-o manieră
ierarhică. Un exemplu de astfel de clasificare este SNOMED (Cote, 1993).
Juxtapunerea termenilor aparţinând unor categorii diferite este totuşi
insuficientă pentru exprimarea bogăţiei de legături semantice care pot exista
între termenii medicali (cu alte cuvinte, formele active şi pasive ale verbelor a
fi, a avea, cauza, trata, complica, etc). Aceste legături, sau conectori sunt
explicitate în cadrul limbajelor artificiale sau al clasificărilor cum sunt MeSH,
sau UMLS (McCray, 1989). Ele corespund, în mare, grupelor verbale ale

2
limbajului natural (de ex. este un, a, tratat, este tratat cu, cauză, este cauzat de,
etc.).
În fine, alături de câmpurile semantice ale clasificării (grupele nominale) şi
de conectori (verbe), este util să adăugăm modificatorii care au funcţia
adjectivelor din limbajul natural. Aceşti modificatori pot să indice gradul de
certitudine (suspectat sau confirmat), intensitatea sau evoluţia (de ex., în
creştere) a unei afirmaţii.

Clasificarea internaţională a bolilor


Clasificarea internaţională a bolilor (CIB) a fost elaborată în contextul unei
utilizări la scară mondială. Originea istorică a acestei clasificări este prezentată,
pe scurt, în fig. 5.4. încă din 1900 «a stabilit principiul revizuirii regulate a
acestei clasificări, iar cu începere din 1949, responsabilitatea a fost încredinţată
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

1853 W. Farr (1807-1883)


Nomenclatura uniformă a cauzelor de deces
1893 J. Bertillon (1851-1922)
Noua clasificare a cauzelor de deces
1946 OMS
Clasificarea statistică internaţională a bolilor,
cauzelor de deces
1975 A 9-a revizuire CIM (ICD-9)
1979 Modificare clinică (ICD-9-CM, HCIMO)
1993 Clasificarea statistică internaţională a maladiilor şi a
lor de sănătate conexe CIM-10 (ICD-10)

Figura 4. - Istoricul Clasificării Internaţionale a Bolilor.

Cea de-a 9-a revizuire, denumită CIM-9 sau ICD-9 (International


Classification of Diseases), datează din 1975 (OMS 1977). Folosită pe larg în
prezent, această clasificare se bazează pe următoarele principii:
 Ansamblul bolilor este repartizat în categorii care au o trăsătură comună.
Această trăsătură poate fi de natură etiologică (de ex., boli infecţioase),
poate să se refere la un anumit sistem (de ex., boli cardiovasculare sau
pulmonare) sau să desemneze procesele morbide în cauză (de ex., bolile
neopla-zice) (vezi fig. 5.5).
 Fiecare categorie este sub-împărţită în nivele ierarhice care permit să se
ajungă la un diagnostic precis.
Fiecare poziţie în clasificare are atribuită un cod ierarhic cu patru cifre,
însoţit, în unele cazuri, de o a cincea cifră, facultativă.

I. Boli infecţioase şi parazitare

n. Tumori (maligne, benigne...)

3
m. Boli endocrine, boli de nutriţie şi tulburări imunitare
rv. Boli de sânge şi ale organelor hematopoietice
V. Tulburări mintale
VI. Boli ale sistemului nervos şi ale organelor de simţ
vn. Bolile aparatului circulator
vm. Bolile aparatului respirator
IX. Bolile aparatului digestiv
X. Bolile organelor genito-urinare
XI. Complicaţiile sarcinii, ale naşterii şi ale perioadei post-partum
xn. Bolile pielii şi ale ţesutului subcutanat
xin. Bolile sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ale ţesutului
conjunctiv
XIV. Anomaliile congenitale
XV. Unele afecţiuni ale căror origini se situează în perioada perinatală
XVI. Simptome, semne şi stări morbide rău definite
XVII . Leziuni traumatice şi intoxicaţii
Clasificare suplimentară
E. Cauze externe ale traumatismelor şi intoxicaţiilor
V. Factori care influenţează starea de sănătate şi motive de a
recurge la serviciile de sănătate
M. Morfologia tumorilor

Figura 5. - Categoriile din CIM-9.

CIM-9 reprezintă un compromis între clasificările bazate pe etiologic, pe


localizarea anatomică şi circumstanţele de apariţie a bolii. Această clasificare
nu permite însă descrierea amănunţită a unei boli, sau codificarea detaliilor
clinice pentru un pacient dat. Astfel, ţinând seama de obiectivul său iniţial,
noţiunile temporale (de ex.: recidivă, agravare progresivă,...) sau
fiziopatologice (de ex.: alcaloză respiratorie, hiper-reactivitate bronşică,...) sunt
cvasi-absente din CIM-9. O modificare clinică, cu revizuiri anuale publicate de
HCFA (Health Care Financing Administration), a fost propusă din 1977 în
Statele Unite sub numele de ICD-9-CM (ICD-9-CM, 1994). Modificările
privesc în special adăugarea a una sau două cifre codurilor din ICD-9. Din 1989
rambursarea cheltuielilor pentru îngrijiri de sănătate în cadrul sistemului
Medicare este condiţionată de respectarea codificării conform ICD-9-CM. în
Europa, codul HCIMO (Clasificarea Internaţională a Bolilor şi Operaţiilor,
adaptare spitalicească) reprezintă o traducere şi o extindere a codului ICD-9-
CM (HCIMO, 1988).
Ultima revizuire, CIM-10 (ICD-10), a fost publicată în 1993 (vezi fig. 5.6)
(OMS, 1993). Aceasta ţine cont de experienţa dobândită, corectează anumite
insuficienţe ale versiunii precedente şi propune o nouă structură. Este evident
că nu e posibil ca, folosind o singură clasificare, să se răspundă tuturor
nevoilor, mai mult sau mai puţin detaliate, de clasificare, care pot fi utile în
funcţie de i'iicumstanţe. Cea de-a 10-a ediţie îşi propune să definească „o
familie de clasificări ale bolilor şi clasificărilor sanitare conexe", al căror
nucleu să fie constituit de CIM-10.

4
I. Unele boli infecţioase şi parazitare
II. Tumori
III. Boli de sânge şi ale organelor hematopoietice şi unele tul-
burări ale sistemului imunitar
IV. Boli endocrine, de nutriţie şi metabolice
V-VI. Tulburări mintale şi de comportament
vn. Bolile sistemului nervos
vni. Bolile ochiului şi ale anexelor oculare
IX. Bolile urechii şi ale apofizei mastoide
X. Bolile aparatului circulator

5
XI. Bolile aparatului respirator
xn. Bolile aparatului digestiv
xm. Bolile pielii şi ale ţesutului celular subcutanat
xrv. Bolile sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ale ţesutului
conjunctiv
XV. Bolile aparatului genito-urinar
XVI. Sarcina, naşterea şi puerperalitatea
XVH. Unele afecţiuni ale căror origini se situează în perioada peri-
natală
xvm. Malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale. Simptome,
semne şi rezultate anormale ale examenelor clinice şi de la-
borator, care nu sunt clasificate în alte categorii
XIX. Leziuni traumatice, intoxicaţii şi alte consecinţe de cauză
externă
XX. Cauze externe de morbiditate şi mortalitate
XXI. Factori care influenţează starea de sănătate şi motive de a
recurge la serviciile de sănătate

Figura 6. - Categoriile CIM-10.

Clasificări multi-domenii
Nomenclatura SNOMED
Nomenclatura SNOMED (Systemized Nomenclature of Medicine)
Constituie un exemplu reprezentativ de clasificare multi-axială. flaborată de
anatomo-patologii nord americani, pornind de la sistemul SNOP (Systematic
Nomenclature of Pathology), cea de-a 3-a aliţie, care a fost denumită SNOMED
International, conţine peste 200.000 de termeni folosiţi în practica medicală sau
veterinară (Cote, 1993). Ediţia este organizată pe 11 axe de clasificare ierarhică
denumite module şi desemnate prin literele următoare (vezi lig. 11):

Figura 5.11. - Organizarea ierarhică a axei topografice din SNOMED


6
International.
 T pentru topografie, care descrie părţile corpului, organele şi regiunile
(12.385 termeni).
 M pentru morfologie, care prezintă modificările congenitale sau dobândite
ale anatomiei, celulelor şi organelor. Acest modul integrează nomenclatura
morfologică a tumorilor descrisă în clasificarea internaţională a bolilor la
capitolul oncologie (ICD-O) apărută în 1990, şi include 4.991 termeni.
 F pentru funcţie, descrie termenii din fiziopatologie şi termenii folosiţi
pentru descrierea stărilor şi proceselor normale şi patologice (16.352
termeni).
 L pentru organisme vii (living organisms), constituie o clasificare a
animalelor şi plantelor esenţialmente patogene sau vectori ai bolilor (24.265
termeni).
 C pentru chimicale, medicamente şi produse biologice, prezintă clasele de
droguri şi medicamentele care le apar-ţin, ca şi produsele chimice extrase
din plante (14.075 termeni).
 A pentru agenţi fizici, forţe şi activităţi, compilează o listă de activităţi şi de
instrumente asociate unor boli sau traumatisme (1.355 termeni).
 J pentru ocupaţie, folosit pentru codificarea activităţii profesionale conform
codificărilor puse la punct de Biroul Interna- j ţional al Muncii (BIT) (1.886
termeni).
 S pentru context social (social context), propune o listă de situaţii sociale
care prezintă interes în context medical (433 termeni).
 D pentru boală (disease), descrie bolile şi combinaţiile de semne şi de
simptome (sindroame şi boli complexe). Oferă de asemenea corespondenţe
cu termenii diagnostici din ICD-I 9-CM (28.622 termeni).
 P pentru procedură, prezentând activităţile administrative, de I diagnostic şi
terapeutice folosite pentru prevenirea sau tratarea bolilor (în jur de 25.000 de
termeni).
 G pentru General Linkage Modifiers, stabileşte lista terme- i nilor folosiţi
pentru calificarea şi legarea termenilor modulelor între ele (1.176 termeni).
 Elementele din interiorul fiecărei axe sunt organizate conform unei structuri
ierarhice, aşa cum se vede în fig. 5.11 pentru topo-grafia localizărilor
pulmonare.
 Codificarea se realizează prin juxtapunerea codurilor care aparţin unor axe
diferite, aşa cum se vede în fig. 5.12, permiţând reprezentarea conceptului
de tuberculoză pulmonară. SNOMED a fost utilizat cu succes pe plan
internaţional în domenii ca anatomo-patologia şi radiologia (vezi fig. 5.13).
SNOMED a fost tradus în mai multe limbi.

7
Sarcina pentru lucrare de laborator:

1. Am deschis pagina clasificării curente ICD-10.

8
9
2. Am cercetat structura (capitolele) clasificării curente ICD-11.

10
3. Am cercetat subcapitolele a 2 - 3 capitole a clasificării curente
ICD-11.

11
4. Am cercetat si salvat componenţa a 2 - 3 subcapitole până la
ultimele nivele cu codările respective.

12
13
5. Am deschis pagina clasificării de proceduri din ICD-9-CM:

6. Am cercetat si salvat structura clasificării de proceduri din ICD-9-


CM. .

14
15
7. La alegere am cercetat si salvat componenţa a 2 - 3 capitole şi
ramificările respective a clasificării de proceduri din ICD-9-CM.

16
17
8. Am deschis pagina clasificarii VETMED.

9. Am deschis pagina clasificării SNOMED.

18
10. La alegere am cercetat si am salvat structura a 2 - 3 axe şi ramificările
respective a clasificării SNOMED.

19
20
11. Concluzie:
Am studiat clasificarile internationale a maladiilor expuse in diferite
versiuni. Pentru aceasta am accesat mai multe softuri propuse pentru a
face comparatie. Astfel , ICD 11 s-a dovedit a fi completata cu mai
multe categorii de maladii comparativ cu ICD 9.

21