Îmi arde inima de dor

Şi plîng cumplitu -mi chin,

Ah ! n-am aripi, aş vrea să zbor
La dulcele tău sîn!

Căci simt că mor în ăst pustiu

Urît şi -ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu ştiu
De tine, scump odor.

De multe ori noaptea -n tăcere,

Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mîngîiere
La lună şi la stele;

Dar ele tac şi zbor uşor

Pe cîmpul azuriu;
Iar eu suspin şi plîng de dor
În tristul meu pustiu.