Vlad Badea

Olimpiada de Istorie 2010

Sinteze
clasa a IX-a

-2010
2010-
10-
Sintezele sunt realizate după toate cele şapte manuale alternative aprobate de MECT în 2004, în
conformitate cu programa şcolară în vigoare şi programa de olimpiadă (din anul şcolar 2008-2009),
respectând conţinuturile şi competenţele prevăzute.
Manualele folosite: editura Bic All, editura Corint (coord. Zoe Petre), editura Corint (coord. Al. Barnea),
editura Didactică şi Pedagogică, editura Economică Preuniversitaria, editura Rosetti, editura Niculescu
ABC.

***
VLAD BADEA (2004-2008: elev al Colegiului Naţional „Constantin Carabella” Târgovişte; 2008-2011:
student al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Studii Europene; 2011-2013:
student masterand al Universităţii din Leiden, Olanda – Master în Relaţii Internaţionale şi
Diplomaţie) – participare Olimpiada Naţională de Istorie (cls.IX–XII), Premiul III – Olimpiada
Naţională de Istorie (Breaza, 2006), Premiul I – Olimpiada Naţională de Istorie (Craiova, 2007),
Menţiune – Olimpiada Naţională de Istorie (Tg.Mureş, 2008), cercetător în cadrul Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii (2007), Premiul I la concursul naţional de cercetare „ISTORIA
MEA – EUSTORY” (2008), participant la Academia Europeană de Tineret „EUSTORY” din Belgrad cu
tema „Opening the Black Box Balkan: Prejudices and stereotypes towards and in a multicultural
region” (9-16 octombrie 2008), participant Harvard World Model United Nations 2009 – The Hague,
The Netherlands (21-27 martie 2009), participant Summer School in Magdeburg cu tema „Diversity
and Social Inequalities in and between European Societies. Perspectives and Methods of Visual
Sociology and Cultural Studies” (13-24 iulie 2009), Premiul naţional al concursului european de
cercetare istorică “1989 – Images of change” (festivitatea de premiere în Trieste, Italia, 4-6 noiembrie
2009), participant la Academia Europeană de Tineret „EUSTORY” din Minsk cu tema „25 years after
Chernobyl” (9-18 iulie 2010), participant la Academia Europeană de Tineret „EUSTORY” din Madrid cu
tema „Exile” (23-30 iulie 2011).

VLAD BADEA 2 Sinteze – Olimpiada de Istorie (clasa a IX-a)

 PRECIZĂRI ŞI RECOMANDĂRI

1. Pentru pregătirea în vederea obţinerii de performanţă la

Olimpiada de Istorie, parcurgerea integrală a temelor prezentate în
paginile următoare este obligatorie! Sintezele de faţă reprezintă, pe
de o parte, nivelul maxim de informaţii, prin centralizarea pe care am
realizat-o din toate manualele alternative aprobate de Ministerul
Educaţiei pentru clasa a IX-a, iar, pe de altă parte, backgroundul pe
care participantul trebuie să-l aibă în ziua în care va susţine proba de
concurs.
2. Pentru întregirea peisajului istoric recomand categoric
completarea informaţiilor de bază din aceste sinteze cu lecturarea
unor lucrări de specialitate. În acest sens, veţi găsi la sfârşit o listă
bibliografică cu acele cărţi pe care le consider a fi cele mai potrivite în
domeniul temelor propuse de programa de olimpiadă.
3. Nu neglijaţi notele de subsol; ele au rolul de a clarifica acţiuni şi
evenimente sau de a defini anumiţi termeni istorici. Informaţiile
cuprinse în notele de subsol sunt şi ele parte a backgroundului
premiantului.
4. Învăţaţi în manieră analitică. Dacă nu înţelegeţi istoria nu veţi fi
pregătiţi pentru performanţă. Din experienţa proprie, o pregătire
temeinică se realizează sub supervizarea şi îndrumarea unui mentor.
5. Programaţi-vă materia pe luni, săptămâni şi zile. Olimpicul
premiant se ghidează după un plan prestabilit şi nu lasă capitole pe
ultima sută de metri. Dedicaţi ultima zi unei recapitulări intense.
6. Realizaţi „simulări de olimpiadă” cu mentorul vostru. În felul
acesta vă veţi familiariza cu sistemul de punctare.
7. Emoţiile din ziua probei sunt normale. Ele sunt dovada faptului că
în spatele vostru există o pregătire riguroasă. Cu toate acestea, după ce
luaţi contact cu subiectul, ele trebuie să dispară şi să vă concentraţi pe
redactarea unei lucrări concise. Cu cât veţi ştii mai mult, cu atât
emoţiile vor fi mai mari înainte de probă, dar şi concentrarea mai
mare în timpul concursului.
8. Lucrul cel mai important: dacă sunteţi optimişti şi încrezători,
succesul se va materializa!

VLAD BADEA 3 Sinteze – Olimpiada de Istorie (clasa a IX-a)

 CUPRINS
(după programa de olimpiadă)

I. POPOARE ŞI SPAŢII ÎN ANTICHITATE 5

1. Sumerienii 6
2. Evreii 8
3. Egiptenii 11
4. Tracii 12
5. Grecii 14
6. Romanii 15
II. FORME DE ORGANIZARE POLITICĂ ÎN ANTICHITATE 17
1. Monarhia egipteană 17
2. Democraţia ateniană 19
3. Republica şi Imperiul Roman 25
4. Regatul dac 33
III. MOŞTENIREA CULTURALĂ A ANTICHITĂŢII 36
1. Arhitectura orientală 36
2. Stilurile artei greceşti 38
3. Arta plastică greacă 40
4. Arta monumentală romană 41
5. Modele şi valori în educaţie în lumea greacă 43
6. Ştiinţa 44
IV. MARILE RELIGII 48
1. Iudaismul 48
2. Creştinismul 51
3. Islamul 54
V. FORMAREA POPOARELOR MEDIEVALE 56
1. Popoarele germanice 56
2. Popoarele romanice 59
3. Arabii 60
VI. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ 62
VII. CIVILIZAŢIA MEDIEVALĂ 67
Ierarhia feudală 67
VIII. STATUL MEDIEVAL 71
1. Franţa 71
2. Imperiul Romano-German 74
IX. STATE MEDIEVALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC 78

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE 87

VLAD BADEA 4 Sinteze – Olimpiada de Istorie (clasa a IX-a)

 MOŞTENIREA CULTURALĂ A ANTICHITĂŢII

ARHITECTURA ORIENTALĂ
Popoarele Orientului Antic au lăsat o moştenire culturală inestimabilă. Poeme şi mituri,
monumente de artă şi cunoştinţe ştiinţifice care au ajuns până la noi. Arhitectura, cel mai
important domeniu, apare în Sumer şi Egipt şi este practicată ca o adevărată ştiinţă.

Mesopotamia

Întreaga arhitectură mesopotamiană este dominată de ideea religioasă şi de cea monarhică.

Arta este, aproape în întregime, în serviciul templului şi în cel al regelui. De aceea, construcţiile
se caracterizează prin dimensiuni gigantice şi prin grandoare. Principalul material de
construcţie, în lipsa pietrei, este cărămida nearsă. Aceasta explică de ce vestigiile păstrate până
astăzi sunt puţine.
Oraşele sunt fortificate cu ziduri de incintă de dimensiuni impresionante. Zidul dublu din
Uruk, construit în jurul anului 2300 î.Hr., este lung de 9 km, are o grosime de 5 metri, înălţime
de 6 metri şi 800 de turnuri de apărare. În secolul VIII î.Hr., zidurile oraşului asirian Khorsaba,
cu şapte porţi de apărare şi numeroase bastioane, ajung până la 20 de metri înălţime.
Arhitectura urbană este dominată de palate şi temple. Predomină arhitectura civilă în raport
cu cea religioasă. O altă caracteristică ar fi şi aceea că edificiile funerare nu constituie o temă
importantă.
Cele mai vechi monumente sunt palatele. Acestea sunt ridicate pe terase artificiale, aflate la
înălţimi de 12-15 metri, accesul fiind asigurat prin scări şi rampe. Sunt construite din cărămizi
nearse şi înconjurate de ziduri înalte. Intrarea în palat se face prin porţi străjuite de turnuri,
ceea ce conferă construcţiei aspectul de cetate întărită. Planul palatului are formă
dreptunghiulară. Încăperile sunt grupate în jurul unor curţi interioare care asigură accesul şi
iluminarea, ferestrele lipsind. Marele palat al lui Nabucodonosor II din Babilon are 330 metri
lungime şi 200 metri înălţime. În apropierea palatului se află faimoasele „grădini suspendate”,
amenajate pe terase susţinute de coloane şi arcade masive. Grădinile din Babilon au patru
terase, ultima aflându-se la o înălţime de 77 metri. Stâlpii de susţinere, înalţi de 11-12 metri,
sunt goi în interior şi ascund instalaţiile hidraulice, care pompează din Eufrat apa necesară
arborilor plantaţi pe terase. La palatele sumeriene şi babiloniene, monotonia suprafeţelor este
evitată prin aplicarea de mozaicuri din bucăţi de ceramică smălţuită. Palatele asiriene sunt
decorate cu picturi murale, reprezentând scene de război sau de vânătoare, ori cu reliefuri. Arta
reliefului este excepţională la asirieni. Remarcabile sunt Asurbanipal la vânătoare şi Leoaica
rănită. În interiorul palatului există două construcţii importante şi caracteristice: templul şi
ziguratul.
Încă din mileniul al III-lea î.Hr., templele sumeriene au o varietate de forme. Tipul clasic este
cel de formă rectangulară, cu patru porţi. Coloanele interioare de susţinere sunt dispuse la
distanţe mici şi nu sunt prea înalte din cauza materialului folosit. Faţadele templelor sunt
animate de alternanţa nişelor şi pilaştrilor.
Ziguratul are formă de piramidă în trepte, cu 3-7 etaje, exteriorul fiecărui etaj fiind colorat
diferit, cu plăci ceramice. Fiecare oraş are
ziguratul său, ce se ridică lângă sanctuarul
principal. Uneori el aparţine mai multor temple
aşezate la baza lui. Planul este pătrat, fiind
îndreptat către cele patru puncte cardinale.
Ziguratul principal al templului din Babilon,
ridicat de Nabucodonosor II în cinstea zeului
Marduk-Bel, are latura bazei de 180 metri, iar
înălţimea de 91 metri (faimosul „turn Babel”).
Ziguratul are 7 etaje, fiecare simbolizând un
astru; în vârf se află o încăpere care serveşte drept
observator astronomic sau capelă în care regele
oficiază ceremonii în calitatea sa de mare preot.
VLAD BADEA 36 Sinteze – Olimpiada de Istorie (clasa a IX-a)
 În ceea ce priveşte contribuţiile aduse de popoarele din Mesopotamia la evoluţia
ştiinţei construcţiilor, trebuie remarcate: înălţarea clădirilor până la 7 etaje (în jur de 90 metri),
inventarea arcului şi a bolţii, a mozaicului, folosirea bitumului ca material în construcţii şi
drumuri.

Egipt

În Egiptul Antic arhitectura este pe primul plan, asemenea Mesopotamiei. Este strâns legată
de construcţia oraşelor (urbanistică), de religie şi de cultul morţilor. Arhitectura este dominată de
ideologia religioasă şi de cea monarhică, care impun stilul solemn şi respectarea tradiţiei.
Solemnitatea şi conservatorismul sugerează privitorului un sentiment de respect faţă de
autoritate. Totul în arhitectura egipteană este dominat de ideea continuării existenţei şi
după moarte. Arhitectura funerară se leagă de credinţa egiptenilor că trupul trebuie conservat
pentru ca sufletul „Ka”, să se reîntoarcă în el asigurând nemurirea. De aceea mormintele
egiptenilor sunt construite pentru veşnicie şi amenajate ca nişte adevărate case de locuit. În
camerele mortuare, în afară de sarcofag, se află arme, unelte şi diferite obiecte de podoabă sau
veşminte care aparţin defunctului. Monumentele funerare egiptene sugerează şi glorifică
eternitatea.
Cea mai veche formă de arhitectură funerară este mastaba. Chiar deasupra mormântului se
află o capelă în care se celebrează riturile funerare, iar alături o stelă, în spatele căreia este un
coridor zidit, conţinând statuile defunctului. Mastabele sunt grupate în jurul piramidei
faraonului.
Un tip mai evoluat de monument funerar, piramida în trepte, a apărut în timpul dinastiei a
III-a. Primul monument de acest fel a fost proiectat şi construit de vizirul şi arhitectul Imhotep
pentru regele Narmer (Djoser), la Saqqara. Ridicată peste o mastaba, piramida are şase trepte a
câte 10 metri înălţime. Baza este în formă dreptunghiulară, cu laturile de 109 metri şi respectiv
125 metri.
În perioada dinastiei a IV-a, arta piramidelor atinge apogeul. Acum sunt construite marile
piramide de la Giseh: „Orizontul lui Kheops”, „Marele este Kephren” şi „Divin este Mikerinos”.
Astfel de piramide, geometric perfecte, se cunosc azi în Egipt, în număr de aproximativ 80.
„Marea Piramidă”, una dintre cele şapte minuni ale Antichităţii, are latura bazei de 237,5
metri, înălţimea de 146 metri (azi 137 metri) şi se termină cu o patformă de 6 metri. Piramida
era acoperită cu lespezi de calcar fin alb. În interior este construit un sistem de coridoare, galerii,
canale de ventilaţie etc. Camera funerară a faraonului este din granit, plafonul fiind realizat din
nouă blocuri, care cântăresc aproximativ 400 de tone. Ansamblul arhitectural al piramidei lui
Kheops mai cuprinde două temple funerare, trei piramide mai mici, cinci bărci solare, plasate în
gropile săpate în stâncă, şi faimosul Sfinx, lung de 74 de metri şi înalt de 20 de metri. Tipul de
piramidă perfectă continuă să fie folosit până în epoca Regatului Nou.
În timpul dinastiei a VIII-a, din cauza jefuitorilor de morminte, piramida este înlocuită cu
hipogeul, mormânt subteran săpat în pereţii de stâncă. Intrarea mormântului este
ornamentată cu basoreliefuri şi statui. Astfel de morminte se găsesc în Valea Regilor şi în Valea
Reginelor.
De remarcat este faptul că niciodată, până la egipteni, piatra nu a fost atât de mult
întrebuinţată. Folosirea acestui material atât de rezistent este asociată cu ideea religioasă de
„veşnicie”, pe care piatra o conferă operei.
Templele, numite de egipteni „casa veşniciei”, sunt construite tot din piatră. În perioada
Regatului Vechi, odată cu afirmarea cultului soarelui, sunt construite „templele solare”. Planul
acestora este simplu: un zid de incintă dreptunghiular, în interior curtea este dominată de un
obelisc înalt de 36 de metri, alături un sanctuar cu statuia zeului şi în faţă un altar de alabastru
pentru ofrande. În perioada Regatului Mijlociu se constituie adevărata arhitectură a templului.
Cele mai importante sunt: templul reginei Hatşepsut din Deir-el-Bahari, cele două temple ale lui
Ramses II, săpate în stâncă, la Abu-Simbel şi templele de la Abydos, Karnak şi Luxor. Ca model
poate fi luat templul lui Amon din ansamblul de la Karnak. Început pe la jumătatea mileniului al
III-lea î.Hr., templul capătă forma definitivă între anii 1580-1200 î.Hr. Zidul de incintă are
perimetrul de 3800 metri. Intrarea se face printr-o poartă flancată de doi piloni. Urmează mai
multe curţi imense cu statuia zeului, în faţa căruia se află altarul pentru ofrande.

VLAD BADEA 37 Sinteze – Olimpiada de Istorie (clasa a IX-a)

 Tipuri de coloane şi capiteluri egiptene.

Secţiune prin templul de la Karnak

1. obeliscul
2. pilonii de la intrare
3. marea curte cu coloane
4. marea sală hipostilă
5. sala ofrandelor
6. Sancta Sanctorum cu statuia zeului

În Egipt apare, pentru prima dată în Orient, o impunătoare arhitectură a coloanelor.

Foarte numeroase, acestea nu au doar un rol funcţional, ci şi estetic. Coloanele conferă
construcţiei o rezolvare armonioasă a raporturilor dintre elementele arhitectonice. Se pare că ele
sugerau imaginea simbolică, pietrificată, a unei dumbrăvi sacre. Imaginea naturii simbolizate de
ansamblul templului este completată de tavanele pictate cu stele şi diferite păsări.
Un element arhitectural original egiptean este obeliscul. Apărut încă din perioada
predinastică, în perioada Regatului Nou atinge perfecţiunea: este fasonat prismatic, precis, ca o
piramidă foarte prelungită şi are vârful poleit sau placat cu aur. Obeliscurile sunt plasate în faţa
pilonilor de la intrarea templelor şi cântăreau câteva tone.
În cadrul evoluţiei civilizaţiilor, originalitatea artei egiptene poate fi apreciată ca fiind
ordonată de geniul sintezei, ritmului şi monumentalităţii. Mari geometri, egiptenii au lăsat în
arhitectură originalele formule ale piramidei, mastabalei, templului şi obeliscului.

China

În Extremul Orient arhitectura chinezească s-ar fi dovedit cea mai inspirată. Încă din
secolele XVII-XVI î.Hr., palatele regale sunt construite pe fundaţii foarte înalte şi sunt
înconjurate de ziduri de apărare puternice. Incinta lor este împărţită în mai multe curţi
interioare, destinate unor activităţi variate. O dată cu încheierea epocii regale şi începutul
istoriei imperiale, în secolul al III-lea î.Hr., palatul a primit noi semnificaţii: acesta este reperul
după care se organiza întregul spaţiu chinez. În aceeaşi epocă, aristocraţia militară începe să-şi
construiască locuinţe-turn, iar templele iau aspectul de pagodă: cu numeroase etaje dotate cu mai
multe acoperişuri succesive, ale căror margini sunt răsucite în sus. Pătrunderea budismului în
China a făcut ca arhitectura să fie îmbogăţită prin pictura murală şi prin sculptură.

 STILURILE ARTEI GRECEŞTI

Întreaga dezvoltare artistică a civilizaţiei europene are drept fundament formele pe care le-
au creat pentru prima dată în istorie arhitecţii, sculptorii şi pictorii care şi-au făcut operele în
cetăţile greceşti antice şi care, apoi, au fost prelucrate şi duse mai departe de artiştii Imperiului
roman. Principala trăsătură a acestor creaţii constă în faptul că au în centrul lor figura umană:
reprezentarea corpului omenesc, în mişcarea, frumuseţea şi proporţiile sale, şi a lumii
înconjurătoare aşa cum poate fi văzută de ochiul omenesc. Această viziune antropocentrică
răspunde, pe plan artistic, unei societăţi având în centru cetăţeanul liber, cu drepturile şi
demnitatea sa, stăpân pe propria devenire în polis.

Templele

Templul este o clădire compusă dintr-un vestibul şi o încăpere centrală, unde se află statuia
de cult a zeului căruia îi este închinat, înconjurată de coloane mai groase la bază şi mai subţiri în
partea superioară. Asemenea stâlpilor de lemn, coloanele se termină cu o parte întărită, pe care
se sprijină grinda. Partea de sus a coloanei poartă numele de capitel. La cele mai vechi temple,
capitelul e simplu, coloanele se aşază direct pe lespezile de piatră de la bază, iar proporţiile
clădirii sunt robuste. În partea de sus a clădirii, golurile dintre bârnele acoperişului sunt mascate
VLAD BADEA 38 Sinteze – Olimpiada de Istorie (clasa a IX-a)