SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Siguranța
De la
producător la
alimentară
consumator:
alimente
sănătoase și
sigure pentru
toți
Gar an t ar ea un ui n ivel r id ic at d e
p r o t ec ț ie a s ăn ăt ăț ii um ane ș i
a int er es el o r c o n s um at o r il o r
 CUPRINS

De ce avem nevoie de o politică

europeană privind siguranța
alimentară? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
SĂ ÎNȚELEGEM
POLITICILE UNIUNII Care este abordarea UE? . . . . . . . . . 5

EUROPENE Ce prevede politica europeană

privind siguranța alimentară? . . . . . 6

Perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în Informații suplimentare . . . . . . . . . 16
diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.
Publicațiile sunt disponibile online:
http://europa.eu/pol/index_ro.htm
http://europa.eu/!gX78yg

Cum funcționează Uniunea Europeană

12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitate

Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget Să înțelegem politicile Uniunii Europene
Cercetare și inovare Siguranța alimentară
Combaterea fraudei
Combaterea schimbărilor climatice Comisia Europeană
Comerț Direcția Generală Comunicare
Concurență Informarea cetățenilor
Consumatori 1049 Bruxelles
Cooperare internațională și dezvoltare BELGIA
Cultură și audiovizual
Educație, formare, tineret și sport Manuscris actualizat în noiembrie 2014
Energie
Extindere Ilustrația copertei și a paginii 2:
Impozitare © iStockphoto.com/Oliver Hoffmann
Întreprinderi
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate 16 p. — 21 × 29,7 cm
Mediu ISBN 978-92-79-42454-0
Migrație și azil doi:10.2775/78883
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Piața internă Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Politica regională 2014
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar © Uniunea Europeană, 2014
Securitatea la frontiere Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
Siguranța alimentară reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se
Transporturi solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de
Uniunea economică și monetară și moneda euro autor.
Vamă
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
De ce avem nevoie de o politică europeană
privind siguranța alimentară?
Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor,
în fiecare etapă a procesului de producție, este
o prioritate‑cheie a politicilor economice și de sănătate
publică. UE dorește să se asigure că cetățenii săi au
acces la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante
și animale sănătoase. În același timp, își propune să
garanteze buna funcționare a industriei alimentare – cel
mai important angajator și sector de producție din Europa.
Politica UE protejează sănătatea de‑a lungul întregului
lanț alimentar – adică în fiecare etapă a procesului
de producție, de la fermă la consumator – prevenind
contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară,
informarea cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea
animalelor și a plantelor.
Politica alimentară a UE își propune:
• să garanteze că alimentele și furajele pentru animale
sunt sigure și hrănitoare;
• să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare
a animalelor și de protecție a plantelor;
• să garanteze o informare adecvată și transparentă cu
privire la originea, conținutul, etichetarea și utilizarea
alimentelor.
Garantarea siguranței alimentare este o problemă
transfrontalieră, deoarece multe dintre alimentele pe
care le consumăm provin din alte țări. Uniunea Europeană
Normele UE garantează
siguranța alimentară.
3
este o piață unică, iar produsele, inclusiv cele alimentare,
pot circula liber pe teritoriul său. Astfel, alimentele
nefiind comercializate doar pe teritoriul unei singure
țări, concurența crește, iar consumatorii au la dispoziție
o gamă mult mai variată de produse, la prețuri mai mici.
Pe de altă parte, piața unică impune și elaborarea, la
nivel european, a celor mai importante norme în materie
de calitate și siguranță. Dacă fiecare țară ar trebui să
controleze produsele în conformitate cu propriile reguli,
nu ar mai exista liber schimb. Producătorii din unele țări
ar putea beneficia de avantaje competitive neloiale de
pe urma existenței mai multor seturi de norme. În plus,
politica agricolă intră în competența UE, ceea ce îi dă
Uniunii posibilitatea de a influența calitatea și siguranța
produselor alimentare prin norme și măsuri de sprijin
pentru agricultori, convenite la nivel european.
Datorită normelor UE, cetățenii europeni beneficiază de
unele dintre cele mai ridicate standarde internaționale
în materie de siguranță alimentară. De‑a lungul lanțului
agricol și alimentar se efectuează controale obligatorii
menite să garanteze că plantele și animalele sunt
sănătoase și că alimentele și furajele sunt sigure, de înaltă
calitate, etichetate corespunzător și conforme normelor
stricte stabilite la nivel european.
Menținerea acestor standarde presupune multe provocări în
contextul pieței globale moderne. Acestea includ:
• prevenirea intrării și răspândirii pe teritoriul UE a bolilor
care afectează plantele și animalele;
©iStockphoto/morganl
 4 S Ă
• prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om. În
prezent, există peste 200 de boli care pot fi transmise de
la animal la om, prin intermediul lanțului alimentar, cum
ar fi, de exemplu, salmoneloza;
• garantarea menținerii la nivelul UE a normelor comune
în materie de protecție a consumatorilor și de prevenire
a concurenței neloiale;
• protejarea bunăstării animalelor;
• garantarea accesului consumatorilor la informații clare
despre conținutul și originea alimentelor;
• contribuirea la garantarea siguranței alimentare la
nivel global, oferindu‑le cetățenilor acces la alimente
suficiente și de calitate: se preconizează că, până în
2030, vom avea de hrănit o populație mondială formată
din 8 miliarde de locuitori, ale căror nevoi nutriționale
vor duce la creșterea consumului de produse din carne.
Pentru a răspunde acestor nevoi, producția alimentară
mondială va trebui să fie cu 40 % mai mare decât în
prezent, iar 80 % din această creștere va trebui să
provină din producția agricolă intensivă.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Date și cifre privind politica alimentară
a UE:
—— Sectorul agroalimentar este al doilea sector
economic ca mărime din UE, cu un număr de 48
de milioane de angajați și cu o contribuție anuală
de 750 de miliarde de euro la economia UE.
—— Produsele alimentare nu pot purta mențiuni de
sănătate decât dacă acestea sunt susținute de
dovezi științifice și autorizate de Comisia
Europeană.
—— În ultimii zece ani, politica UE privind eradicarea
bolilor la animale a contribuit la reducerea
numărului de cazuri de ESB (encefalopatie
spongiformă bovină) de la 2 124 la 18 cazuri pe
an.
—— În urma introducerii de către UE a programelor
de control al salmonelei la efectivele de păsări,
numărul cazurilor umane de îmbolnăviri cauzate
de Salmonella enteritidis a scăzut cu 60 % în
perioada 2007-2011.
—— UE este lider mondial în producția de semințe:
60 % din exporturile mondiale de semințe și
material de reproducere a plantelor provin din UE.
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
5

Care este abordarea UE?

Principiile de bază ale politicii alimentare a UE sunt definite

în legislația generală în domeniul alimentar, adoptată în
2002. Obiectivul său principal este să faciliteze comerțul
cu produse alimentare între țările UE, garantând, în
același timp, respectarea de către toate statele membre
a acelorași standarde ridicate în materie de protecție
a consumatorilor.
Legislația UE în domeniu abordează o gamă largă de
aspecte legate de produsele alimentare în general și de
siguranța alimentară în special, făcând referire inclusiv la
informațiile despre alimente și la bunăstarea animalelor.
Legislația europeană acoperă toate etapele lanțului
alimentar, de la producția de furaje și alimente până la
procesare, depozitare, transport, import, export și vânzările
cu amănuntul. Datorită acestei abordări integrate, se
poate asigura trasabilitatea tuturor alimentelor și furajelor
produse și comercializate în UE, iar consumatorilor li se
oferă informații sigure despre conținutul alimentelor pe
care le cumpără.
Legislația UE privind alimentația stabilește și principiile
în materie de analiză a riscurilor. Acestea precizează
când, cum și ce evaluări științifice și tehnice ar trebui
efectuate pentru a garanta o bună protecție a cetățenilor,
a animalelor și a mediului.
Principii de bază
Legislația UE în domeniul alimentar se bazează pe
următoarele principii comune, asupra cărora au
convenit toate statele membre ale UE:
—— protecția sănătății publice, a sănătății plantelor
și a sănătății și a bunăstării animalelor;
—— analiza riscurilor și consultanță științifică
independentă;
—— precauția;
—— posibilitatea de a asigura trasabilitatea
produselor, până la originea acestora;
—— furnizarea de informații transparente, clare și
lipsite de ambiguitate cu privire la alimente și
furaje;
—— definirea clară a responsabilităților tuturor
actorilor din cadrul lanțului agroalimentar, care
au datoria de a scoate pe piață alimente sigure;
—— efectuarea de controale stricte și verificări
periodice;
—— educație și formare.

Această abordare comună garantează faptul că

standardele minime se aplică peste tot în UE. Ea ajută
statele membre să prevină și să controleze bolile și să
abordeze riscurile în materie de siguranță alimentară în
mod coordonat, eficient și rentabil.
 6 S Ă
Ce prevede politica europeană privind
siguranța alimentară?
Consumatorii trebuie să aibă încredere că produsele
alimentare pe care le cumpără în UE sunt sigure. Primele
norme europene în materie de igienă alimentară au fost
introduse în 1964. De atunci, ele au evoluat, devenind un
instrument proactiv, coerent și complex, menit să protejeze
sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor. De
asemenea, își propun să contribuie la protecția mediului și
să garanteze buna funcționare a comerțului cu alimente și
furaje.
Precauție și consultanță științifică
Politica alimentară a UE se bazează pe date științifice
solide și pe o evaluare minuțioasă a riscurilor. Instituțiile
UE beneficiază de consultanță din partea unor comitete
științifice și agenții independente, cum ar fi Autoritatea
Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
EFSA a fost înființată în 2002 și are sediul la Parma (Italia).
Obiectivul său este să realizeze evaluări ale riscului înainte
ca anumite alimente să fie comercializate în UE. EFSA oferă
consultanță de specialitate Comisiei Europene și țărilor
din UE pentru a le ajuta să ia decizii eficiente în domeniul
protecției consumatorilor. De asemenea, acordă un sprijin
important Uniunii în gestionarea rapidă a situațiilor de criză
alimentară.
Controale
Normele UE prevăd efectuarea de controale riguroase
menite să garanteze că toate produsele care intră în lanțul
alimentar îndeplinesc standardele corespunzătoare. Este
vorba, printre altele, despre teste de depistare a reziduurilor
©iStockphoto/pushlama
Normele UE privind protecția oamenilor, a animalelor și
a mediului se bazează pe evaluări științifice.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
periculoase de medicamente veterinare, pesticide și alte
substanțe contaminante, cum ar fi dioxinele.
De asemenea, inspectorii UE vizitează fermele și
întreprinderile implicate în producția alimentară. Autoritățile
naționale efectuează verificări la granițele UE pentru a se
asigura că alimentele și animalele care provin din afara
Uniunii îndeplinesc standardele europene.
Aditivi și arome
Aromele și aditivii alimentari sunt substanțe chimice
introduse în mod intenționat în produsele alimentare pentru
a le îmbunătăți gustul, textura și aspectul sau pentru a le
conserva mai bine. Aceste substanțe sunt reglementate,
cu scopul de a garanta faptul că nu prezintă niciun risc la
adresa sănătății.
Toți aditivii alimentari utilizați în UE – inclusiv conservanții,
coloranții și îndulcitorii – sunt verificați din punct de vedere
științific, pentru a garanta că utilizarea lor este sigură
pentru sănătatea umană. Aceste verificări se fac pentru
fiecare substanță în parte. Odată autorizată, utilizarea
aditivilor este cel mai adesea limitată la cantități specifice
în anumite alimente. Normele UE impun indicarea clară, pe
ambalajul produsului, a tuturor aditivilor alimentari utilizați.
Substanțele aromatizante pot fi folosite doar dacă s‑a
dovedit științific că nu prezintă niciun risc pentru sănătatea
consumatorilor. În prezent, în UE sunt aprobate peste
2 100 de astfel de substanțe, iar alte 400 sunt în curs de
verificare de către EFSA.
Limite de siguranță pentru materialele
care intră în contact cu alimentele
Normele UE stabilesc cerințe de bază pentru materialele
care intră în contact cu alimentele – ambalaje, mașini de
procesare, tacâmuri, vase – pentru a garanta că acestea
sunt sigure. De exemplu, toate substanțele folosite la
producerea ambalajelor alimentare din plastic trebuie
supuse evaluării EFSA înainte de a fi autorizate în UE.
Normele actuale ale UE prevăd că materialele care intră în
contact cu alimentele nu trebuie să provoace reacții chimice
care ar putea schimba gustul, aspectul, textura ori mirosul
produselor sau care ar putea altera compoziția chimică
a acestora.
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
Limite pentru aditivii și reziduurile de
medicamente veterinare și fitosanitare
din furaje
Potrivit normelor europene, aditivii din furaje,
medicamentele veterinare și produsele pentru protecția
plantelor trebuie supuse unei verificări științifice ample
înainte de a fi autorizate. Astfel se garantează că acestea
sunt sigure pentru oameni, animale și mediu. În caz contrar,
ele vor fi interzise. Pentru cantitățile de reziduuri care pot fi
prezente în furaje se stabilesc, uneori, limite maxime.
Îmbunătățirea igienei alimentare
Bacteriile, virușii și paraziții pot pune în pericol sănătatea
publică, dacă nu se respectă proceduri stricte în materie
de igienă alimentară. Exemplele binecunoscute includ
encefalopatia spongiformă bovină sau bolile provocate de
prezența unor bacterii precum Salmonella (la păsări) sau
Listeria (în produse din lapte, carne și pește).
Pentru a‑i proteja pe cetățenii europeni împotriva
acestor riscuri, normele UE prevăd o abordare complexă
și coordonată cu privire la igienă de‑a lungul întregului
lanț alimentar. Principala responsabilitate le revine,
desigur, întreprinderilor și persoanelor active în domeniul
producerii și comercializării alimentelor, care trebuie să
aplice programele obligatorii de autocontrol. În 2003, UE
a introdus programe de control al salmonelei la efectivele
de păsări, în toate statele membre. Aceste programe
garantează că se iau măsuri adecvate și eficiente pentru
a detecta și controla salmonela și alte bacterii zoonotice, în
toate etapele lanțului de producție. Măsurile de prevenire se
iau în special la nivelul producției primare, pentru a reduce
incidența acestor bacterii și riscurile pe care le prezintă
pentru sănătatea publică. Pe lângă aceste programe,
s‑au instituit și alte măsuri de control care vizează
diverse etape ale lanțului alimentar, cum ar fi sacrificarea
animalelor, procesarea, distribuirea, vânzarea cu amănuntul
și prepararea alimentelor. Prin urmare, cazurile de
©iStockphoto/SimplyCreativePhotography
Normele UE promovează abordări complexe și coordonate cu
privire la igiena alimentară.
7
salmoneloză în rândul populației au scăzut cu 60,5 % în
perioada 2007-2011, iar cele asociate consumului de ouă
și de produse din ouă s‑au redus cu 42,3 % în aceeași
perioadă (de la 248 la 143 de cazuri).
CAZURI ȘI FOCARE DE SALMONELLA ÎNREGISTRATE ÎN UE
ÎN 2007-2011
25 500
Cazuri provocate de S. enteritidis/100 000 locuitori
cazuri de S. enteritidis/
100 000
20 400
focare provocate
Număr de focare
de subspecii
de Salmonella prin ouă
sau produse din ouă
15 300
10 200
5 100
0 0
2007 2008 2009 2010 2011
Reducerea contaminării alimentelor
Normele UE privind substanțele contaminante se bazează
pe principiul că acestea trebuie menținute la un nivel cât
mai redus cu putință, prin monitorizarea practicilor de
lucru. Pentru anumite substanțe contaminante (dioxine,
metale grele, nitrați etc.) s‑au stabilit limite maxime, pe
baza datelor științifice disponibile, cu scopul de a proteja
sănătatea publică.
Promovarea unei alimentații mai
sănătoase
Astăzi, în UE, 5 dintre cei mai importanți 7 factori de
risc pentru decesele premature sunt asociați alimentelor
și băuturilor pe care le consumăm: tensiune arterială,
colesterol și indice de masă corporală ridicat, abuzul de
alcool, consumul insuficient de legume și fructe. Luarea
măsurilor de sănătate publică menite să răspundă acestor
provocări intră în responsabilitatea statelor membre, nu
a UE. Totuși, anumite inițiative sunt coordonate la nivelul
UE, de exemplu în cadrul „Platformei de acțiune a UE pentru
alimentație, activitate fizică și sănătate” și al „Grupului la
nivel înalt pentru alimentație și activitate fizică”. Acestea
reunesc reprezentanți din întreaga Europă cu scopul de
a discuta pe marginea diverselor probleme de sănătate,
cum ar fi obezitatea și diabetul.
 8 S Ă
©iStockphoto/Brosa
O alimentație mai sănătoasă ajută la evitarea problemelor de
sănătate.
Sprijinirea inovării în domeniul
alimentar
Alimentele noi sunt alimentele sau ingredientele care, în
trecut, nu erau utilizate pe scară largă pentru consumul
uman. În UE, definiția le vizează pe cele care nu au fost
utilizate înainte de 1997. Este vorba, printre altele, despre
sucromalt (un amestec de îndulcitori bogat în maltoză)
și despre guma de guar (o substanță albă, asemănătoare
făinii, obținută din boabe de guar), ambele primind
autorizație de comercializare în UE în 2010.
Toate alimentele sau ingredientele autorizate pe teritoriul
Uniunii au fost supuse evaluării științifice. Atunci când
permit introducerea pe piață a acestor alimente noi,
autoritățile precizează în ce condiții pot fi utilizate acestea
și cum trebuie etichetate.
Etichetarea clară
Datorită normelor UE privind etichetarea alimentelor,
cetățenii au acces la informații precise și complete despre
conținutul și compoziția alimentelor, ceea ce îi ajută să ia
decizii în cunoștință de cauză cu privire la produsele pe
care le consumă. Etichetele trebuie să includă informații
clare despre alergeni și valoarea nutrițională a produselor
alimentare – calorii, grăsimi, grăsimi saturate, carbohidrați,
proteine, conținutul de zahăr și de sare. De asemenea, pe
etichetă trebuie să se găsească detalii despre producător,
vânzător, importator, condițiile de depozitare și modul
de preparare a anumitor alimente. Este obligatoriu ca
etichetele să nu poată fi îndepărtate, să fie vizibile și ușor
de citit și de înțeles.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Alimentele pentru grupuri specifice
Anumite alimente destinate unor grupuri specifice ale
populației, cum ar fi nou‑născuții și copiii mici, fac obiectul
unor norme detaliate care garantează o compoziție
nutrițională și o informare adecvată.
Mențiuni corecte cu privire la sănătate
Normele UE privind alimentația și mențiunile referitoare
la sănătate vizează cazurile în care producătorii doresc
să prezinte alimentele ca fiind benefice pentru sănătate,
de exemplu prin intermediul etichetelor sau al publicității.
Afirmații de tipul „contribuie la funcționarea normală
a inimii” sau „reduce colesterolul” intră în categoria
mențiunilor referitoare la sănătate. Acestea sunt permise
doar în măsura în care sunt susținute de dovezi științifice
și confirmate de o evaluare a Autorității Europene pentru
Siguranța Alimentară. Pe lângă cele 31 de mențiuni
aprobate deja, în mai 2012 UE a mai autorizat 222, pentru
un total de 4 600 de cereri prezentate.
Promovarea alimentelor de înaltă
calitate și a celor tradiționale
Normele privind etichetarea vă permit să identificați cu
ușurință alimentele ecologice, produsele de calitate sau
produsele alimentare fabricate într‑un anumit mod. Pentru
produsele care provin dintr‑o anumită zonă geografică se
folosesc două logouri europene specifice, „denumirea de
origine protejată” (DOP) și „indicația geografică protejată”
(IGP), iar pentru cele preparate în mod tradițional se
folosește logoul „specialitate tradițională garantată” (STG).
Logoul UE privind agricultura ecologică se poate aplica
produselor alimentare ecologice fabricate în UE și
garantează că acestea respectă standardele europene în
domeniu.
©iStockphoto/dlewis33
În UE, etichetele produselor alimentare trebuie să includă
informații despre valoarea nutrițională, precum și despre
conținutul și condițiile de prelucrare a acestora.
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
9

NUMĂRUL CAZURILOR DE ESB ÎN UE

La sfârșitul anului 2012 existau 1 138 de produse
înregistrate ca DOP, IGP sau STG, printre acestea
2 500
numărându‑se, de exemplu, Champagne (DOP), jambonul
de Parma (IGP) și berea Gueuze (STG). 2 000

1 500

1 000

500
Promovarea sănătății animalelor și 0
reducerea bolilor în rândul acestora 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Legislația UE privind sănătatea animalelor se bazează pe

NUMĂRUL CAZURILOR DE SALMONELOZĂ ÎN UE
principiul că prevenirea bolilor este mai eficientă decât
tratarea lor. Când apar focare de boli la animale, se pun
250 000
în aplicare planuri menite să prevină răspândirea lor, să
protejeze animalele aflate în pericol și să limiteze impactul 200 000
acestor situații de criză asupra agricultorilor, a economiei și
a societății. 150 000

100 000
În fiecare an, UE acordă sprijin financiar măsurilor de
prevenire, control și monitorizare a diverselor boli care 50 000
afectează animalele. Este vorba, printre altele, despre
programe de vaccinare, teste, tratamente și compensații 0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
pentru animalele sacrificate. Aceste programe au contribuit
cu succes la reducerea incidenței mai multor boli în
UE, inclusiv rabia, encefalopatia spongiformă bovină și
salmoneloza. Cheltuielile UE în domeniul siguranței
alimentare
În plus, în 2012, UE a lansat studii privind pierderea
În ultimii 10 ani, UE a alocat 3,3 miliarde de euro
coloniilor de albine, precum și investigații privind virusul
politicii privind siguranța alimentară, 2,2 miliarde fiind
Schmallenberg, care infectează bovinele, oile și caprele și
orientate către programele de eradicare a anumitor boli
a fost identificat pentru prima dată în 2011.
la animale.

Dacă există suspiciuni referitoare la apariția unui focar
de infecție, trebuie să se aplice măsuri obligatorii de
control. Acestea prevăd restricții de deplasare, vaccinări
și sacrificarea obligatorie a animalelor afectate pentru
a împiedica răspândirea bolilor. De asemenea, UE
a constituit stocuri de vaccinuri pentru anumite boli care ar
putea avea un impact major.
În perioada 2014-2020, bugetul prevăzut de UE
pentru politica privind siguranța alimentară se ridică
la 2,2 miliarde de euro, care vor fi alocați
următoarelor priorități:
—— eradicarea bolilor la animale;
—— fondul european pentru urgențe veterinare,
inclusiv laboratoarele de referință ale UE,
programele de formare și băncile de vaccinuri.

Prevenirea transmiterii bolilor de la

animale la oameni
Zoonozele (ca, de exemplu, salmoneloza și tuberculoza)
sunt boli care se pot transmite de la animale la oameni
și, din acest motiv, reprezintă un aspect de interes public.
Normele UE garantează că bolile sunt ținute sub control
și că doar animalele sănătoase și produsele provenind
de la acestea intră în lanțul alimentar. De asemenea, UE
finanțează cercetarea cu privire la zoonoze.
Garantarea unui nivel ridicat al
bunăstării animalelor
Politica UE privind bunăstarea animalelor se bazează
pe un principiu definit în Tratatul UE care recunoaște că
animalele sunt ființe sensibile. Astfel, potrivit articolului 13
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, „la
elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în
domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieței
interne, cercetării și dezvoltării tehnologice și al spațiului,
Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele
bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele
cu putere de lege și normele administrative, precum și
 10 S Ă
©iStockphoto/lillisphotography
Condițiile de viață ale găinilor ouătoare sunt reglementate de
legislația UE privind bunăstarea animalelor.
obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase,
a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale”.
Standardele UE privind bunăstarea animalelor se numără
printre cele mai ridicate din lume. Ele se bazează pe
principiul câtorva libertăți fundamentale: libertatea de a fi
ferite de disconfort, foame, sete, teamă, pericol, durere,
răniri și boli, precum și libertatea de a se comporta natural.
De la introducerea, în 1974, a primelor norme europene
privind bunăstarea animalelor, politica UE a evoluat pentru
a acoperi o gamă mai variată de aspecte.
De exemplu, ea interzice testarea pe animale a produselor
cosmetice și a ingredientelor acestora și reglementează
condițiile de tratament aplicabile animalelor care urmează
a fi sacrificate. De asemenea, există norme stricte pentru
transportul animalelor, de exemplu pentru deplasările
mai lungi de 8 ore, care se pot efectua doar cu vehicule
aprobate oficial, prevăzute cu sisteme de adăpare și
dispozitive de monitorizare a temperaturii.
Bunăstarea animalelor este considerată o parte esențială
a „bunelor practici agricole”. Aceasta înseamnă că
agricultorii trebuie să respecte standarde minime pentru
a putea beneficia de sprijin în baza politicii agricole comune
a UE. În cazul anumitor animale și păsări de fermă, cum
ar fi găinile ouătoare, se impune respectarea unor condiții
suplimentare. UE a interzis, de exemplu, utilizarea cuștilor
neîmbunătățite în care găinile nu își pot face cuib și nu se
pot cățăra din cauza lipsei de spațiu.
Un sistem eficient pentru trasabilitatea
animalelor vii și a alimentelor și
furajelor de origine animală
În fiecare zi, numeroase animale vii și produse de origine
animală sunt importate și comercializate pe teritoriul UE.
Pentru ca transportul acestora să se desfășoare în condiții
de siguranță, trebuie respectate reguli stricte.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Sistemul UE de control al comerțului și de expertiză
(TRACES) monitorizează animalele vii și alimentele
și furajele de origine animală care intră în UE și sunt
comercializate pe teritoriul său. Sistemul conectează
autoritățile veterinare din UE și din afara sa și le permite
serviciilor și întreprinderilor din sectorul veterinar să
reacționeze eficient atunci când se descoperă o amenințare
la adresa sănătății. Dacă este cazul, produsele sunt retrase
din magazine.
Cerințele UE în materie de trasabilitate prevăd că bovinele,
porcinele, ovinele și caprinele trebuie să poarte permanent
un număr de identificare. În acest fel, autoritățile și
serviciile sanitare vor putea cunoaște istoricul deplasărilor
lor în cazul izbucnirii unei boli.
Toate animalele vii și o mare parte din produsele de origine
animală care intră în UE trebuie să fie însoțite de un
certificat de sănătate validat de un veterinar oficial, care
să ateste faptul că acestea respectă cerințele europene
minime în materie de sănătate a animalelor.
Facilitarea călătoriilor cu animale de
companie
Normele europene garantează că pisicile, câinii și dihorii de
companie pot călători în condiții de siguranță și securitate
dintr‑o țară a UE în alta. Uniunea a introdus în 2004
pașaportul pentru animale de companie. Este vorba despre
un document care conține toate informațiile necesare
despre identitatea și starea de sănătate a animalului,
incluzând detalii despre vaccinări, teste și/sau tratamente
de deparazitare. În acest fel, se previne răspândirea unor
boli, cum ar fi rabia. Sistemul se aplică și în Andorra,
Monaco, Norvegia și Elveția.
©iStockphoto/BrianAJackson
Animalele vii din UE trebuie să poarte un număr de identificare
pentru ca originea lor să poată fi cunoscută.
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
11

Promovarea standardelor internaționale

©iStockphoto/AndreasReh
privind bunăstarea

UE colaborează îndeaproape cu organisme internaționale,

cum ar fi Organizația pentru Alimentație și Agricultură
(FAO) și Organizația Mondială pentru Sănătatea Animală
(OIE), pentru a crește gradul de sensibilizare și pentru
a promova standarde recunoscute la nivel internațional
în materie de bunăstare a animalelor. UE promovează
bunăstarea animalelor și în momentul în care încheie
acorduri comerciale cu alte țări din lume; acest subiect este
întotdeauna inclus pe agenda negocierilor.

Stoparea răspândirii paraziților

În condițiile în care recoltele obținute în UE se ridică

anual la circa 205 miliarde de euro, investițiile în
măsuri fitosanitare sunt esențiale pentru a garanta
sustenabilitatea și competitivitatea agriculturii,
a horticulturii și a silviculturii.

Fără normele UE privind protejarea sănătății plantelor,
aceste sectoare ar fi expuse unor amenințări serioase, cu
consecințe economice importante. De exemplu, producția
de citrice (în valoare de 4 miliarde de euro) ar fi grav
afectată dacă pe teritoriul UE ar pătrunde șancrul citricelor.
Parazitul a fost descoperit recent în Statele Unite, unde
valoarea totală a despăgubirilor și a acțiunilor de eradicare
s‑a ridicat la 800 de milioane de euro. Normele UE
oferă protecție împotriva paraziților, impunând cerințe și
condiții stricte în ceea ce privește importurile și circulația
produselor pe teritoriul UE. De asemenea, sunt prevăzute
controale periodice pe durata sezonului de creștere și
imediat după recoltare. Normele europene garantează
totodată că produsele de protecție a plantelor împotriva
paraziților nu afectează sănătatea umană sau mediul.
Protejarea materialului de reproducere
a plantelor
Materialul de reproducere a plantelor (semințe și plante
tinere) este esențial pentru producția din agricultură,
horticultură și silvicultură. Fiind prima verigă a lanțului de
producție, el are un impact semnificativ asupra diversității,
calității și sănătății recoltelor. În 2012, erau înregistrate în
vederea comercializării în UE 19 580 de varietăți de culturi
agricole și 18 450 de varietăți de culturi legumicole.
În același an, piața comercială a semințelor din UE era
evaluată la circa 6,8 miliarde de euro, reprezentând peste
20 % din piața mondială a semințelor. 60 % din exporturile
de semințe provin din UE. Mai mult decât atât, sectorul
materialelor de reproducere a plantelor este deosebit de
Sănătatea plantelor are un rol important în garantarea
siguranței alimentare în UE.
inovator și investește mult în cercetare. UE a elaborat
un sistem – „protecția comunitară a soiurilor de plante
(CPVR)” – care acordă drepturi de proprietate intelectuală
asupra noilor varietăți de plante.
Tratatul internațional privind resursele fitogenetice
pentru alimentație și agricultură oferă cadrul global de
reglementare a accesului la acest tip de resurse. Tratatul
a fost ratificat de UE și de statele membre. O parte
importantă a acestuia este reprezentată de Acordul‑tip de
transfer al materialelor (sMTA). Acesta oferă un model de
contract între două părți private, în cadrul căruia o parte
îi acordă celeilalte dreptul de a utiliza anumite resurse
genetice și împreună cad de acord să împartă beneficiile
în cazul în care produsul rezultat din acest material este
comercializat. Tratatul include peste 1,5 milioane de
eșantioane, iar numărul transferurilor care se realizează
anual prin intermediul sMTA se ridică la 444 000.
Un sistem strict pentru autorizarea și
comercializarea organismelor
modificate genetic
Organismele modificate genetic (OMG‑uri) sunt organisme
ale căror caracteristici genetice au fost modificate artificial
pentru a li se da proprietăți noi. Ele pot fi, de exemplu,
plante rezistente la secetă sau tolerante la ierbicide
sau anumite insecte ori plante cu o valoare nutrițională
îmbunătățită.
 12 S Ă
În UE, introducerea pe piață a OMG‑urilor este controlată
strict. Acestea nu pot fi utilizate dacă nu au fost autorizate
în prealabil. Autorizarea OMG‑urilor se face doar în
momentul în care acestea sunt considerate sigure pentru
oameni, animale și mediu. Odată autorizate, sunt supuse
monitorizării pentru a se detecta eventuale efecte
neprevăzute.
OMG‑urile pot fi autorizate în vederea cultivării sau
a introducerii în producția de alimente și furaje. Cererile
sunt gestionate la nivelul UE, în conformitate cu
prevederile din legislația europeană relevantă. Acestea
includ o evaluare a cererii de către Autoritatea Europeană
pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și de către autoritățile
naționale din statele membre. Comisia poate propune
autorizarea unui organism modificat genetic numai
după emiterea, de către EFSA, a unei evaluări favorabile.
Ulterior, statele membre votează în cadrul comitetului de
reglementare pe marginea deciziei de autorizare propusă
de către Comisie.
Din momentul în care un OMG este autorizat la nivelul
UE, statele membre pot, totuși, să adopte pe plan național
clauze de salvgardare, dacă se identifică o amenințare
serioasă pentru sănătate sau mediu.
Orice produs care conține OMG‑uri sau a fost fabricat din
OMG‑uri autorizate trebuie etichetat ca atare, cu excepția
cazului în care prezența acestor organisme este inevitabilă
și neintenționată și nu depășește 0,9 %. Normele privind
etichetarea nu se aplică în cazul produselor derivate
din animale care au fost hrănite cu OMG‑uri. În prezent,
Comisia realizează un studiu privind „sistemele de
etichetare pentru produsele care nu conțin OMG‑uri”, pentru
a evalua nevoia potențială de armonizare în acest domeniu.
Lista OMG‑urilor autorizate pentru utilizare în UE este
disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/food/dyna/
gm_register/index_en.cfm
Garantarea unei utilizări sigure
a pesticidelor
Produsele care protejează plantele, cunoscute în general sub
denumirea de pesticide, sunt utilizate în primul rând pentru
a proteja culturile împotriva paraziților și a bolilor. Utilizarea
lor este strict reglementată la nivelul UE pentru a garanta
că substanțele chimice pe care acestea le conțin nu au
efecte secundare nedorite asupra oamenilor sau a mediului.
Produsele fitosanitare nu se folosesc și nu se comercializează
în UE decât după o evaluare aprofundată, care garantează că
utilizarea lor, în condițiile stabilite, este sigură.
Substanțele active utilizate în produsele de protecție
a plantelor sunt supuse unui proces riguros de aprobare, care
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
© iStockphoto/StoykoSabotanov
UE stabilește limite pentru reziduurile de pesticide permise în
produsele alimentare și furaje.
implică evaluarea de către EFSA a impactului asupra sănătății
oamenilor și a animalelor și asupra mediului. Pe baza
evaluării EFSA, Comisia Europeană decide dacă o substanță
poate sau nu poate să fie aprobată spre utilizare în UE. Dată
fiind diversitatea nevoilor agricole și a condițiilor climatice
și de mediu din UE, rămâne în cele din urmă la latitudinea
statelor membre să autorizeze și să controleze introducerea
pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin
substanțe active aprobate.
În anumite situații, Comisia Europeană poate restricționa
semnificativ utilizările posibile ale unei substanțe
active, când acest lucru este considerat necesar pentru
abordarea în mod armonizat a anumitor riscuri care ar
putea compromite nivelul ridicat de protecție a mediului și
a sănătății oamenilor și a animalelor.
Normele UE privind pesticidele au introdus conținuturile
maxime de reziduuri, adică limite pentru reziduurile de
pesticide care pot fi găsite în alimente și furaje.
Sisteme eficiente de alertă rapidă
Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) al
UE a fost lansat în 1979 și permite organismelor naționale
și europene relevante să facă schimb rapid și eficient de
informații cu privire la alimente și furaje. Sistemul ajută
guvernele să acționeze în mod rapid și coordonat pentru
a înlătura riscurile la adresa siguranței înainte ca acestea
să le dăuneze consumatorilor, de exemplu prin retragerea
produselor de pe piață. În 2012, au fost transmise prin
RASFF 3 424 de notificări. Peste jumătate dintre acestea
se refereau la cazuri în care autoritățile au oprit la
o frontieră externă potențiale importuri pentru motivul că nu
îndeplineau cerințele UE în materie de siguranță alimentară.
RASFF i‑a permis Uniunii să reacționeze rapid pentru a‑i
proteja pe consumatori, de exemplu, în 2011, în cazul
crizei E. coli sau în 2013, când mai multe state membre
au descoperit urme de carne de cal în produse etichetate
fraudulos ca fiind fabricate din carne de vită. Controalele
privind trasabilitatea au început în ziua în care s‑a primit
notificarea. De atunci, UE a propus un nou plan de acțiune
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
menit să combată fraudele alimentare, care include revizuirea
controalelor și aplicarea unor sancțiuni financiare mai severe.
În același spirit, UE a creat Europhyt, sistemul de notificare
și alertă rapidă pentru produsele vegetale care intră în UE
în vederea comercializării. Sistemul contribuie la prevenirea
introducerii și răspândirii bolilor și a paraziților care
afectează plantele.
Controale periodice pentru a garanta
respectarea standardelor
Responsabilitatea principală le revine operatorilor din
domeniu, care trebuie să se asigure că alimentele pe care
le introduc pe piață sunt sigure. Autoritățile din statele
membre desfășoară periodic controale oficiale stricte
pentru a se asigura că standardele europene în materie
de siguranță a alimentelor și furajelor sunt îndeplinite
și puse în aplicare. Controalele vizează operatorii din
cadrul întregului lanț agroalimentar și sunt efectuate de
organisme independente, imparțiale și bine pregătite.
Acestea trebuie să utilizeze tehnici și metode moderne
și colaborează cu o rețea extinsă de laboratoare oficiale
pentru efectuarea testelor și a analizelor necesare.
Inspectorii din cadrul Oficiului Alimentar și Veterinar al
Comisiei Europene controlează autoritățile naționale și
verifică dacă normele UE sunt respectate în toate statele
membre. De asemenea, ei sunt activi în țările care se
pregătesc să adere la UE și în cele care exportă animale,
plante, alimente și furaje în UE.
În UE au loc controale periodice pentru a garanta că
alimentele sunt sigure.
© iStockphoto/marcopasqualini
13
Controale oficiale la frontierele UE
Controalele efectuate la granițele Uniunii asupra plantelor,
alimentelor și furajelor importate în UE sunt esențiale
pentru a proteja sănătatea oamenilor, a plantelor și
a animalelor și pentru a garanta că importurile respectă
standardele europene și pot fi introduse pe piață în
siguranță. Controalele sunt adaptate de la un produs la
altul și țin cont de natura pericolului pe care acestea l‑ar
putea reprezenta pentru sănătate.
De exemplu, transporturile de plante și animale vii pot
intra în UE doar prin anumite puncte desemnate și numai
după ce au trecut de verificări specifice. Controale și
măsuri stricte de direcționare se aplică și în cazul anumitor
alimente, furaje și produse de origine animală (lână,
piei, embrioni, subproduse de origine animală). Multe
dintre aceste produse pot fi însoțite de garanții specifice
referitoare la starea sănătății (de exemplu, certificate
veterinare și fitosanitare).
O mai bună formare pentru produse
alimentare mai sigure
UE a elaborat o strategie de formare destinată să
amelioreze programele în domeniu și să crească nivelul
de sensibilizare cu privire la normele europene referitoare
la siguranța alimentelor și la sănătatea și bunăstarea
animalelor și a plantelor. Strategia le este adresată
persoanelor care răspund de controalele oficiale efectuate
de‑a lungul lanțului alimentar în țări din interiorul și din
exteriorul UE.
De la lansarea sa în 2006, programul a pregătit peste
30 000 de membri ai personalului de control din 180 de
țări, pe mai mult de 30 de subiecte diferite.
Cercetare
Începând din 2002, UE a depus eforturi suplimentare în
domeniul cercetării cu privire la siguranța alimentară și
sănătatea animalelor și a plantelor. Aspectele abordate
includ, printre altele, bolile asociate alergiilor alimentare,
efectul furajelor asupra sănătății oamenilor și impactul
anumitor metode de producție asupra mediului.
Cooperare extinsă la nivel internațional
UE colaborează cu principalii săi parteneri comerciali și
cu organizații internaționale pentru a promova politica
europeană privind siguranța alimentară și pentru a se
 14 S Ă
asigura că toate importurile provenind din țări terțe
îndeplinesc aceleași standarde.
O astfel de instituție este Organizația Mondială a Sănătății
(OMS), cu care UE colaborează în cadrul sistemului de
alertă al Rețelei internaționale a autorităților din domeniul
siguranței alimentare (Infosan). Această rețea este formată
din puncte naționale de contact din peste 160 de țări. Ele
primesc informații din partea OMS cu privire la aspecte legate
de siguranța alimentară și le distribuie la nivel național.
Securitate alimentară, dezvoltare și
ajutor umanitar
UE contribuie în mod semnificativ la garantarea securității
alimentare la nivel global. În special, face eforturi pentru
a se asigura că aspectele legate de nutriție sunt abordate
de politicile privind dezvoltarea, educația și sănătatea.
UE cooperează cu țări în curs de dezvoltare pentru
a elabora sisteme eficiente de gestionare a produselor
alimentare, care să amelioreze securitatea alimentară
pentru populațiile cele mai sărace și mai vulnerabile din
lume. Printre celelalte acțiuni ale UE în domeniul dezvoltării
și ajutorului umanitar se numără consultanța oferită de
experți veterinari, programele de formare și finanțarea
pentru programele de control și eradicare a bolilor.
Comisia a lansat și o inițiativă intitulată „Better training for
safer food” (BTSF – O formare mai bună pentru o hrană
mai sigură), care include o componentă adresată țărilor din
afara UE.
În prezent, se află în curs de implementare un proiect în
valoare de 8 milioane de euro (BTSF World) care își propune
să ajute țările în curs de dezvoltare să înțeleagă mai bine
măsurile sanitare și fitosanitare care le vor permite să profite
mai mult de pe urma comerțului regional și internațional.
Produsele alimentare de import sunt supuse unor controale
stricte.
©iStockphoto/kulicki
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Ce se întâmplă în cazul apariției unei
crize în domeniul siguranței alimentare?
Cazul E. coli
În perioada mai‑iulie 2011, izbucnirea unei epidemii
cauzate de o tulpină virulentă a bacteriei Escherichia
coli a provocat, la nivelul UE, 55 de decese, 850 de
îmbolnăviri grave și alte 3 000 de tulburări digestive.
E. coli este o bacterie care se găsește în mod obișnuit
în sistemul digestiv al oamenilor și animalelor.
Iată filmul evenimentelor:
—— Epidemia a izbucnit în Germania, deci autoritățile
germane au notificat imediat Comisia Europeană
prin intermediul sistemului de alertă rapidă
RASFF.
—— S‑au activat imediat sistemele și rețelele de
reacție rapidă de pe teritoriul Uniunii.
—— Oamenii de știință au identificat rapid tulpina de
E. coli responsabilă de apariția epidemiei.
—— Odată descoperită sursa (semințe de schinduf
importate din Egipt), UE a cerut distrugerea
tuturor semințelor provenind de la un exportator
și a instituit o interdicție temporară pentru alte
produse de import cu grad ridicat de risc.
—— Comisia Europeană a organizat zilnic reuniuni cu
autoritățile naționale din domeniul sănătății
publice și al siguranței alimentare pentru
a monitoriza evoluția epidemiei și i‑a ținut pe
cetățeni la curent, postând pe site‑ul său
informații actualizate.
—— Comisia a început colaborarea cu autoritățile
naționale, cu Oficiul Alimentar și Veterinar, cu
Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară, cu Centrul European pentru Prevenirea
și Controlul Bolilor și cu Laboratorul de Referință
al UE pentru a identifica domeniile în care este
nevoie de o cooperare aprofundată și pentru
a trage învățămintele necesare de pe urma
izbucnirii acestei epidemii (http://ec.europa.eu/
food/food/rapidalert/index_en.htm).
S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă
Perspective
Siguranța alimentară va rămâne în centrul atenției
autorităților europene. În afară de controlul calității,
Comisia a lansat mai multe propuneri specifice al căror
scop este să modernizeze și să simplifice actualele norme
europene privind sănătatea animalelor și a plantelor și
materialul de reproducere a plantelor.
Aceste propuneri, care au fost prezentate de Comisia
Europeană în mai 2013, au în vedere și o aplicare mai
eficientă a normelor care reglementează controalele
oficiale. Acestea își propun să prevină și să reducă bolile
care afectează animalele și plantele, să îmbunătățească
reacția UE față de amenințările la adresa sănătății, să
promoveze tehnologii noi și să garanteze aplicarea mai
eficientă a normelor în domeniu.
Mai puțină risipă de alimente
În fiecare an, în Europa se pierd peste 100 de milioane
de tone de alimente. Pierderile din agricultură și capturile
de pește aruncate înapoi în apă nu intră în aceste
estimări. Această risipă se întâlnește în toate etapele
lanțului alimentar: producție primară, procesare, vânzare
cu amănuntul/cu ridicata, servicii de catering, consum.
Impactul ecologic, economic și social este foarte important.
©iStockphoto/asiseeit
15
UE dorește ca, până în 2020, să reducă la jumătate
cantitatea de deșeuri alimentare. Acest obiectiv face parte
din strategia sa privind folosirea eficientă a resurselor.
Una dintre inițiativele pe termen scurt prevede o mai mare
sensibilizare a cetățenilor pe tema risipei de alimente. În
acest sens, UE a lansat în 2012 o campanie de informare
(http://ec.europa.eu/food/food/sustainability/index_en.htm).
Aceasta oferă informații și sfaturi cu privire la reducerea
deșeurilor alimentare, precum și clarificări privind
mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”, care
figurează pe etichetele produselor alimentare.
În paralel, părțile interesate colaborează pentru a iniția
acțiuni cu valoare adăugată europeană cu scopul de
a reduce cantitatea de deșeuri fără a compromite siguranța
alimentară, completând astfel inițiativele derulate la nivel
național și local.
Politica UE privind siguranța
alimentară va evolua în
continuare pentru a garanta
o protecție ridicată
a sănătății și a intereselor
consumatorilor.
 16

NA-01-14-998-RO-C
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Informații suplimentare

XX Site‑ul Comisiei Europene privind siguranța alimentară: http://ec.europa.eu/food/food/index_en.htm

XX Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA): http://www.efsa.europa.eu
XX Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? „Europe Direct” vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11 –
http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-42454-0
doi:10.2775/78883