Copiii mei

Teroarea se vede în gură

și nu e neagră,
dar are culoarea gustului tău.
Nicio băutură, oricât de cătrănită,
nu mă scapă de ce mi-ai lăsat in papile
și niciun om, oricât de frumos,
nu mă scapă de ce ai lăsat în mine
și nicio rimă, oricât de muncită,
nu ne scapă de ce am avut.
Mi-am sacrificat copiii monstrului,
ca să-mi dea voie să te uit,
dar tu făcusei deja un pact cu el,
căci copiii mei erau deja la tine.
O vreme m-am jucat cu alți copii
pe care i-am iubit,
dar nu ca pe cei luați.
Când ți-ai amintit că au nevoie de o mamă,
eu nu i-am mai vrut,
pentru că tu îi crescusei alfel,
eu i-aș fi aruncat de pe piedestalul de egoism pe care i-ai hrănit,
le-aș fi smuls limba,
ca să nu spună niciodată
"Te iubesc"
cui nu trebuie