JOCURILE OLIMPICE ANTICE

Jocurile Olimpice antice erau la început o parte a unui festival

religios în onoarea lui Zeus, tatăl tuturor zeilor şi zeiţelor greceşti.
Festivalul şi jocurile se ţineau la Olympia, sanctuar rural din partea de
vest a Peloponezului.
Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î.d.Hr., când
Koroibos,un bucătar dintr-o localitate vecină cu oraşul Elis, a
învins în turul de stadion, o alergare pe lungimea de 600 picioare.
Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura probă
atletică a jocurilor la primele 13 Jocuri Olimpice, până în anul 724
î.d.Hr. Contrar evidenţei, atât literare cât şi arheologice, este posibil ca
jocurile să existe la Olympia mult mai devreme decât această dată,
probabil de prin secolele 10 sau 9 î.d.Hr.
Numai bărbaţii şi băieţii greci născuţi liberi puteau participa.
Alergările au fost singurele competiţii
la primele Olimpiade. Concursurile de
pentatlon şi trânte au fost primele noi
sporturi adăugate la a 18-a Olimpiadă.
Competiţii: de box, ecvestre (curse de
care, călărie), pankration (o combinaţie
de box şi trântă), pentatlon (disc, suliţă, sărituri, alergări şi trânte) şi
alergări. Constituiau o parte majoră a festivalului religios în onoarea lui
Zeus, principalul zeu grec.

Atleţii călătoreau sute de kilometri din coloniile oraşelor – state

greceşti (colonii care erau în locurile corespunzând statelor moderne de
azi Spania, Italia, Libia, Egipt, Ucraina şi Turcia).
Un armistiţiu internaţional între greci era declarat în luna precedentă
Olimpiadelor, pentru a permite atleţilor să ajungă în siguranţă la
1
Olimpia. Atleţii antici participau la competiţii ca indivizi, nu ca echipe
naţionale, ca în jocurile olimpice moderne. După al doilea secol DC,
Imperiul Roman a adus şi mai mulţi competitori la jocurile olimpice.

Mitologia greacă ne spune că Hercule,

cel mai puternic dintre oameni, şi-a
provocat cei patru fraţi la o cursă
înaintea zeilor pe câmpiile de la
Olimpia şi astfel au apărut jocurile
olimpice, care au luat caracterul unui
festival al sportului, pe care grecii l-au
marcat în calendarele lor la perioade de
patru ani, numit Olimpiadă.
În Grecia Antică jocurile olimpice au devenit una dintre cele mai de
durată şi apreciate instituţii din acea vreme. În anul 393 DC împăratul
roman Teodosius a declarat jocurile olimpice corupte şi le-a interzis.
Cutremure şi inundaţii au îngropat Olimpia şi templul lui Zeus
până la săpăturile germane din anii 1870. Când au început să apară
statui din depozitele antice şi copleşitoarea frumuseţe culturală a
sportului grecesc a fost prezentată, Europa a fost prinsă de o frenezie a
tot ce este clasic.

2
Model al Sanctuarului lui Zeus de la Olympia, unde primele jocuri
ţinute erau parte a festivaluluireligios în cinstea lui Zeus.
Templul lui Zeus era chiar în centru. Grecii veneau la Sanctuarul
lui Zeus de la Olympia împărtăşind aceleaşi credinţe religioase şi
vorbind aceeaşi limbă. Sanctuarul a fost numit în antichitate după
muntele Olympos, cel mai înalt munte din Grecia continentală. În
mitologia greacă, muntele Olympos era casa celor mai mari zei şi zeiţe
greceşti
O serie de vase de bronz (tripod) au fost găsite la Olympia,
din care unele pot fi datate în sec. 9 d.Hr. şi aceasta sugerează că
ele puteau fi în realitate premii pentru unele probe mai noi ţinute
la Olympia. Maratonul NU A FOST probă la Jocurile Olimpice antice.
Cursa de maraton este o probă modernă şi a fost introdusă pentru prima
dată laJ ocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursă de la
Marathon, din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanţă de
40 kilometri.

3
 Chiar daca invingatorilor de astazi nu li se mai inchina ode si nu
li se mai ridica statui, chiar daca invinsii nu mai prefera sa moara decat
sa se recunoasca invinsi, "cel mai important lucru la Jocurile Olimpice
nu este sa castigi ci sa participi, asa cum in viata nu conteaza triumful
ci lupta; esential nu e sa cuceresti, ci sa lupti bine.", cum spune
si juramantul olimpic.