Unitatea de învățare nr.

ANALIZA INDICATORILOR VALORICI AI PRODUCŢIEI

Cuprins :
 Analiza producţiei exerciţiului
 Analiza cifrei de afaceri
 Analiza valorii adăugate

Timpul alocat temei : 4 ore

Obiective:
După parcurgerea acestei teme veţi fi capabili:
• să efectuați calculul și analiza producției exercițiului, cifrei de afaceri și valorii
adăugate

Bibliografie recomandată:
 Anghel I., Analiza si evaluare economico-financiara, Ed. ASE, București, 2016
 Achim M., Borlea S., Ghid pentru analiza diagnostic a starii financiare, Ed. Risoprint,
Cluj, 2016
 Buşe L., Siminică M., Cîrciumaru D., Simion D., Ganea M., Analiză economico-
financiară, Ed. Sitech, Craiova, 2010
 Cîrciumaru Daniel, Analiza riscului firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2013
 Pantea M. I., Analiza economico-financiara - instrument al managementului
întreprinderii, Ed. Universitatii de Vest, Timișoara, 2017
 Robu V., Anghel I., Serban E. C., Analiza economico-financiara a firmei, Ed.
Economica, București, 2014
 Siminică M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2010.

2.1. ANALIZA PRODUCŢIEI EXERCIŢIULUI

Pentru exprimarea rezultatelor din activitatea de producţie, la nivelul firmei, se

utilizează un sistem de indicatori valorici care cuprinde: producţia exerciţiului, cifra de afaceri
şi valoarea adăugată.

a. Definiţie, elemente componente, obiectivele analizei

Producţia exerciţiului, ca indicator valoric de exprimare a producţiei, exprimă rezultatul
direct şi util al activităţii industrial-productive pe o anumită perioadă de timp (lună, trimestru,
an). Aceasta cuprinde valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor realizare de firmă în cursul
perioadei.
Elementele componente ale producției exercițiului (Qe) sunt:
- valoarea producţiei vândute în acea perioadă (Qv), evaluată în preţuri de vânzare;
- creşterea sau descreşterea producţiei stocate (  Qs) respectiv a stocurilor de
produse finite şi producţie neterminată la sfârşitul anului faţă de începutul anului;
- valoarea producţiei imobilizate (Qi), reprezentată de imobilizările corporale şi
necorporale realizate în regie, cât şi de consumul intern de semifabricate şi produse
finite din producţie proprie.
Qe = Qv   Qs + Qi.

Producţia stocată şi cea imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie

23
 a. Analiza dinamicii producţiei exerciţiului, folosind
modificările absolute şi procentuale intervenite:
Qe
Qe  Qe1  Qe 0 ; Qe%   100 .
Qe 0

b. Analiza structurii producţiei exerciţiului pe elementele

Obiectivele sale componente, ce oferă informaţii despre destinaţia
analizei producţiei, precum şi despre modul în care aceasta a fost
valorificată.

c. Analiza factorială a producţiei exerciţiului ce îşi propune

identificarea acestor factorilor de influenţă şi cuantificarea
influenţelor lor.

b. Exemplu
În legătură cu activitatea unei firme se cunosc următoarele date:
Tabelul 2.1.
An An Modificări
Indicatori
bază curent Absolute Relative
Producţia vândută 10000 12000 2000 20,00
Producţia stocată 900 800 -100 -11,11
Producţia imobilizată 1100 1200 100 9,09
Producţia exerciţiului 12000 14000 2000 16,67
Numărul mediu de salariaţi 105 100 -5 -4,76
Productivitatea muncii 114,3 140,0 25,71 22,50

Se observă că în perioada curentă producţia exerciţiului a crescut cu 2000 mii lei,

respectiv cu 16,67%.
Aceste modificări pot fi explicate prin influenţele exercitate de modificarea
elementelor componente, astfel:
- producţia vândută a crescut, ceea ce a constituit şi principala cauză de creştere a
producţiei exerciţiului, apreciindu-se favorabil;
- producţia stocată a scăzut, apreciindu-se de asemenea favorabil deoarece scade riscul
de nevandabilitate a produselor precum şi imobilizările de resurse în stocuri;
- producţia imobilizată a crescut urmare a unor nevoi interne ale firmei.

O imagine mai exactă asupra contribuţiei fiecărui element component la realizarea

producţiei exerciţiului se obţine prin urmărirea structurii acesteia. În acest scop se calculează
ponderea fiecărui element component în totalul producţiei exerciţiului. Pentru exemplul
considerat, aceste ponderi sunt calculate în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.
Ponderi
Indicatori
An bază An curent
Producţia vândută 83,33 85,71

24
 Ponderi
Indicatori
An bază An curent
Producţia stocată 7,50 5,71
Producţia imobilizată 9,17 8,57
Total 100 100

Din analiza acestor date constatăm că producţia vândută deţine cea mai mare pondere
în producţia exerciţiului. În plus, în anul curent această pondere a crescut, în detrimentul
producţiei stocate şi imobilizate, ale căror ponderi au scăzut. Aceste modificări se apreciază
favorabil pentru firmă semnificând o reducere a riscului de nevandabilitate a producţiei.
Dinamica producţiei exerciţiului este influenţată nu numai de dinamica elementelor
componente ci şi de influenţa a o serie de factori., ceea ce impune efectuarea unei analize
factoriale a acesteia.
Un model de analiză care pune în evidenţă modul de utilizare a potenţialului uman este
următorul:
Qe  Ns  W
unde: Ns – numărul mediu de salariaţi;
W – productivitatea medie a muncii.
Pentru a cuantifica influenţelor celor doi factori se foloseşte metoda substituirilor în
lanţ. Datele necesare sunt prezentate în tabelul 2.1.
1. Influenţa numărului mediu de salariaţi:
Ns
Qe  Ns1  W0  Ns 0  W0  100  114,3  105  114,3  570 mii lei

2. Influenţa productivităţii medii a muncii:

WQe  Ns1  W1  Ns1  W0  100  140  100  114,3  2570 mii lei
Se observă că producţia exerciţiului a crescut pe seama creşterii productivităţii muncii,
în condiţiile reducerii numărului de salariaţi.

TEST DE EVALUARE 1

1. Ce reprezintă producţia exerciţiului?

2. Producţia exerciţiului unei firme cuprinde:
a) Valoarea producţiei vândute;
b) Valoarea mijloacelor fixe vândute de întreprindere;
c) Valoarea mijloacelor fixe realizate în regie proprie pentru necesităţi proprii;
d) Dobânzile încasate;
e) Veniturile din vânzarea mărfurilor;
3. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?
a) Producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare;
b) Producţia imobilizată este evaluată în preţuri de vânzare;
c) Producţia vândută este evaluată în costuri de producţie;
d) Producţia imobilizată este evaluată în costuri de producţie;
e) Producţia exerciţiului cuprinde veniturile din vânzarea mărfurilor;

2.2. ANALIZA CIFREI DE AFACERI

a. Definiţii, obiectivele analizei

25
 Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale obţinute din activitatea comercială a unei
întreprinderi pe o anumită perioadă de timp. În cadrul cifrei de afaceri nu se includ veniturile
financiare precum şi veniturile extraordinare.
Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită deoarece permite aprecierea
locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a aptitudinilor
acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activităţi în mod profitabil. Totodată,
modificarea cifrei de afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari,
precum şi asupra eficienţei activităţii societăţilor comerciale.
Din punct de vedere al conţinutului şi al sferei de întindere, cifra de afaceri poate fii
privită ca: cifră de afaceri netă (totală), cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală şi
cifră de afaceri critică.
Cifra de afaceri netă (CA), exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în
preţurile pieţei. Cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi produselor,
executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor într-o perioadă de timp, precum şi veniturile din
subvenţii de exploatare.
Cifra de afaceri medie ( CA ), se poate determina în unităţile monoproductive, şi
reflectă încasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu.
CA
CA 
q
Cifra de afaceri marginală (CAm), exprimă variaţia încasărilor unei firme generată de
creşterea cu o unitate a volumului vânzărilor.
CA
CA m 
q
Cifra de afaceri critică (CAmin), reprezintă acel nivel al vânzărilor la care se asigură
acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero. În acest caz, cifra
de afaceri minimă se determină cu relaţia:
CF CF
CA min  
1  Ncv Cv
1
CA
unde: CF - cheltuielile fixe totale;
Ncv - nivelul relativ al cheltuielilor variabile.
Principalele obiective ale analizei cifrei de afaceri vizează:
- analiza structurală a cifrei de afaceri;
- analiza factorială a cifrei de afaceri;
- principalele consecințe ale modificării cifrei de afaceri.

b. Analiza structurală a cifrei de afaceri

Fiecare nivel al cifrei de afaceri corespunde unei anumite structuri a activităţii.
Structura cifrei de afaceri poate fii privită după mai multe criterii: pe produse, pe tipuri de
activităţi, pe pieţe de desfacere etc. Pentru analiza structurală a cifrei de afaceri se calculează
mărimile relative de structură:
CA i
gi 
CA
unde: CAi – cifra de afaceri aferentă produsului (activităţii) i.
În vederea asigurării unor comparaţii în timp sau între anumite firme se poate utiliza
coeficientul de concentrare sau coeficientul Gini-Struck. Acest coeficient se determină cu
ajutorul următoarei relaţii:

n gi2  1
G
n 1

26
unde: gi - structura cifrei de afaceri pe produse sau activităţi;
n - numărul de produse din nomenclatorul de fabricaţie al întreprinderii.
Acest coeficient poate lua valori între 0 şi 1. Dacă nivelul lui se apropie de 0 înseamnă
că cifra de afaceri este repartizată relativ uniform pe cele n produse din nomenclatorul de
fabricaţie. Dacă dimpotrivă nivelul lui se apropie de 1 înseamnă că în structura vânzărilor sunt
câteva produse care deţin cea mai mare pondere în cifra de afaceri.
În acelaşi scop se poate folosi şi indicele Herfindhal care se determină cu relaţia:
H   gi2
Valoarea acestui coeficient este egală cu 1 dacă întreprinderea vinde un singur produs
şi cu 1/n dacă vânzările sunt repartizate în proporţii egale pe produse.

Exemplu:
Pentru determinarea acestor coeficienţi am considerat următoarele date, pentru o firmă
industrială:
Tabelul 2.3.
Cantitatea vândută Preţ de vânzare
Produsele 0 1 0 1
A 600 800 10 11
B 500 400 8 8
Total * * * *

Pe baza acestor date a fost calculată cifra de afaceri şi structura acesteia pe produse,
date ce sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 2.4.
CA0 = CA1 = Structura CA
Produsele q0p0 q1p1 0 1
A 6000 8800 60,0% 73,3%
B 4000 3200 40,0% 26,7%
Total 10000 12000 100,0% 100,0%

Valorile coeficientului Gini-Struck şi a coeficientului Herfindhal în cei doi ani

consideraţi, pe baza acestor date, sunt:
G0 = 0,200; G1 = 0,467;
H0 = 0,520; H1 = 0,609;
Se observă că în perioada curentă valoarea celor doi coeficienţi a crescut, ceea ce
semnifică o concentrare a activităţii firmei spre produsul A, a cărui pondere a ajuns la 73,3%
în anul curent.

Structura cifrei de afaceri pe produse poate fii investigată şi cu ajutorul metodei ABC.
Această metodă se bazează pe curba ABC, care este realizată în sistemul de axe xOy, în care
pe abscisă sunt reprezentate ponderile cumulate în numărul produselor, iar pe ordonată
ponderile cumulate în cifra de afaceri. Se ajunge astfel, la o curbă cum este cea din figura 2.1:

27
 CA
100
%

Zona
C
Zona
B
Zona
A
100 % nr prod.
Fig. nr. 2.1: Curba ABC în cazul structurii CA
pe produse

Se disting trei zone în structura cifrei de afaceri:

Zona A: - cuprinde acea porţiune în care o pondere redusă a numărului de produse (10-
15%), deţine o pondere mare în cifra de afaceri (60-70%);
Zona B: - în care ponderea deţinută în numărul de produse este aproximativ egală cu
cea deţinută în cifra de afaceri (25-30%);
Zona C: - în care o pondere mare din numărul produselor (65-70%), deţine o pondere
mică în cifra de afaceri.
În această situaţie în zona A sunt cuprinse acele produse cu o rotaţie rapidă, care
trebuie să existe în permanenţă la vânzare. De aceea la aceste produse trebuie să se asigure o
bună aprovizionare şi o gestiune eficientă a stocurilor. De regulă produsele cuprinse în această
zonă au o marjă comercială redusă. În zona B sunt cuprinse articole standard, a căror rotaţie şi
marjă comercială sunt apropiate de media întreprinderii, iar în zona C sunt cuprinse, de regulă,
articole cu rotaţie scăzută, dar cu o marjă comercială mare (produse de lux). Aceste produse
ridică probleme pe linia gestiunii stocurilor.
Din punct de vedere al eficienţei, produsele din zona A sunt cele mai rentabile, însă ele
sunt însoţite şi de un risc comercial ridicat, deoarece scăderea cererii sau ofensiva unui
concurent pentru produsele din această zonă, poate pune în pericol stabilitatea firmei. De
aceea este indicat ca întreprinderile să opteze pentru un anumit grad de diversificare a
producţiei cu scopul de a asigura creşterea cifrei de afaceri şi reducerea riscului.
O asemenea analiză a cifrei de afaceri permite stabilirea tipului de strategie adoptat de
firmă. Astfel, firma poate miza pe o strategie de concentrare a activităţii pe câteva produse,
sau dimpotrivă pe o strategie de diversificare a producţiei.
Metoda ABC poate fi utilizată şi pentru analiza cifrei de afaceri pe categorii de clienţi.
Astfel, după contribuţia lor în cifra de afaceri, clientela unei firme poate fii omogenă, când toţi
clienţii deţin o pondere aproximativ egală în volumul vânzărilor, sau eterogenă, când după
contribuţia lor la realizarea cifrei de afaceri clienţii se împart în trei categorii: clienţi puternici,
clienţi medii şi clienţi mici.
Pentru zonarea clientelei eterogene se foloseşte metoda ABC, obţinându-se
următoarea repartiţie:
- zona A, în care o pondere mică a clienţilor deţine o pondere mare în cifra de
afaceri;
- zona B, unde cele două ponderi sunt aproximativ egale;
- zona C, unde o pondere mare a clienţilor deţine o pondere mică în cifra de afaceri.
Şi o asemenea analiză a structurii cifrei de afaceri determină anumite concluzii pentru
aprecierea volumului de activitate şi a securităţii întreprinderii. Astfel, zona A deşi are cea
mai mare contribuţie la realizarea cifrei de afaceri, din punctul de vedere al securităţii firmei
este cea mai riscantă, existând posibilitatea reorientării acestor clienţi către alţi furnizori. În

28
plus, numărul de clienţi fiind foarte redus întreprinderea este obligată să acorde anumite
avantaje financiare pentru menţinerea lor, ceea ce îi va afecta rentabilitatea.
Zona C, unde numărul de clienţi este foarte mare, se caracterizează prin cheltuieli de
exploatare ridicate, afectând astfel rentabilitatea firmei. În aceste condiţii putem aprecia că
zona B prezintă cel mai mare grad de stabilitate atât ca cifră de afaceri, cât şi ca rentabilitate,
fiind de preferat o orientare a activităţii firmei către aceşti clienţi.

c. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Analiza factorială are rolul de a identifica factorii de influnţă, de a stabilii nivelul şi
sensul influenţelor lor, pentru ca în final să poată fi stabilite măsuri de limitare a acţiunii
factorilor cu influenţă negativă, respectiv menţinerea şi amplificarea factorilor cu influenţă
pozitivă.
Factorii cu influenţă asupra cifrei de afaceri sunt multiplii, unii cu acţiune directă, alţii
cu acţiune indirectă, unii interni, alţii externi. Pentru analiza factorială aceşti factori sunt
agregaţi sub formă de modele de analiză. Dezavantajele unor astfel de modele sunt date de
faptul că iau în considerare simultan numai un număr limitat de factori, ceea ce necesită
utilizarea mai multor modele factoriale în funcţie de complexitatea şi diversitatea
problematicii analizate.
Aceste modele pot fi grupate în două categorii:
- modele stabilite în funcţie de volumul vânzărilor şi al preţurilor de vânzare;
- modele stabilite în funcţie de potenţialul intern al întreprinderii.

c.1. Modele stabilite în funcţie de volumul vânzărilor şi al preţurilor de vânzare

Într-o întreprindere, mărimea cifrei de afaceri poate fi stabilită în funcţie de volumul
fizic al producţiei vândute pe sortimente (q) şi de preţul de vânzare pe unitatea de produs (p):
CA   q  p
Volumul fizic al producţiei vândute reflectă atât influenţa unor factori interni
(potenţialul productiv, reţeaua de distribuţie, calitatea produselor, promovarea acestora pe
piaţă etc.), cât şi influenţa unor factori externi (cererea manifestată pe piaţă, intensitatea
concurenţei etc.). De asemenea, şi preţurile de vânzare regrupează influenţa mai multor
factori, unii interni (politica de preţ promovată de întreprindere, calitatea produselor, costul de
producţie), iar alţii externi (cererea manifestată pe piaţă, intensitatea concurenţei, tendinţele
pieţei de desfacere, politica fiscală promovată de Guvern etc.).
Schema factorilor de influenţă, potrivit acestui model, se prezintă astfel:
q
CA
p

iar influenţele factorilor se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ. Pentru firma
considerată se înregistrează următoarele valori ale influenţelor:
1. qCA   q1p 0   q0p 0 ;
2. pCA   q1p1   q1p0 ;
2
 qpCA  CA .
1
Creşterea cifrei de afaceri a fiecărei firme poate avea loc prin creşterea volumului
producţiei vândute în funcţie de cerinţele pieţei şi de resursele disponibile ale fiecărei
întreprinderi. De asemenea, un rol important în creşterea cifrei de afaceri îl are creşterea
preţului de vânzare în funcţie de calitatea producţiei şi de evoluţia raportului dintre cerere şi
ofertă pe piaţă.

29
 Între cei doi factori există o strânsă legătură. Astfel, de cele mai multe ori, o creştere a
preţurilor de vânzare atrage după sine o reducere a vânzărilor, în timp ce o reducere a
preţurilor conduce la creşterea volumului vânzărilor. Uneori însă, este posibil ca reducerea
prea puternică a preţurilor de vânzare să conducă la reducerea vânzărilor, deoarece
consumatorii asociază preţul cu calitatea. De aceea întreprinderea trebuie să găsească acel
nivel al preţurilor de vânzare care să maximizeze cifra de afaceri.
Trebuie precizat faptul că primul factor conţine şi influenţa structurii producţiei
vândute, care prin intermediul preţului diferenţiat pe produse acţionează asupra cifrei de
afaceri.
Influenţa modificării structurii producţiei poate fi cuantificată prin calcularea unui preţ
mediu de vânzare în cazul produselor omogene (exprimate în aceeaşi unitate de măsură).
CA   q  p ,

unde: p   gi  p
100
gi - structura producţiei vândute
p - preţul de vânzare pe produse
p - preţul mediu de vânzare, pentru produsele omogene.

q
CA gi
p
p

Influenţele acestor factori se calculează cu metoda substituirii în lanţ:

1. Influenţa volumului fizic al producţiei vândute:
qCA   q1p 0   q0 p 0 ;
2. Influenţa preţului mediu de vânzare
pCA   q1p1   q1p 0 ;
2.1. Influenţa structurii producţiei vândute:
giCA   q1p   q1p 0 ,
r

unde:
r
p 
 gi1po
100
2.2 Influenţa preţului de vânzare pe produse:
pCA   q1p1   q1pr ;
2
 qCAp  Ca .
1
Putem aprecia că modificarea structurii producţiei vândute în favoarea unor sortimente
care sunt solicitate pe piaţă şi au preţuri de vânzare mai mari, reprezintă o cale importantă de
creştere a cifrei de afaceri. Este însă necesar ca nivelul de profitabilitate al acestor produse să
fie cel puţin egal cu cel al produselor cu preţ de comercializare mai mic.

c2. Modele stabilite în funcţie de potenţialul intern al întreprinderii

Pentru analiza factorială se mai pot folosi şi alte modele ce pun în evidenţă influenţa
factorilor interni. Astfel, dacă dorim să urmărim legătura dintre cifra de afaceri şi modul de
utilizare a resurselor umane şi materiale putem folosi următorul model:
Qf Ca
Ca  Ns  Wa  Gv  Ns   .
Ns Qf

30
unde: Ns - numărul mediu de salariaţi;
Wa - productivitatea muncii (Wa);
Gv - gradul de valorificare a producţiei fabricate.
La rândul ei productivitatea muncii poate fi privită în funcţie de gradul de înzestrare
tehnică a muncii cu mijloace fixe (It) şi de eficienţa utilizării mijloacelor fixe (E):
Mf Qf
Wa  It  E   .
Ns Mf
În acest caz schema factorilor de influenţă se prezintă astfel:
Ns
It
CA Wa
E
Gv

Exemplu:
Pentru aplicarea metodologiei de analiză a cifrei de afaceri vom considera următorul
exemplu:
Tabelul 2.5.
An de An Indice %
Indicatori bază curent
1. Cifra de afaceri (CA) 10000 12000 120,00%
2. Producţia fabricată (Qf) 10900 12800 117,43%
3. Numărul mediu de salariaţi ( Ns ) 105 100 95,24%
4. Valoarea medie a mijloacelor fixe (Mf) 1100 1200 109,09%
5. Productivitatea muncii ( Wa ) 103,81 128 123,30%
6. Înzestrarea tehnică a muncii (It) 10,48 12,00 114,55%
7. Eficienţa mijloacelor fixe (E) 9,91 10,67 107,65%
8. Gradul de valorificare a producţiei fabricate 0,917 0,938 102,19%
(Gv)

CA  CA1  CA 0  12000  10000  2000 mii lei

Influenţele factorilor le stabilim cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ:
1. Influenţa numărului de salariaţi:
Ns
CA  ( Ns1  Ns 0 )  Wa 0  Gv 0 
;
 (100  105)  103,81  0,917  476,19 mii lei
2. Influenţa productivităţii muncii:
Wa
CA  Ns1  ( Wa 1  Wa 0 )  Gv 0 
,
 100  (128  103,81)  0,917  2219,31 mii lei
din care:
2.1 Influenţa înzestrării tehnice a muncii:
ItCA  Ns1  (It 1  It 0 )  E 0  Gv 0 
;
 100  (12  10,48)  9,91  0,917  1385,28 mii lei
2.2 Influenţa eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
ECA  Ns1  It1  (E1  E 0 )  Gv 0 
;
 100  12  (10,67  9,91)  0,917  834,03 mii lei
3. Influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:

31
 Gv
CA  Ns1  Wa 1  (Gv1  Gv 0 )  100  128  (0,938  0,917)  256,88 mii lei .

Creşterea cifrei de afaceri s-a realizat prin creşterea productivităţii muncii anuale atât
ca urmare a creşterii eficienţei utilizării mijloacelor fixe, cât şi a înzestrării tehnice a muncii.
În acelaşi timp observăm că a scăzut uşor numărul mediu de salariaţi, reducera care nu se
apreciază neapărat ca fiind nefavorabilă, mai ales că productivitatea muncii a crescut. Gradul
de valorificare crescut, dar este în continuare mai mic de 1, ceea ce semnifică o reducere a
ritmului de creştere a stocurilor de produse finite, apreciată favorabil.

d. Principalele consecinţe ale modificării cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă principalul indicator care măsoară rezultatele din activitatea
de producţie şi comercializare. Modificarea acesteia are o serie de consecinţe asupra
principalilor indicatori economico-financiari ai întreprinderii:
1. Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
CA1 CA 0 CA
CA
E Mf   1000   1000  1000
Mf1 Mf1 Mff

2. Asupra cheltuielilor totale ce revin la 1.000 lei cifră de afaceri:

Ct 0 Ct 0
CA
Ct / 1000   1000   1000
CA1 CA 0

3. Asupra cheltuielilor de exploatare ce revin la 1.000 lei cifră de afaceri:

Ce 0 Ce 0
CA
Ce / 1.000   1000   1000
CA1 CA 0

4. Asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

P0
CA
P  (CA 1  CA 0 )  R o  CA 
CA 0

5. Asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante:

S Ac0  T S Ac0  T
CA
Dz  
CA1 CA 0
TEST DE EVALUARE 2

1. Ce reprezintă cifra de afaceri netă?

2. Indicele cifrei de afaceri = 103%; Indicele numărului de salariaţi = 105%; Indicele
gradului de valorificare a producţiei fabricate = 101%; Indicele gradului de înzestrare tehnică
a muncii = 95%. Aceasta semnifică:
a) A crescut productivitatea muncii, s-a redus eficienţa utilizării mijloacelor fixe
şi stocul de produse finite;
b) Au crescut productivitatea muncii şi eficienţa utilizării mijloacelor fixe, dar s-a
redus stocul de produse finite;
c) Au scăzut productivitatea muncii, eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi stocul
de produse finite;
d) A scăzut productivitatea muncii, a crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi
s-a redus stocul de produse finite;
e) A crescut cifra de afaceri şi productivitatea muncii, dar s-a redus eficienţa
utilizării mijloacelor fixe;

32
 3. Indicele Herfindhal, calculat pentru o firmă care realizează cinci produse, poate avea
următoarele valori şi semnificaţii:
a) H = 0 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente;
b) H = 0.2 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente;
c) H = 0.1 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri;
d) H = 1.2 şi semnifică un grad ridicat de concentrare a cifrei de afaceri;
e) H = 0.9 şi semnifică o distribuţie uniformă a cifrei de afaceri pe sortimente.

2.3. ANALIZA VALORII ADĂUGATE

a. Definiţie, metode de calcul, obiectivele analizei

Analiza valorii adăugate este deosebit de importantă, deoarece aceasta exprimă mai
bine efortul propriu al întreprinderii la crearea produsului intern brut, permite aprecierea
corectă a eficienţei economice, stimulează reducerea cheltuielilor materiale, folosirea eficientă
a mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă.

Valoarea adăugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea

Definiţie: nou creată de activitatea productivă a întreprinderilor într-o anumită
perioadă de timp.

Pentru determinarea nivelului valorii adăugate se pot folosi două metode: metoda
sintetică sau indirectă şi metoda analitică sau directă.
Metoda sintetică (indirectă) este cea mai răspândită în calculul valorii adăugate
deoarece este mai exactă şi se poate aplica mai uşor.
Stabilirea valorii adăugate prin această metodă se face scăzând din producţia
exerciţiului , consumurile intermediare provenite de la terţi:
VA = Qe – Cm,
unde: VA - valoarea adăugată;
Cm - cheltuieli materiale (materii prime, materiale, combustibili, energie, diverse
servicii etc.) provenite de la terţi.
În cazul firmelor care desfăşoară şi activitate de comerţ, valoarea adăugată totală
cuprinde şi marja comercială (Mc), stabilită ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute
(Vm) şi costul mărfurilor vândute (Cmv):
VA = Mc + (Qe - Cm)
Metoda analitică (directă) sau aditivă de calcul a valorii adăugate permite
determinarea acesteia prin însumarea elementelor sale componente:
- cheltuieli cu personalul (Cs);
- impozite şi taxe (IT);
- cheltuieli cu amortizarea (A);
- cheltuieli financiare (CF);
- profitul net (Pn).

VA = Cs + IT + A + CF + Pn.
În acest caz, valoarea adăugată cuprinde remunerarea muncii prin cheltuielile cu
personalul, a capitalului propriu sau acţionarilor prin dividende, a capitalului împrumutat prin
dobânzi, a capitalului tehnic prin amortizare, a statului prin impozite şi taxe, precum şi a
întreprinderii prin profitul reinvestit (folosit pentru autofinanţare). Această metodă permite
urmărirea modului de repartizare a valorii adăugate între participanţii la activitatea firmei.
Principalele obiective ale analizei valorii adăugate sunt:
33
 - analiza nivelului şi dinamicii;
- analiza structurii valorii adăugate;
- analiza factorială a valorii adăugate;

b. Analiza structurală a valorii adăugate

Analiza structurală a valorii adăugate are drept obiectiv urmărirea modului de
repartizare a acesteia între participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea economică a firmei. În
acest scop se calculează ratele de remunerare a valorii adăugate, respectiv a ponderii fiecărui
element component în totalul acesteia. Se pot stabili următoarele rate:
- rata de remunerare a personalului (R1):
Cheltuieli cu personalul
R1   100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a statului (R2):
Impozitesi taxe
R2   100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a capitalului tehnic (R3):
Cheltuieli cu amortizarea
R3   100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a creditorilor (R4):
Cheltuieli financiare
R4   100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a acţionarilor (R5):
Profit net
R5   100
Valoarea adaugata
Aceste rate oferă informaţii asupra modului de repartizare a valorii adăugate între
partenerii sociali, respectiv personalul, statul, întreprinderea, creditorii şi acţionarii. Astfel, o
creştere a ponderii profitului se apreciază favorabil, în timp ce creşterea ponderii cheltuielilor
financiare poate semnifica o creştere a gradului de îndatorare al firmei. Ponderea impozitelor
şi taxelor depinde de fiscalitatea promovată de stat, creşterea acesteia apreciindu-se
nefavorabil.

c. Analiza factorială a valorii adăugate

Analiza factorială a valorii adăugate are drept obiectiv identificarea factorilor care
influenţează evoluţia acesteia, precum şi cuantificarea influenţei acestora. În acest scop pot fi
folosite mai multe modele de analiză.
Astfel, dacă se urmăreşte corelaţia dintre valoarea adăugată, producţia exerciţiului şi
cheltuielile materiale, analiza acesteia se poate realiza pe baza următorului model:
Cm
VA  Qe(1  Gm )  Qe(1  )  Qe  Va .
Qe
Modificarea valorii adăugate se explică prin modificarea producţiei exerciţiului şi a
 
valorii adăugate medii ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului Va .
Producţia exerciţiului poate fi privită şi ea în funcţie de timpul total lucrat de salariaţi,
exprimat în ore-om (T) şi de productivitatea orară a muncii (Wh), iar timpul total lucrat
depinde de numărul mediu de salariaţi (Ns) şi timpul de lucru mediu pe un salariat ( t ).
La rândul ei valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului ( Va ) depinde de
structura producţiei pe sortimente (g) şi de valoarea adăugată la 1 leu producţie pe produse
(va). Pe baza modelului prezentat se poate stabili următorul sistem factorial:
T Ns
Qe
Wh t
34
VA
gi
Va
 Exemplu:
Pentru exemplificarea metodologiei de analiză vom considera următorul exemplu:
Tabelul 2.6.
Indicatori An de An
bază curent
1. Producţia exerciţiului (Qe) 12000 14000
2. Cheltuieli materiale (Cm) 7000 7800
3. Valoarea adăugată (VA) 5000 6200
4. Timpul total lucrat în ore-om (T) 165900 160000
5. Nr. mediu de salariaţi (Ns) 105 100
6. Timpul mediu de lucru pe un salariat în ore (t) 1580 1600
7. Productivitatea medie orară (Wh) 0,0723 0,0875
8. Valoarea adăugată medie la un leu producţie a 0,417 0,443
exerciţiului ( Va )
9. Valoarea adăugată medie recalculată la 1 leu - 0,425
producţie ( Va )r

VA  VA 1  VA 0  6200  5000  1200

Valoarea adăugată a crescut cu 1200 mii lei, creştere explicată, potrivit sistemului
factorial prezentat, pe baza influenţei următorilor factori:

1) Influenţa producţiei exerciţiului:

Qe
VA  (Qe1  Qe0 )  Va 0  (14000  12000)  0,417  833,33 mii lei

din care, datorită modificării:

1.1 Timpului total lucrat:
TVA  (T1  T0 )  Wh 0  Va 0 
 (160000  165900)  0,0723  0,417  177,82 mii lei
din care, datorită modificării:
1.1.1. Numărului mediu de salariaţi:
NsVA  ( Ns1  Ns 0 )  t 0  Wh 0  Va 0 
;
 (100  105)  1580  0,0723  0,417  238,1 mii lei
1.1.2. Timpului mediu pe un salariat:
tVA  Ns1 ( t 1  t 0 )  Wh 0  Va 0 
;
 100  (1600  1580)  0,0723  0,417  60,28 mii lei
1.2 Productivităţii medii orare:
WVAh  T1 ( Wh 1  Wh 0 )  Va 0 
;
 160000  (0,0875  0,0723)  0,417  1011,15 mii lei

2) Influenţa valorii adăugate medii la 1 leu producţie a exerciţiului:

VVA
a
 Qe1 (Va 1  Va 0 )  14000  (0,443  0,417)  366,67 mii lei
din care, datorită modificării:
35
 2.1 Structurii producţiei exerciţiului:
giVA  Qe1 (Var  Va 0 )  14000  (0,425  0,417)  116,67 mii lei ,

unde: V ar 
 gi1  va 0
100
2.2 Valorii adăugate la 1 leu producţie pe produse:
r
vaVA  Qe1 (Va 1  V a )  14000  (0,443  0,425)  250 mii lei .

Din analiza efectuată rezultă că ambii factori de influenţă direcţi au avut influenţă
favorabilă asupra creşterii valorii adăugate.
Astfel producţia exerciţiului, care reprezintă factorul extensiv, a contribuit la creşterea
valorii adăugate cu 833,33 mii lei, adică cu 69,44% din creşterea totală, în timp ce valoarea
adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului, ca factor intensiv, a avut o contribuţie de
366,67 mii lei (30,54%).
Creşterea producţiei exerciţiului s-a datorat în primul rând creşterii productivităţii
orare a muncii, care reflectă aspectul calitativ al folosirii forţei de muncă, dar şi unei uşoare
creşteri a timpului mediu lucrat de un salariat. Timpul total lucrat de salariaţi a scăzut, ceea ce
a condus la o reducere a valorii adăugate cu 177,82 mii lei, scădere datorată reducerii
numărului mediu de salariaţi. Reducerea numărului de salariaţi poate fi justificată de
restructurarea activităţii firmei, sau de achiziţionarea unor mijloace fixe mai performante, a
căror utilizare necesită mai puţin personal.
Cel de-al doilea factor direct, valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului
a contribuit la creşterea valorii adăugate. În ceea ce priveşte influenţa modificării structurii
producţiei aceasta se apreciază ca fiind justificată în măsura în care ea răspunde cerinţelor
pieţei de desfacere.
În urma analizei efectuate rezultă că pentru creşterea valorii adăugate se poate acţiona
pe următoarele direcţii:
- creşterea productivităţii orare a muncii, ca urmare a îmbunătăţirii calificării forţei
de muncă;
- o mai bună utilizare a timpului de lucru al muncitorilor prin eliminarea pierderilor
de timp, mai ales a celor nejustificate;

În cadrul valorii adăugate totale cea mai mare pondere o deţine valoarea adăugată
aferentă producţiei vândute, sau valoarea adăugată realizată. Pentru analiza acesteia poate fi
folosit următorul model, care permite stabilirea valorii adăugate pe fiecare produs în parte:

VA =  q  va   q(p  cm)   q(s)p   q(s)cm .

unde: q – volumul producţiei vândute;

va – valoarea adăugată pe produse;
p – preţul de vânzare pe produse;
cm – cheltuielile materiale pe unitatea de produs;
Pentru calculul acesteia vom considera următorul exemplu:

Tabelul 2.7.
Indicatori An de bază An curent
Cifra de afaceri 10000 12000
Cheltuieli materiale aferente cifrei de afaceri 5800 6600
Producţia vândută în perioada curentă exprimată în:
- preţul anului de bază - 11200

36
 Indicatori An de bază An curent
- chelt materiale pe produs din anul de bază - 6100
Valoarea adăugată aferentă producţiei vândute 4200 5400

VA  VA 1  VA 0  5400  4200  1200 mii lei

Deci, valoarea adăugată aferentă producţiei vândute a crescut cu 1200 mii lei, situaţie
apreciată favorabil.
Schema factorilor de influenţă, în acest caz, se prezintă astfel:
q

VA s
cm
va
p

Influenţele acestor factori se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ,

astfel:
1. Influenţa volumului fizic al producţiei
qVA   q1 (s 0 ) va 0   q 0 (s 0 ) va 0  VA 0  Iq  VA 0 
,
 4200  1,12  4200  504 mii lei
unde:
Iq - indicele volumului fizic al producţiei.

Iq 
 q1p 0  11200  1,12 ;
 q 0 p 0 10000
2. Influenţa structurii producţiei:
sVA   q1 (s1 ) va 0   q1 (s 0 ) va 0   q1p 0   q1cm 0   VA 0  Iq 
 (11200  6100)  4200  1,12  396 mii lei
3. Influenţa valorii adăugate pe produs:
vaVA   q1 (s1 ) va 1   q1 (s1 ) va 0  VA 1   q1p 0   q1cm 0  
,
 5400  (11200  6100)  300 mii lei
din care:
3.1 Influenţa cheltuielilor materiale pe produs:
VA   q 1 ( p 0  cm 1 )   q 1 ( p o  cm 0 )  ( q 1cm 1   q 1cm 0 ) 
cm
 6600  6100  500 mii lei
3.2 Influenţa preţului de vânzare:
PVA   q1 (p1  cm1 )   q1 (p 0  cm1 )   q1 p1   q1 p 0 
;
 12000  11200  800 mii lei

În urma acestei analize, constatăm că sporirea volumului vânzărilor cu 12% a condus

la creşterea valorii adăugate cu 504 mii lei, aspect apreciat favorabil.
Modificarea structurii producţiei a condus la creşterea valorii adăugate cu 396 mii lei,
datorită creşterii ponderii produselor cu o valoare adăugată mai mare decât media pe
întreprindere. O asemenea influenţă nu reflectă efortul propriu al firmei şi, de aceea, trebuie
corelată cu cererea manifestată pe piaţă pentru aceste produse.
Pe seama influenţei valorii adăugate pe produs, valoarea adăugată totală a crescut cu
300 mii lei. Această creştere s-a datorat creşterii preţurilor de vânzare într-un ritm superior

37
creşterii cheltuielilor materiale pe produse, pe ansamblu firmei situaţia prezentându-se
favorabil.

d. Principalele consecinţe ale modificării valorii adăugate

Dată fiind importanţa valorii adăugate pentru caracterizarea activităţii de producţie şi
comercializare, în cadrul analizei este necesar să se calculeze şi efectele modificării acesteia
asupra unor indicatori de eficienţă cum ar fi:
1. Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
VA 1 VA 0 VA
VAE Mf    ;
Mf1 Mf1 Mf1
2. Asupra cheltuielilor totale (Ct) la 1000 lei valoare adăugată:
Ct 0 Ct 0
Ct / 1000   1000   1000 .
VA 1 VA 0
3. Asupra fondului de salarii (Fs) la 1000 lei valoare adăugată:
Fs 0 Fs 0
Fs / 1000   1000   1000
VA 1 VA 0
În cadrul analizei se poate calcula şi influenţa modificării valorii adăugate asupra
profitului şi a ratei rentabilităţii prin intermediul cifrei de afaceri şi a corelaţiei dintre valoarea
adăugată şi cifra de afaceri.

TEST DE EVALUARE 3

1. Care sunt elementele componente ale valorii adăugate?

2. Indicele valorii adăugate este mai mare decât indicele producţiei exerciţiului.
Aceasta reflectă:
a) O reducere a profitului;
b) O creştere a ponderii consumurilor provenind de la terţi în producţia
exerciţiului;
c) O reducere a ponderii consumurilor provenind de la terţi în producţia
exerciţiului;
d) O reducere a productivităţii muncii;
e) O utilizare mai bună a timpului de lucru al muncitorilor.
3. Indicele producţiei exerciţiului = 108%; Indicele valorii adăugate = 105%; Indicele
productivităţii anuale a muncii (calculată pe baza producţiei exerciţiului) = 97%. Aceasta
semnifică:
a) Creşterea numărului de personal şi reducerea ponderii consumurilor provenind
de la terţi;
b) Scăderea numărului de personal şi reducerea ponderii consumurilor provenind
de la terţi;
c) Creşterea numărului de personal şi a ponderii consumurilor provenind de la
terţi;
d) Sporirea productivităţii muncii şi reducerea numărului de personal;
e) Scăderea numărului de personal şi a productivităţii muncii.

REZUMATUL TEMEI

Activitatea de producţie în întreprinderile industriale, reprezintă o latură importantă a

activităţii acestor unităţi, care se reflectă asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de
fiecare întreprindere. Scopul acestei activităţii îl constituie realizarea unor produse, lucrări şi
servicii care să satisfacă anumite nevoi sociale şi obţinerea unui profit.
38
 Pentru exprimarea rezultatelor din activitatea de producţie, la nivelul firmei, se
utilizează un sistem de indicatori valorici care cuprinde: producţia exerciţiului, cifra de afaceri
şi valoarea adăugată.
În scopul identificării măsurilor ce trebuie luate pentru creşterea nivelului acestor
indicatori se impune o analiză separată a fiecăruia, pe următoarele obiective:
- stabilirea dinamicii indicatorilor, pe baza modificărilor absolute şi procentuale
intervenite în nivelul lor;
- analiza structurală, în scopul stabilirii contribuţiei elementelor componente la
realizarea întregului;
- analiza factorială, ce vizează stabilirea factorilor de influenţă şi determinarea influenţei
acestora asupra modificării indicatorilor analizaţi.
- stabilirea consecinţelor modificării acestora asupra principalilor indicatori economico-
financiari.

Termeni cheie

Producția exercițiului, valoarea adăugată, cifra de afaceri.

Răspunsuri și comentarii pentru testele de autoevaluare

Test autoevaluare 1
Întrebarea 1: Producţia exerciţiului exprimă rezultatul direct şi util al activităţii
industrial-productive pe o anumită perioadă de timp. Aceasta cuprinde valoarea tuturor
bunurilor, serviciilor și lucrărilor realizare de firmă în cursul perioadei.
Întrebarea 2: a, c
Întrebarea 3: a, d

Test autoevaluare 2
Întrebarea 1: Cifra de afaceri netă (CA), exprimă volumul total al afacerilor unei
firme, evaluate în preţurile pieţei. Cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi
produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor într-o perioadă de timp, precum şi
veniturile din subvenţii pentru exploatare.
Întrebarea 2: d
Întrebarea 3: b

Test autoevaluare 3
Întrebarea 1: Valoarea adăugată cuprinde următoarele elementelor: cheltuielile cu
personalul (Cs); impozitele şi taxele (IT); cheltuielile cu amortizarea (A); cheltuieli financiare
(CF) şi profitul net (Pn).
Întrebarea 2: c
Întrebarea 3: c

Temă pentru acasă

Realizați analiza factorială a cifrei de afaceri în functie de potentialul tehnico-productiv

al firmei. Se vor cuantifica influențele următorilor factori: număr mediu de salariati,
productivitatea anuală a muncii (evidențiată și în funcție de înzestrarea tehnică a muncii și
eficiența mijloacelor fixe) si gradul de valorificare.

39