Unitatea de învățare nr.

ANALIZA CHELTUIELILOR TOTALE ŞI DE EXPLOATARE

Cuprins :
 Conţinutul, dinamica şi structura cheltuielilor întreprinderii
 Analiza eficienţei cheltuielilor totale
 Analiza cheltuielilor de exploatare

Timpul alocat temei : 4 ore

Obiective:
După parcurgerea acestei teme veţi fi capabili:
• să cunoașteți conținutul și tipologia cheltuielilor întreprinderii;
• să efectuați o analiză a cheltuielilor totale și de exploatare.

Bibliografie recomandată:
 Anghel I., Analiza si evaluare economico-financiara, Ed. ASE, București, 2016
 Achim M., Borlea S., Ghid pentru analiza diagnostic a starii financiare, Ed. Risoprint,
Cluj, 2016
 Buşe L., Siminică M., Cîrciumaru D., Simion D., Ganea M., Analiză economico-
financiară, Ed. Sitech, Craiova, 2010
 Cîrciumaru Daniel, Analiza riscului firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2013
 Pantea M. I., Analiza economico-financiara - instrument al managementului
întreprinderii, Ed. Universitatii de Vest, Timișoara, 2017
 Robu V., Anghel I., Serban E. C., Analiza economico-financiara a firmei, Ed.
Economica, București, 2014
 Siminică M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2010

3.1. CONŢINUTUL, DINAMICA ŞI STRUCTURA CHELTUIELILOR

ÎNTREPRINDERII

Pentru obţinerea valorilor de întrebuinţare întreprinderea utilizează resurse materiale,

umane şi financiare, al căror consum se concretizează prin intermediul cheltuielilor. Deci,
cheltuielile unei întreprinderi reflectă sub formă valorică întregul consum de factori de
producţie sau de resurse materiale, umane şi financiare, efectuat pentru fabricarea şi vânzarea
producţiei. Nivelul, dinamica şi structura acestor cheltuieli reflectă în mod sintetic activitatea
întreprinderilor industriale pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea
nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toţi agenţii economici, în
vederea sporirii eficienţei întregii activităţi desfăşurate.
Cheltuielile totale ale întreprinderii (Ct) pot fi grupate după mai multe criterii. Un
criteriu important după care se grupează şi în contul de profit şi pierderi este natura acestora.
Potrivit acestui criteriu cheltuielile totale cuprind: cheltuieli de exploatare (Ce) și
cheltuieli financiare (Cf):
Ct = Ce + Cf
Cheltuielile de exploatare cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele
consumabile, cheltuielile cu energia şi apa, alte cheltuieli materiale, costul mărfurilor vândute,
cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu amortizările şi provizioanele aferente exploatării,

41
cheltuielile privind prestaţiile externe, cheltuielile cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate, cheltuieli cu protectia mediului inconjurator, chelutieli legate de activele
imobilizate detinute in vederea vanzarii, cheltuieli din reevaluarea imobilizarilor corporale si
necorporale, cheltuieli privind investitiile imobiliare, cheltuieli privind activele bilologice si
produsele agricole, cheltuieli privind calamitati si alte evenimente similare precum şi alte
cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile financiare cuprind: ajustarea valorii imobilizărilor financiare si investitii
financiare detinute ca active circulante, cheltuieli privind operatiunile cu titluri si alte
instrumente financiare, cheltuieli privind operatiunile cu instrumente derivate, cheltuielile
privind dobânzile, precum şi alte cheltuieli financiare.
În mod corespunzător, veniturile totale obţinute din activitatea unei întreprinderi (Vt)
cuprind: venituri din exploatare (Ve) și venituri financiare (Vf):
Vt = Ve + Vf
Veniturile din exploatare cuprind: cifra de afaceri (CA), veniturile aferente
producţiei stocate (Vps), veniturile aferente producţiei imobilizate (Vpi) și venituri diverse din
exploatare (Vde). În categoria venituri diverse din exploatare sunt cuprinse: venituri din active
imobilizate detinute in vederea vanzarii, venituri din reevaluarea imobilizarilor coprorale si
necorporale, venituri din investitii imobiliare, venituri din active biologice si produse agricole,
venituri din subventii de exploatare in caz de calamitati si alte evenimente similare precum şi
alte venituri din exploatare.
Ve = CA + Vps + Vpi + Vde.
Cifra de afaceri cuprinde valoarea produselor vândute, a lucrărilor executate şi a
serviciilor prestate, la care se adăugă veniturile din vânzarea mărfurilor şi cele din subvenţii
pentru exploatare.
Producţia stocată cuprinde variaţia stocurilor de produse finite, semifabricate şi
producţie neterminată, la sfârşitul exerciţiului financiar faţă de începutul acestuia.
Producţia imobilizată cuprinde valoarea mijloacelor fixe realizate de întreprindere în
regie proprie, pentru necesităţi proprii. Producţia stocată şi producţia imobilizată se evaluează
în costuri de producţie, ceea ce face ca veniturile să fie egale cu cheltuielile aferente acestora.
Veniturile financiare includ: venituri din acțiuni detinute la filiale, venituri din
actiuni detinute de entitati asociate si entitati controlate in comun, venituri din operatiuni cu
titluri si alte instrumente, venituri din operatiuni cu instrumente derivate, venituri din diferente
de curs valutar, venituri din dobânzi, precum şi alte venituri financiare.
Pentru analiza dinamicii cheltuielilor totale ale întreprinderii este necesar să se
calculeze modificările absolute şi procentuale intervenite în nivelul acestora astfel:
Ct  Ct 1  Ct 0 ;
Ct
Ct %   100 , sau Ct %  ICt  100 .
Ct 0
În funcţie de mărimea şi semnul modificărilor intervenite, se pot face aprecieri cu
privire la creşterea sau reducerea cheltuielilor totale efective faţă de cele prevăzute sau din
perioada de bază.
În cadrul analizei este necesar să se studieze şi structura cheltuielilor totale pe cele 3
categorii. În acest scop este necesar să se calculeze ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în
cheltuielile totale, precum şi modificarea acestor ponderi astfel:
Ce, Cf
G= × 100 , respectiv G  G1  G0
Ct
unde: G = greutatea specifică pe categorii de cheltuieli

42
 În funcţie de mărimea şi semnul modificărilor intervenite în nivelul acestor ponderi se
pot face aprecieri cu privire la schimbările intervenite în structura cheltuielilor totale în
perioada curentă faţă de cea previzionată sau cea din perioada de bază.
Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii se mai poate efectua ţinând seama şi de
alte posibilităţi de grupare a acestora:
a) După corelaţia cu evoluţia volumului de activitate, se pot delimita:
- cheltuieli variabile;
- cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile sunt dependente de evoluţia volumului de activitate,
modificându-se în acelaşi sens cu acesta. În cadrul lor se cuprind: cheltuielile cu materiile
prime directe, cheltuielile cu salariile muncitorilor direct productivi, o parte din cheltuielile cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor etc. Pe unitatea de produs aceste cheltuieli capătă un
caracter relativ constant.
Cheltuielile fixe nu depind de volumul de activitate, în anumite limite ale acestuia
având caracter constant. În cadrul lor se cuprind cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu
conducerea şi administrarea întreprinderii etc. Pe unitatea de produs aceste cheltuieli capătă
un caracter variabil, modificându-se în sens invers faţă de evoluţia volumului de activitate.
b) După conţinutul lor, cheltuielile pot fi:
- cheltuieli materiale;
- cheltuieli cu personalul (salariale).
Cheltuielile materiale exprimă sub formă valorică întregul consum de muncă trecută
sau materializată efectuat pentru fabricarea şi vânzarea produselor. Acestea cuprind atât
cheltuielile pentru materii prime, materiale, combustibil şi energie, precum şi cheltuielile cu
amortizarea mijloacelor fixe.
Cheltuielile cu personalul (salariale) exprimă sub formă valorică întregul consum de
muncă vie sau cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru plata forţei de muncă şi
pentru achitarea obligaţiilor legate de asigurările şi protecţia socială a salariaţilor.
c) După modul de identificare şi repartizare, cheltuielile pot fi:
- cheltuieli directe sunt legate nemijlocit de activitatea unei unităţi operative, a unui
loc de muncă, sau de realizarea unui produs.;
- cheltuieli indirecte sunt ocazionate de funcţionarea întreprinderii în ansamblul
său.
d) După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie:
- cheltuieli monetare, care generează un flux monetar, o plată (salarii, cheltuielile
cu materiile prime etc.):
- cheltuieli calculate, care nu generează efectuarea unei plăţi (amortizări şi
provizioane).

Ţinând seama de aceste grupări se poate adânci analiza dinamicii şi structurii

cheltuielilor prin calcularea modificărilor absolute şi procentuale pe fiecare categorie în parte,
precum şi a ponderii fiecărei categorii de cheltuieli în cheltuielile totale.

3.2. ANALIZA EFICIENŢEI CHELTUIELILOR TOTALE

Cheltuielile întreprinderii nu trebuie analizate numai în sumă absolută ci şi în corelaţie

cu veniturile obţinute. În acest scop se impune analiza eficienţei acestora.
Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor efectuate de către o întreprindere se utilizează
indicatorul "cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale". Acest indicator numit şi rata de

43
eficienţă a cheltuielilor totale se calculează prin raportarea cheltuielilor totale la veniturile
totale ale întreprinderii şi înmulţit cu 1000:
Ct Ce + Cf
Ct / 1000 = ×1000 = ×1000 .
Vt Ve + Vf
Ţinând cont de modul de calcul al indicatorului, ca raport între efort şi efect, o
reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri relevă o situaţie favorabilă, respectiv de
creştere a eficienţei cheltuielilor.
Pornind de la acest model de corelaţie, modificarea Ct/1000 se explică prin
modificarea veniturilor totale şi a cheltuielilor totale ale întreprinderii, ale căror influenţe se
calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ astfel:
Ct 0 Ct
1. VtCt / 1000   1000  0  1000 ;
Vt1 Vt 0
Ct Ct
2. CtCt / 1000  1  1000  0  1000 .
Vt1 Vt1
Acesta este un model prin care punem în evidenţă corelaţia dintre dinamica efectelor
(veniturile) şi dinamica eforturilor (cheltuielilor), cerinţa fiind ca veniturile să crească mai
mult decât cheltuielile.
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri poate fi explicată prin
efectuarea unei analize factoriale. În acest caz nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri se poate
calcula în funcţie de structura sau ponderea veniturilor întreprinderii pe cele trei categorii de
venituri (gi) şi de nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri pe cele 3 categorii de venituri şi
cheltuieli (Ci/1000).
Ct / 1000 
 (gi  ci/ 1000 )
100
Ve; Vf
unde: gi = 100
Vt
Ce Cf
ci / 1000 = ; × 1000
Ve Vf
Influenţele celor doi factori asupra modificării Ct/1000 se calculează cu ajutorul metodei
substituirilor în lanţ.
1) Influenţa modificării structurii veniturilor:
 (gi1  ci0 / 1000 )  (gi 0  ci0 / 1000 )
 Ct / 1000 
gi
 r
 Ct / 1000  Ct 0 / 1000 
100 100

2) Influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii:

CiCt/ /1000 
 (gi1  ci1/ 1000 )   (gi1  ci0 / 1000 )  Ct  Ct r / 1000 
1/ 1000
1000
100 100

Analiza se poate adânci prin luarea în considerare a factorilor care influenţează asupra
cheltuielilor la 1000 lei venituri pe fiecare categorie de venituri şi cheltuieli. Rezultă deci, că
pe fiecare categorie de cheltuieli la 1000 lei venituri se pot calcula influenţele modificării
veniturilor şi a cheltuielilor corespunzătoare.
Legat de contribuţia cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii asupra modificării
cheltuielilor la 1000 lei venituri totale, în procesul de analiză este indicat să se ţină seama de
câteva aspecte:
- cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare exercită cea mai puternică influenţă
asupra modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri totale, deoarece în veniturile totale,
veniturile din exploatare deţin ponderea principală.
44
 - cheltuielile la 1000 lei venituri financiare reflectă indirect gradul de îndatorare al
întreprinderii, înregistrând un nivel scăzut în cazul întreprinderilor cu o situaţie financiară
bună, la care ponderea creditelor în finanţarea mijloacelor economice este mică, sau în cazul
acelor agenţi economici care deţin importante active sub formă de imobilizări financiare, şi un
nivel ridicat în cazul întreprinderilor cu un grad mare de îndatorare.
În cadrul analizei se poate calcula şi efectul modificării cheltuielilor la 1000 lei
venituri totale asupra profitului total al întreprinderii (Pb):
Vt 1
CtPt/ 1000   (Ct1 / 1000  Ct 0 / 1000)
1000

3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Cheltuielile de exploatare deţin ponderea principală în cheltuielile totale şi de aceea

analiza cheltuielilor întreprinderii trebuie să continue cu analiza aprofundată a acestora.
Acestea cuprind toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare, respectiv pentru
aprovizionarea materiilor prime şi a materialelor, stocarea acestora, producerea bunurilor şi
serviciilor, desfacerea acestora, etc.
Cheltuielile de exploatare pot fi grupate în mai multe categorii, corespunzătoare
veniturilor pe care le generează: cheltuieli aferente cifrei de afaceri (C), cheltuieli aferente
producţiei stocate (Cps), cheltuieli aferente producţiei imobilizate (Cpi) și cheltuieli diverse
de exploatare (Cde). În categoria cheltuieli diverse de exploatare sunt cuprinse: cheltuieli
legate de activele imobilizate (sau grupurile destinate cedarii ) detinute in vederea vanzarii,
cheltuieli din reevaluarea imobilizarilor necorporale si corporale, cheltuieli privind investitiile
imobiliare, cheltuieli privind activele biologice si produsele agricole, cheltuieli privind
calamitatile si alte evenimente similare şi alte cheltuieli de exploatare (ACe):
Ce = C + Cps + Cpi + Cde.
Pentru analiza cheltuielilor de exploatare se foloseşte indicatorul cheltuieli de
exploatare la 1000 lei venituri din exploatare calculat cu relaţia:
Ce
Ce / 1000   1000 .
Ve
Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare arată o creştere a eficienţei
activităţii de exploatare prin îmbunătăţirea utilizării resurselor materiale, umane şi financiare
din fiecare fază a ciclului de exploatare respectiv aprovizionare, producţie şi desfacere.
Pornind de la acest model de corelaţie, modificarea se explică prin modificarea
veniturilor de exploatare şi a cheltuielilor de exploatare, ale căror influenţe se calculează cu
metoda substituirilor în lanţ astfel:
Ce 0 Ce 0
1. Ve
Ce / 1000   1000   1000 ;
Ve1 Ve0
Ce 1 Ce 0
2. Ce
Ce / 1000   1000   1000 .
Ve1 Ve1
Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare poate fi continuată şi pe baza unui alt
model, caz în care nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatare se poate stabili în
funcţie de ponderea fiecărei categorii de venituri de exploatare faţă de veniturile din
exploatare (ge) şi de nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii
(ce/1000) astfel:

Ce / 1000 
 (ge  ce/ 1000 )
100
45
 unde:
CA; Vps; Vpi; Vde
ge = × 100
Ve
C Cps Cpi Cde
ce / 1000 = ; ; ; × 1000
CA Vps Vpi Vde
Acest model ne permite efectuarea unei analize de tip factorial asupra ratei de eficienţă
a cheltuielilor de exploatare. Pentru cuantificarea influenţelor factorilor vom folosi metoda
substituirilor în lanţ:
1. Influenţa modificării structurii veniturilor din exploatare:
 (ge1  ce0 / 1000 )  (ge 0  ce0 / 1000 )
 Ce / 1000 
ge
 r
 C e / 1000  Ce 0 / 1000 
100 100
2. Influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii:
ce
 (ge1  ce1/ 1000 )   (ge1  ce0 / 1000
Ce / 1000  
/ 1000

100 100
În ceea ce priveşte cheltuielile la 1000 lei venituri din producţie stocată şi imobilizată,
nivelul acestora este de 1000, deoarece atât producţia stocată cât şi cea imobilizată sunt
evaluate în costuri efective, neinfluenţând nivelul ratei de eficienţă a cheltuielilor de
exploatare.
În aceste condiţii, modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare
se datorează în principal modificării cheltuielilor aferente cifrei de afaceri. De aceea, se
impune în continuare o analiză aprofundată a acestora.
Acest model ne permite efectuarea unei analize de tip factorial asupra ratei de eficienţă
a cheltuielilor de exploatare. Pentru exemplificarea metodologiei de analiză vom folosi datele
din tabelul 3.1.
Tabelul 3.1.
An
Indicatori An bază
curent
Venituri din exploatare, din care aferente: 12000 14000
- cifrei de afaceri; 10000 12000
- producţie stocate; 900 800
- producţie imobilizate. 1100 1200
Cheltuieli de exploatare, din care aferente: 10500 11900
- cifrei de afaceri; 8500 9900
- producţie stocate; 900 800
- producţie imobilizate; 1100 1200
Cheltuieli la 1000 lei Ve, din care aferente : 875 850
- cifrei de afaceri; 850 825
- producţie stocate; 1000 1000
- producţie imobilizate; 1000 1000
Structura Ve din care aferentă: 100% 100%
- cifrei de afaceri; 83,3% 85,7%
- producţie stocate; 7,5% 5,7%
- producţie imobilizate; 9,2% 8,6%

 Ce/ 1000  Ce1 / 1000  Ce 0 / 1000  850 - 875 = -25 lei

Pentru cuantificarea influenţelor factorilor vom folosi metoda substituirilor în lanţ:
1. Influenţa modificării structurii veniturilor din exploatare:

46
 geCe/ 1000 
 (ge 1  ce 0 / 1000)

 (ge 0  ce 0 / 1000)
 C r e / 1000  Ce 0 / 1000 
100 100
= 871,4 - 875 = -3,6 lei
(87,5  850)  (5,7  1000)  (8,6  1000)
unde: C r e / 1000   871,4 lei
100
2. Influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii:

ceCe/ 1000 
 (ge 1  ce1/ 1000)   (ge 1  ce 0 /1000 
/ 1000
100 100
 Ce1 / 1000  C e / 1000  850  871,4  21,4 lei
r

Reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare s-a datorat pe de o
parte reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri aferente cifrei de afaceri, iar pe de altă parte
creşterii ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei mai mici decât media pe întreprindere (în
acest caz este vorba de cifra de afaceri). În ceea ce priveşte cheltuielile la 1000 lei venituri din
producţie stocată şi imobilizată, nivelul acestora a fost de 1000, deoarece atât producţia
stocată cât şi cea imobilizată sunt evaluate în costuri, neinfluenţând nivelul ratei de eficienţă a
cheltuielilor de exploatare.
În aceste condiţii, modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare
se datorează în principal modificării cheltuielilor aferente cifrei de afaceri. De aceea, se
impune în continuare o analiză aprofundată a acestora.

b. Cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri

Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se foloseşte
indicatorul - cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri - calculat ca raport între cheltuielile
aferente producţiei vândute (  qc ) şi cifra de afaceri (  qp ).

C / 1000 
 qc  1000
 qp
unde: q - volumul fizic al producţiei vândute;
p - preţul mediu de vânzare fără TVA;
c - costul complet pe unitatea de produs.
Dacă se ţine seama şi de structura producţiei vândute pe sortimente, relaţia de calcul se
mai poate exprima şi astfel:

C / 1000 
 q(s)c  1000 .
 q(s)p
Asupra modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, influenţează 3 factori
direcţi, respectiv: structura producţiei vândute, modificarea preţurilor de vânzare şi
modificarea costurilor pe unitatea de produs.
Modificarea volumului fizic al producţiei vândute nu influenţează în mod direct
nivelul cheltuielilor la 1000 lei CA, deoarece acţionează cu aceeaşi intensitate atât asupra
numărătorului cât şi asupra numitorului relaţiei de calcul, pe ansamblu, influenţa sa fiind nulă.
Totuşi, modificarea volumului fizic al producţiei vândute influenţează în mod indirect asupra
C/1000 prin intermediul costului pe unitate de produs care se modifică în sens invers faţă de
variaţia volumului producţiei vândute pe seama cheltuielilor fixe ce revin pe unitatea de
produs şi a preţului de vânzare.
În ceea ce priveşte modificarea structurii producţiei, deşi şi aceasta apare atât la
numărător cât şi la numitor, influenţa acesteia nu este nulă, deoarece la numărător avem
structura producţiei vândute exprimată cu ajutorul costului, în timp ce la numitor avem
structura producţiei vândute exprimată cu ajutorul preţului, ori raportul cost/preţ nu este
47
constant pentru toate produsele şi deci şi cele două posibilităţi de exprimare a structurii sunt
diferite.
Calculul influenţelor celor 3 factori asupra modificării C/1000 se face cu ajutorul
metodei substituirilor în lanţ, iar pentru exemplificarea metodologiei de analiză factorială vom
folosi datele din tabelul 3.2.
Tabelul 3.2.
Indicatori An bază An curent
Cifra de afaceri 10000 12000
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri 8500 9900
Producţia vândută în perioada curentă
exprimată în:
- costurile perioadei de bază; - 9300
- preţurile perioadei de bază. - 11200
Cheltuieli la 1000 lei CA (lei) 850 825

1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

sC / 1000 
 q1 (s1 )c 0  1000   q1 (s 0 )c 0  1000 
 q1 (s1 )p 0  q1 (s 0 )p 0

q c1 0
 1000 
q c
0 0
 1000  C/ 1000  C 0 / 1000 
q p1 0 q p
0 0

9300 8500
=  1000   1000  830,36  850  19,64
11200 10000

2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

pC/ 1000 
 q1 (s1 )c 0  1000   q1 (s1 )c 0  1000 
 q1 (s1 )p1  q1 (s1 )p 0

q c 1 0
 1000 
q c
1 0
 1000  C/1000  C/ 1000 
q p 1 1 q p
1 0

9300 9300
=  1000   1000  775  830,36  55,36 lei
12000 11200

3. Influenţa modificării costurilor pe unitatea de produs:

cC/ 1000 
 q1 (s1 )c1  1000   q1 (s1 )c 0  1000 
 q1 (s1 )p1  q1 (s1 )p1

q c1 1
 1000 
q c
1 0
 1000  C1 / 1000  C"/ 1000 
q p1 1 q p
1 1

9900 9300
=  1000   1000  825  775  50 lei.
12000 12000

În exemplul considerat se înregistrează o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei

cifră de afaceri cu 25 lei faţă de nivelul anului de bază, aspect apreciat pozitiv, deoarece
reflectă o creştere a eficienţei acestora cu efecte favorabile asupra eficienţei întregii activităţi
desfăşurate. Fiecare din cei trei factori au avut influenţe diferite.

48
 Astfel, modificarea structurii producţiei a condus la reducerea nivelului cheltuielilor la
1000 lei CA cu 19,64 lei, urmare a creşterii ponderii produselor cu cheltuieli la 1000 lei cifră
de afaceri mai mici decât media pe întreprindere.
Modificarea preţurilor de vânzare a determinat o reducere a nivelului cheltuielilor la
1000 lei cifră de afaceri cu 55,36 lei, ca urmare a creşterii nivelului lor faţă de nivelul anului
precedent. Această influenţă se apreciază ca fiind favorabilă numai în măsura în care creşterea
preţurilor a avut loc ca urmare a unor acţiuni proprii ale întreprinderii.
În ceea ce priveşte costurile pe unitatea de produs, acestea au crescut, determinând o
creştere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 50 lei. Comparând însă cele 2 influenţe (ale
modificării preţurilor şi ale costurilor) observăm că intensitatea modificării acestora a fost
diferită, preţurile crescând într-un ritm superior creşterii costurilor, cu efecte favorabile asupra
nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri. Analiza poate fi continuată prin urmărirea
modificării costurilor pe categorii de cheltuieli ce revin pe unitatea de produs.
Modelul prezentat are dezavantajul că furnizează informaţii în medie la nivelul firmei,
nepermiţând o aprofundare a analizei pe produse. Pentru eliminarea acestui neajuns analiza
poate fi continuată pe baza unui alt model:

C / 1000 
 (gi  ci / 1000)
100
unde: gi - ponderea sortimentului "i" în cifra de afaceri totală;
ci/1000 - cheltuieli la 1000 lei producţie vândută pe fiecare sortiment.
c
ci / 1000   1000
p
Schema factorilor cu influenţă directă şi indirectă asupra modificării cheltuielilor la
1000 lei cifră de afaceri este următoarea:

gi
p
C/1000
 ci/1000
c
1. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri:

giC/ 1000 
 (gi 1  ci 0 / 1000)   (gi 0  ci 0 / 1000)
100 100
2. Influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produs:

ciC//1000 
 (gi 1  ci1/ 1000)   (gi 1  ci 0 / 1000)
1000
100 100
2.1 Influenţa modificării preţurilor de vânzare:
 c   c 
  gi 1  p0  1000    gi 1  p0  1000 
pC / 1000   1   0 
100 100


 (gi 1  c i / 1000)   (gi 1  ci 0 / 1000)
r

100 100
2.2 Influenţa modificării costurilor pe unitatea de produs:
 c   c 
  gi 1  p1  1000    gi 1  p0  1000 
cC / 1000   1   1 
100 100

49
 
 (gi 1  ci 1 / 1000)

 (gi 1  c r i / 1000)
100 100

c. Consecinţele modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Un obiectiv important al analizei îl constituie studierea consecinţelor modificării
cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri asupra principalilor indicatori economico-financiari ai
întreprinderii şi anume:
1. Asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

CP/ 1000  (C1 / 1000  C 0 / 1000) 

 q 1 p1
1000
2. Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:

 (C1 / 1000  C 0 / 1000) 

 q 1 p1
CE/Af1000  1000
Mf1
3. Asupra eficienţei activelor circulante:

 (C1 / 1000  C 0 / 1000) 

 q 1 p1
CE/A1000  1000
c
Ac 1
Identificarea modalităţilor de acţiune în vederea creşterii eficienţei cheltuielilor
întreprinderii, necesită aprofundarea analizei pe principalele categorii ale acestora. În acest
scop, se poate utiliza indicatorul cheltuieli din categoria i la 1000 lei cifră de afaceri, stabilit
ca raport între fiecare categorie de cheltuială în parte şi cifra de afaceri:
Ci  q  ci
Ci / 1000   1000   1000
CA q  p
unde: Ci – categoria de cheltuială;
ci – categoria de costuri pe unitatea de produs (cost variabil, cost cu materialele, cost
direct pe unitatea de produs).
Modificarea nivelului acestui indicator este influenţată de trei factori: structura
producţiei, preţul de vânzare şi categoria de cost pe produs.
Faţă de modelul general prezentat, particularităţi în analiză prezintă următoarele
categorii de cheltuieli: cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu personlul şi cheltuielile cu
dobânzile, ceea ce impune analiza separată a acestora.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Ce reprezintă cheltuielile variabile? Daţi exemple de astfel de cheltuieli.

2. Cheltuielile variabile totale se modifică odată cu modificarea volumului de activitate
astfel:
a) Cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) Scad odată cu creşterea volumului de activitate;
c) Scad odată cu reducerea volumului de activitate;
d) Cresc odată cu reducerea volumului de activitate;
e) Au un caracter relativ constant.
3. Cum trebuie să evolueze cheltuielile la 1000 lei venituri pentru a înregistra o
creştere a eficienţei cheltuielilor?
50
 4. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii veniturilor totale asupra
cheltuielilor la 1000 lei venituri totale semnifică:
a) Scăderea ponderii veniturilor din exploatare;
b) Creşterea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai
mici decât media pe întreprindere;
c) Creşterea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai
mari decât media pe întreprindere;
d) Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale;
e) Majorarea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.
5. Care sunt factorii cu influenţă directă asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri?
6. Influenţa cu semnul minus a preţului de vânzare asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri semnifică:
a) Scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) Creşterea costurilor pe produse;
c) Scăderea preţului de vânzare;
d) Creşterea preţului de vânzare;
e) Creşterea volumului producţiei vândute.

REZUMATUL TEMEI

Pentru obţinerea valorilor de întrebuinţare întreprinderea utilizează resurse materiale,

umane şi financiare, al căror consum se concretizează prin intermediul cheltuielilor. Deci,
cheltuielile unei întreprinderi reflectă sub formă valorică întregul consum de factori de
producţie sau de resurse materiale, umane şi financiare, efectuat pentru fabricarea şi vânzarea
producţiei. Nivelul, dinamica şi structura acestor cheltuieli reflectă în mod sintetic activitatea
întreprinderilor industriale pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea
nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toţi agenţii economici, în
vederea sporirii eficienţei întregii activităţi desfăşurate.
Dată fiind diversitatea lor, cheltuielile sunt grupate după mai multe criterii: după
natura lor, după corelaţia cu evoluţia volumului de activitate, după conţinut, după modul de
identificare şi repartizare, după incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie etc. Atât pe total, cât
şi pe principalele categorii se urmăreşte dinamica lor, utilizând modificarea absolută şi cea
procentuală.
Cheltuielile întreprinderii nu trebuie analizate numai în sumă absolută ci şi în corelaţie
cu veniturile obţinute. În acest scop se impune analiza eficienţei acestora, utilizând indicatorul
„cheltuieli la 1000 lei venituri”. Acest indicator se calculează pe total cheltuieli, dar şi pe
principalele componente ale acestora, în scopul identificării factorilor de influenţă şi al
stabilirii acţiunilor ce trebuie întreprinse în scopul reducerii nivelului lor.

Termeni cheie

Cheltuieli totale, venituri totale, cheltuieli de exploatare, venituri de exploatare,

cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, cifră de afaceri.

Răspunsuri și comentarii pentru testele de autoevaluare

Întrebarea 1: Cheltuielile variabile reprezintă acea categorie de cheltuieli care sunt

dependente de evoluţia volumului de activitate, modificându-se în acelaşi sens cu acesta.

51
Cuprind: cheltuielile cu materiile prime directe, cheltuielile cu salariile muncitorilor direct
productivi, o parte din cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor etc.
Întrebarea 2: a, c
Întrebarea 3. Creşterea eficienţei cheltuielilor totale se înregistrează atunci când
nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri are tendinţa de reducere.
Întrebarea 4: c, d
Întrebarea 5. Cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri sunt influenţate de trei factori
direcţi: structura producţiei vândute, preţul de vânzare şi costul pe unitatea de produs.
Întrebarea 6: a, d.

52