Unitatea de învățare nr.

ANALIZA PRINCIPALELOR CATEGORII DE CHELTUIELI ŞI A COSTULUI

PE UNITATEA DE PRODUS

Cuprins:
 Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe
 Analiza cheltuielilor cu personalul
 Analiza cheltuielilor cu dobânzile
 Analiza costului pe unitatea de produs

Timpul alocat temei : 4 ore

Obiective:
După parcurgerea acestei teme veţi fi capabili:
• să cunoașteți modelele de analiză a cheltuielilor cu amortizarea, cu personalul,
cu dobânzile și a costului pe unitatea de produs;
• să efectuați o analiză a cheltuielilor pe categorii.

Bibliografie recomandată:
 Anghel I., Analiza si evaluare economico-financiara, Ed. ASE, București, 2016
 Achim M., Borlea S., Ghid pentru analiza diagnostic a starii financiare, Ed. Risoprint,
Cluj, 2016
 Buşe L., Siminică M., Cîrciumaru D., Simion D., Ganea M., Analiză economico-
financiară, Ed. Sitech, Craiova, 2010
 Cîrciumaru Daniel, Analiza riscului firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2013
 Pantea M. I., Analiza economico-financiara - instrument al managementului
întreprinderii, Ed. Universitatii de Vest, Timișoara, 2017
 Robu V., Anghel I., Serban E. C., Analiza economico-financiara a firmei, Ed.
Economica, București, 2014
 Siminică M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2010

4.1. ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR

FIXE

Cheltuielile cu amortizarea reflectă sub formă bănească consumul de mijloace fixe în

procesul de producţie, adică acea parte din valoarea mijloacelor fixe care se transmite în mod
treptat asupra produselor finite. Acestea au un caracter convenţional-constant. De acea prin
creşterea volumului producţiei are loc reducerea cheltuielilor cu amortizarea ce revine pe
unitatea de produs, ceea ce contribuie la tendinţa de reducere a costurilor pe unitatea de
produs.

- Analiza cheltuielilor cu amortizarea, în sumă absolută

Obiectivele
analizei
- Analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea

53
 a. Analiza cheltuielilor cu amortizarea, în sumă absolută
Pentru analiza sumei absolute a cheltuielilor cu amortizarea se poate utiliza următorul
model:
MF n (MF  MFi  MFe )  n
A 
100 100
 Vi  tf Ve  tn  n
A   MF   
 12 12  100
unde: - A - amortizarea anuală a mijloacelor fixe;
- MF - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
-n - norma medie de amortizare;
- MF' - valoarea de inventar a mijloacelor fixe de la începutul anului;
- MF i - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe;
- MF e - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe;
- Vi - valoarea de inventar a mijloacelor fixe intrate;
- Ve - valoarea de inventar a mijloacelor fixe ieşite;
- tf - timpul de funcţionare a mijloacelor fixe intrate;
- tn - timpul de nefuncţionare a mijloacelor fixe ieşite;

În cadrul analizei se calculează modificarea absolută (  A) şi procentuală (  A%) a

cheltuielilor cu amortizarea, astfel:
 A  A1  A 0
A
 A%   100  I A  100
A0
Influenţele factorilor identificaţi se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ.

b. Analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea

Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea este necesar să se studieze
corelaţia dintre dinamica sumei amortizărilor şi dinamica volumului de activitate. Deoarece
cheltuielile cu amortizarea au un caracter convenţional - constant, o situaţie favorabilă se
înregistrează atunci când indicele volumului de activitate (IQ), devansează indicele
cheltuielilor cu amortizarea (IA), deci IQ > IA
O imagine mai completă asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea se obţine prin
analiza factorială a indicatorului " cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din
exploatare sau cifră de afaceri ". Nivelul acestui indicator se determină cu ajutorul relaţiilor:
A/1000Ve=(A/Ve)  1000
A/1000CA=(A/CA)  1000
Se constată că modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei este influenţată de
doi factori cu acţiune directă:
- modificarea veniturilor din exploatare sau a cifrei de afaceri;
- modificarea sumei amortizării.
La rândul său, cifra de afaceri este influenţată de modificarea volumului producţiei
vândute şi a preţurilor de vânzare, iar suma amortizării de toţi factorii prezentaţi anterior,
astfel că schema factorilor cu influenţa directă şi indirectă se prezintă astfel:

54
 q
 CA  MF’
p  Vi
 A/1000
 MF  MF i  tf
A

n  Ve
 MF e
 tn
Folosind metoda substituirilor în lanţ se pot stabili influenţele tuturor factorilor asupra
modificării cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei astfel:
1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:
A0 A
CAA / 1000  x1000  0 x1000
CA1 CA 0
din care:
1.1. Influenţa modificării volumului fizic al producţiei:
A0 A0
qA / 1000  x1000  x1000
 q1p 0  q0p0
1.2. Influenţa modificării preţului de vânzare:
A0 A0
pA / 1000  x1000  x1000
 q 1 p1  q1p 0
2. Influenţa modificării sumei amortizărilor:
A A
AA / 1000  1 x1000  0 x1000
CA1 CA1
din care:
2.1. Influenţa modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe ( MF ):
MF
 
MF1  MF0  n 0
A / 1000  x1000
CA1
din care:
2.1.1. Influenţa modificării valorii iniţiale de la începutul anului (MF’):
 MF1  MF0   n 0
MF
A / 1000  x1000
CA1
2.1.2. Influenţa modificării valorii medii a intrărilor ( MFi ):

MF
  
MFi1  MFi 0  n 0
A / 1000 
i
x1000
CA1
din care:
2.1.2.1. Influenţa modificării valorii de inventar a intrărilor (Vi):
 Vi 1  Vi 0   tf0 n 0
ViA / 1000   x1000
12 CA1
2.1.2.2. Influenţa modificării timpului de funcţionare (tf):
Vi  tf1  tf0  n 0
tfA / 1000  1  x1000
12 CA1

55
 2.1.3. Influenţa modificării valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe :
MF
 
MFe1  MFe 0  n 0
A / 1000  
e
x1000
CA1
din care:
2.1.3.1. Influenţa modificării valorii de inventar a ieşirilor (Ve):
Ve 1  Ve 0   tn 0 n 0
Ve
A / 1000    x1000
12 CA1
2.1.3.2. Influenţa modificării timpului de nefuncţionare (tn):
Ve  tn1  tn 0  n 0
tnA / 1000   1  x1000
12 CA1
2.2. Influenţa modificării normei medii de amortizare :
nA / 1000 
 
MF1  n 1  n 0
x1000
CA1
În funcţie de mărimea şi semnul acestor influenţe se pot face aprecieri cu privire la
evoluţia cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri şi la principalele căi de
reducere a acestora.

TEST DE AUTOEVALUARE 1

1. Ce reprezintă cheltuielile cu amortizarea?

2. Cheltuielile totale cu amortizarea depind de următorii factori:
a) Volumul producţiei fabricate;
b) Nivelul rentabilităşii firmei;
c) Cifra de afaceri şi valoarea medie a mijloacelor fixe;
d) Valoarea medie a mijloacelor fixe şi cota medie de amortizare;
e) Evoluţia costurilor totale;
3. Indicele amortizării anuale, incluse în costuri = 98 %; Indicele valorii medii
anuale a mijloacelor fixe = 105 %; Indicele cifrei de afaceri = 110 %. Aceasta semnifică:
a) Au crescut cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri şi eficienţa
mijloacelor fixe;
b) Au crescut cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri şi cota medie de
amortizare şi s-a redus eficienţa mijloacelor fixe;
c) S-a redus cota medie de amortizare şi a crescut eficienţa mijloacelor fixe;
d) Reducerea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, creşterea cotei
medii de amortizare şi sporirea eficienţei mijloacelor fixe;
e) S-au redus cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri şi cota medie de
amortizare;

4.2. ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Cheltuielile cu personalul exprimă sub formă valorică întregul consum de muncă vie
sau cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru plata forţei de muncă şi pentru
achitarea obligaţiilor legate de asigurările şi protecţia socială a salariaţilor.
Principalele obiective ale analizei cheltuielilor cu personalul sunt:
- analiza situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul;
- analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu.

56
 A. Analiza situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul
În cadrul analizei situaţiei generale a costurilor cu personalul, se urmăreşte cunoaşterea
evoluţiei şi tendinţei unor asemenea categorii de cheltuieli în raport şi de acţiunea unor factori
conjuncturali folosindu-se ca indicatori modificarea absolută şi relativă a fondului de salarii,
precum şi nivelul său la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri sau valoare adăugată.
Ponderea principală în totalul cheltuielilor cu personalul o deţine fondul de salarii

(Fs). Mărimea fondului de salarii depinde de numărul mediu de salariaţi ( Ns ) şi de salariul

mediu anual pe o persoană ( Sa ):
 
Fs  Ns Sa .
La rândul său, salariul mediu anual depinde de timpul mediu lucrat de o persoană într-
 
un an, exprimat în ore ( t ) şi de salariul mediu orar ( sh ):
  
Sa  t sh .
În aceste condiţii: Fs  N s  t  Sh
Prin aplicarea metodei substituirilor în lanţ se pot calcula influenţele factorilor cu
acţiune directă şi indirectă asupra modificării absolute a fondului de salarii, astfel:
 _   
1. NFss   Ns 1  Ns 0  Sa 0 ;
 
2. SFsa 
 N s1 Sa1  Sa 0 ; 
   
din care: 2.1. tFs  Ns 1( t 1  t 0 ) sh0 ;
   
2.2. sFsh  Ns 1 t 1(sh1  sh0 ) ;

Exemplu:
Pentru exemplificarea metodologiei de analiză a cheltuielilor cu personalul vom folosi
datele din tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Indicatori An bază An curent
Fondul de salarii (mii lei) 3150 3500
Veniturile din exploatare (mii lei) 12000 14000
Numărul mediu de salariaţi 105 100
Timpul total efectiv lucrat (ore-om) 165900 160000
Salariul mediu anual (mii lei) 30 35
Salariul mediu orar (mii lei) 0,0190 0,0219
Timpul lucrat de un salariat (ore) 1580 1600
Productivitatea anuală a muncii (mii lei) 114,29 140

Pe baza acestor date se calculează influenţele factorilor asupra modificării absolute a

fondului de salarii. Rezultatele acestor calcule sunt prezentate în tabelul 4.2:

Tabelul 4.2.
An curent /
Indicatori
An bază
Modificarea absolută a fondului de salarii 350
1. Influenţa numărului mediu de salariaţi -150
2. Influenţa salariului mediu anual, din care: 500
57
 2.1. Influenţa timpului pe un salariat 38
2.2. Influenţa salariului mediu orar 462

În anul curent fondul de salarii a crescut cu 350 mii lei faţă de anul de bază datorită
creşterii salariului mediu anual cu 500 mii lei, în condiţiile în care numărul mediu de salariaţi
a scăzut conducând la reducerea fondului de salarii cu 150 mii lei. Salariul mediu anual a
crescut atât pe seama creşterii timpului lucrat de un salariat cât şi pe seama creşterii salariului
mediu orar.

Între fondul de salarii şi volumul de activitate există o strânsă legătură, ceea ce impune
compararea fondului de salarii efectiv şi cu un fond de salarii admisibil. De aceea, în procesul
de analiză se calculează şi modificarea relativă a fondului de salarii ( * Fs ), ca diferenţă între
fondul de salarii efectiv şi fondul de salarii admisibil (Fsa):
* Fs  Fs1  Fsa .
Fondul de salarii admisibil se stabileşte în funcţie de fondul de salarii previzionat sau
din perioada de bază (Fs0), corectat cu indicele veniturilor din exploatare:
Fsa  Fs0  I Ve .
Atunci când fondul de salarii admisibil este mai mare decât cel efectiv (Fsa > Fs1), se
obţine o economie relativă la fondul de salarii, iar când fondul de salarii admisibil este mai
mic decât cel efectiv (Fsa < Fs1), se înregistrează o depăşire relativă la fondul de salarii.
În exemplul considerat fondul de salarii admisibil ia valoarea:
14000
Fsa  3150   3675 mii lei
12000
iar modificarea relativă:
* Fs  3500  3675  175 mii lei
Deoarece fondul de salarii admisibil a fost mai mare decât fondul de salarii efectiv (Fsa
> Fs1) rezultă că firma a realizat o economie relativă la fondul de salarii de 175 mii lei.
Spunem că firma a realizat o economie relativă deoarece, în realitate, fondul de salarii efectiv
plătit de firmă în anul curent a fost mai mare decât cel plătit în anul precedent, însă în raport
cu ceea ce putea plăti, în funcţie de volumul de activitate, a plătit mai puţin.
Nu în toate situaţiile economia relativă la fondul de salarii se apreciază favorabil. Pot
exista situaţii când o asemenea economie este realizată pe seama reducerii salariilor
angajaţilor ceea ce poate avea consecinţe nefavorabile în lanţ. De aceea se impune o analiză
factorială a acestei economii în vederea identificării factorilor care au generat-o.
Pentru a pune în evidenţă factorii de influenţă se foloseşte modelul:
 T Fs T Fs 
* Fs  Ve 1   1  1  0  0 
 Ve 1 T1 Ve 0 T0 
unde: Ve - veniturile din exploatare;
T - factorul muncă apreciat prin numărul mediu de salariaţi sau prin timpul total lucrat
de aceştia.
Modificarea relativă a fondului de salarii este influenţată de doi factori direcţi:
- productivitatea muncii, exprimată prin timpul consumat pe unitatea de produs, sau
 T 
la un leu producţie  ;
 Ve 
 Fs 
- salariul mediu pe unitatea de timp şi pe un salariat  .
 T 
Influenţele celor doi factori se calculează astfel:
58
 a) Influenţa productivităţii muncii:
 T Fs T Fs 
W Fs*  Ve 1   1  0  0  0 
 Ve 1 T0 Ve 0 T0 
b) Influenţa salariului mediu:
 T Fs T Fs 
S Fs*  Ve 1   1  1  1  0 
 Ve 1 T1 Ve 1 T0 
În funcţie de nivelul şi semnul acestor influenţe se pot face aprecieri cu privire la
activitatea firmei analizate. Astfel, economia relativă la fondul de salarii poate fi explicată pe
seama influenţei celor doi factori astfel:
a) - influenţa productivităţii cu semnul minus;
- influenţa salariului cu semnul minus;
În aceste condiţii înseamnă că productivitatea muncii a crescut (deoarece în relaţia
apare ca factor de influenţă inversul acesteia) ceea ce se apreciază favorabil, însă salariul
mediu a scăzut. Situaţia nu va fi acceptată de salariaţi care, deşi au lucrat mai bine, au primit
un salariu mai mic. Deşi pe termen scurt o asemenea politică conduce la economii, pe termen
mediu şi lung poate avea consecinţe dezastruoase, salariaţii pierzându-şi interesul pentru
muncă fiind tentaţi să părăsească firma.
b) - influenţa productivităţii cu semnul minus;
- influenţa salariului cu semnul plus;
Productivitatea muncii a crescut. Salariul a crescut şi el însă datorită faptului că pe
ansamblu firma a înregistrat economie la fondul de salarii înseamnă că productivitatea muncii
a crescut mai mult decât salariul. Acesta este cazul dorit şi de managerii firmei care pot şi
trebuie să acorde majorări salariale numai în limita creşterii productivităţii muncii. Deci
situaţia se apreciază favorabil.
c) - influenţa productivităţii muncii cu semnul plus;
- influenţa salariului cu semnul minus;
Productivitatea muncii a scăzut. Salariul mediu a scăzut şi el. Deoarece firma a
înregistrat economie relativă la fondul de salarii însemnă că influenţa cu semnul minus a
salariului a fost mai puternică decât influenţa cu semnul plus a productivităţii, ceea ce
înseamnă că salariul a scăzut mai mult decât productivitatea. Nici o asemenea situaţie nu este
de acceptat deoarece va conduce ireversibil spre falimentul firmei. Practic salariaţii lucrează
din ce în ce mai prost în timp ce firma îi plăteşte şi mai prost, ceea ce va conduce la
înrăutăţirea situaţiei acesteia.
Iată deci, că din trei cazuri posibile numai într-unul singur situaţia se apreciază
favorabil, în celelalte două deşi firma a înregistrat o economie relativă la fondul de salarii,
ceea ce aparent se apreciază favorabil, situaţia este de neacceptat fie pentru manageri fie
pentru salariaţi.

Exemplu:
Pentru exemplul considerat, calculul influenţelor celor doi factori se prezintă astfel:
a) Influenţa productivităţii muncii:
 160000 3150 165900 3150 
W Fs*  14000      
 14000 165900 12000 165900 
= - 637 mii lei
b) Influenţa salariului mediu:
 160000 3500 160000 3150 
S Fs*  14000      
 14000 160000 14000 165900 
= 462 mii lei
59
 Constatăm că ne găsim în cazul "b" când productivitatea muncii a crescut mai mult
decât a crescut salariul mediu, ceea ce se apreciază favorabil şi va avea consecinţe benefice
asupra eficienţei întregii activităţi desfăşurate de firmă.

Pentru o apreciere mai obiectivă asupra situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul

trebuie urmărită şi eficienţa acestei categorii de cheltuieli. În acest scop se folosesc următorii
indicatorul fond de salarii la 1000 lei venituri din exploatare:
Fs
Fs / 1000Ve   1000 .
Ve
Acesta pune în evidenţă corelaţia dintre dinamica indicatorului de efort (fondul de
salarii) şi dinamica indicatorului de efect (veniturile din exploatare). Reducerea fondului de
salarii la 1000 lei venituri din exploatare reflectă o creştere a eficienţei cheltuielilor cu
personalul, ce trebuie obţinută pe seama sporirii mai accentuate a veniturilor din exploatare
faţă de creşterea fondului de salarii. Practic, trebuie respectate următoarea corelaţie:
IVe > IFs ;

Exemplu:
Nivelul fondului de salarii la 1000 lei venituri din exploatare a fost calculat pe baza
datelor din tabelul 6.1:
3150
Fs0 / 1000   1000  262,5 lei
12000
3500
Fs1 / 1000   1000  250 lei
14000
Fs / 1000  12,5 lei

1. Influenţa veniturilor din exploatare:

Fs 0 Fs 3150
Ve
Fs / 1000   1000  0  1000   1000  262,5  37,5 lei
Ve 1 Ve 0 14000
2. Influenţa fondului de salarii:
Fs Fs 3150
FsFs/1000  1  1000  0  1000  250   1000  25 lei
Ve 1 Ve 1 14000
Se observă că veniturile din exploatare au crescut, ceea ce a condus la reducerea Fs/1000
cu 37,5 lei. În acelaşi timp a crescut şi fondul de salarii ce a condus la creşterea Fs/1000 cu 25
lei. Veniturile din exploatare au crescut însă într-un ritm superior creşterii fondului de salarii,
fapt ce a condus la creşterea eficienţei cheltuielilor cu personalul, aspect apreciat favorabil.
Analiza factorială a eficienţei cheltuielilor cu personalul se poate efectua şi cu ajutorul
unor modele multiplicative.
Astfel:
Ns Fs Ns T Fs
Fs / 1000Ve    1000     1000 ,
Ve Ns Ve Ns T
Ns
unde: este necesarul relativ de salariaţi pentru a obţine 1 leu venituri de exploatare
Ve
(formă de exprimare a productivităţii muncii);
Fs
- salariul mediu brut pe un salariat;
Ns
T
- timpul de muncă pe un salariat;
Ns
60
 Fs
- salariul mediu orar.
T
Pe baza acestor modele modificarea fondului de salarii la 1000 lei venituri de
exploatare se explică factorial astfel (calculul influenţelor este realizat pe baza datelor din
tabelul 6.1):

1. Influenţa necesarului relativ de salariaţi:

Ns
 Ns Ns 0  Fs 0 
 Fs/ 1000Ve   1 
Ve     1000  -48,2 lei
 Ve 1 Ve 0  Ns 0 
2. Influenţa salariului mediu brut pe o persoană:
Fs
 Ns  Fs Fs 
NFss/ 1000Ve   1  1  0   1000  +35,7 lei
 Ve 1  Ns1 Ns 0 
din care:
2.1. Influenţa timpului de muncă pe un salariat:
T
 Ns  T T  Fs 
 Fs/ 1000Ve   1  1  0   0   1000  +2,7 lei
Ns

 Ve 1  Ns1 Ns 0  T0 
2.2. Influenţa salariului mediu orar:
Fs
 Ns1 T1  Fs1 Fs 0 
 Fs
T
        1000  +33 lei;
Ve N s  T T 
/ 1000Ve
 1 1 1 0

Se observă că, urmare a creşterii productivităţii muncii într-un ritm superior creşterii
salariului mediu s-a înregistrat o reducere a fondului de salarii ce revine la 1000 lei venituri
din exploatare, aspect apreciat favorabil.
Analiza se poate face asemănător şi pe baza indicatorilor: fond de salarii la 1000 lei
cifră de afaceri, respectiv fond de salarii la 1000 lei valoare adăugată.

B. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului

mediu
Creşterea mai rapidă a productivităţii muncii faţă de creşterea salariului mediu
constituie o condiţie de bază pentru asigurarea eficienţei activităţii desfăşurate. Necesitatea
respectării unei astfel de corelaţii decurge din faptul că, la creşterea productivităţii muncii
concură şi alţi factori de producţie, care trebuie şi ei remuneraţi.
În cadrul analizei este necesar să se studieze două aspecte:
- situaţia generală a corelaţiei;
- efectele respectării sau nerespectării acestei corelaţi.
Pentru analiza situaţiei generale a corelaţiei se poate folosi indicele de corelaţie, care
se exprimă astfel:

Is
Ic  
Iw

unde: I s - indicele salariului mediu;

I w - indicele productivităţii muncii.
În primul caz, respectarea corelaţiei are loc atunci când indicele de corelaţie este
subunitar (Ic < 1), iar în cazul al doilea, atunci când indicele de corelaţie este supraunitar (Ic >
1).
61
 În procesul de analiză este necesar să se studieze şi efectele respectării sau
nerespectării corelaţiei asupra principalilor indicatori economico - financiari:
a) Asupra fondului de salarii la 1000 lei venituri de exploatare:
1. influenţa productivităţii muncii:
 
S0 S0
 Fs/ 1000 
W
 1000   1000 ;
W1 W0
2. influenţa salariului mediu pe o persoană:
 

S1 S0
 Fs/ 1000 
S
 1000   1000 ;
W1 W1
b) Asupra profitului din exploatare:
1. influenţa productivităţii muncii:
Ve 1  S0 S 
WPe     1000  0  1000 
1000  W1 W0 
2. influenţa salariului mediu:
Ve 1  S1 S 
SPe     1000  0  1000 
1000  W1 W1 
iar prin intermediul acestuia asupra ratei rentabilităţii şi a altor indicatori de eficienţă.

Exemplu:
Pe baza datelor din tabelul 4.1. am calculat indicele de corelaţie, precum şi
consecinţele respectării corelaţiei asupra indicatorilor prezentaţi anterior:

Tabelul 4.3.
An curent /
Indicatori
An bază
Indicele salariului mediu 1,167
Indicele productivităţii muncii 1,225
Indicele de corelaţie 0,952
Influenţa asupra Fs/1000 Ve -12,5
- Influenţa productivităţii muncii -48,2
- Influenţa salariului mediu 35,7
Influenţa asupra profitului din exploatare 175
- Influenţa productivităţii muncii 675
- Influenţa salariului mediu -500

Productivitatea muncii a crescut cu 22,5%, ceea ce a permis creşterea salariului mediu

cu 16,7%. Creşterea productivităţii muncii a condus la o reducere a fondului de salarii la 1000
lei venituri din exploatare cu 48,2 lei, respectiv la creşterea profitului din exploatare cu 675
mii lei. În acelaşi timp, a crescut şi salariul mediu, determinând o creştere a fondului de salarii
la 1000 lei venituri din exploatare cu 35,7 lei, respectiv o reducere a profitului din exploatare
cu 500 mii lei. Datorită faptului că productivitatea muncii a crescut mai mult decât salariul
mediu s-a obţinut o scădere a fondului de salarii la 1000 lei venituri cu 12,5 lei, respectiv o
creştere a profitului din exploatare cu 175 mii lei, situaţie apreciată favorabil.

TEST DE AUTOEVALUARE 2

62
 1. Care este conţinutul cheltuielilor cu personalul?
2. Influenţa cu semnul minus a productivităţii muncii asupra modificării fondului
de salari la 1000 lei venituri din exploatare reflectă:
a) O reducere a cheltuielilor cu salariile;
b) O creştere a cheltuielilor cu salariile;
c) O reducere a productivităţii muncii;
d) O creştere a productivităţii muncii;
e) O reducere a fondului de salari la 1000 lei venituri din exploatare;
3. Indicele fondului de salarii = 95%; Indicele veniturilor din exploatare = 104%;
Indicele productivităţii muncii = 98%. Aceasta semnifică:
a) A scăzut productivitatea muncii şi a crescut numărul de personal;
b) S-a redus numărul de personal şi a crescut fondul de salarii la 1000 lei venituri din
exploatare;
c) A scăzut fondul de salarii la 1000 lei venituri din exploatare şi salariul mediu;
d) A crescut salariul mediu, dar s-a redus productivitatea muncii;
e) A crescut productivitatea muncii şi a scăzut numărul de personal.

4.3. ANALIZA CHELTUIELILOR CU DOBÂNZILE

Cheltuielile cu dobânzile fac parte din categoria cheltuielilor financiare şi reprezintă

costul capitalului împrumutat. În analiza acestora se urmăreşte evoluţia lor comparativ cu
perioada de bază, explicându-se modificarea lor prin prisma factorilor de influenţă. Obiectul
analizei îl poate reprezenta atât suma absolută a cheltuielilor cu dobânzile, cât şi nivelul lor la
1000 lei cifră de afaceri.
În sumă absolută nivelul lor depinde de volumul capitalului împrumutat (Kî) şi de rata
dobânzii (Rd):
Sd  Kî  Rd .
În procesul de analiză este necesar să se calculeze modificările absolute şi relative
intervenite în nivelul acestora:
Sd
Sd  Sd1  Sd 0 ; %Sd   100  ISd  100 .
Sd 0
Pentru creditele aferente activităţii de exploatare suma dobânzilor poate fi analizată
cu ajutorul modelului:
Kî Sd
Sd  AC  k  Rd  AC  
AC Kî
unde: AC – soldul mediu al activelor circulante;
k – proporţia finanţării prin credite a activelor circulante;
Soldul mediu al activelor circulante depinde la rândul său de alţi doi factori: cifra de
afaceri şi viteza de rotaţie Pentru separarea celor două influenţe se utilizează următorul model:
CA
Sd   Dz  k  Rd
Dc
unde: Dc – durata calendaristică a perioadei;
Dz – durata în zile a unei rotaţii a activelor circulante.
AC  Dc
Dz 
CA
Schema factorilor de influenţă se prezintă astfel:
CA
AC
Dz
Sd k 63
Rd
 Influenţele factorilor se calculează cu metoda substituirilor în lanţ, astfel:
1. Influenţa soldului mediu al activelor circulante:
Sd  AC1  AC0   k 0  Rd 0 , din care:
AC
1.1. Influenţa cifrei de afaceri:
CA 
CA 1  CA 0   Dz  k 0  Rd 0
Sd 0
Dc
1.2. Influenţa vitezei de rotaţie a activelor circulante:
CA 1
Dz
Sd
  Dz 1  Dz 0   k 0  Rd 0
Dc
2. Influenţa proporţiei finanţării prin credite a activelor circulante:
kSd  AC1  k 1  k 0   Rd 0
3. Influenţa ratei dobânzii:
Sd  AC1  k 1  Rd 1  Rd 0 
Rd
Legat de influenţa acestor factori putem face următoarele aprecieri:
- majorarea soldului activelor circulante, deşi conduce la creşterea cheltuielilor cu
dobânzile, este justificată dacă este determinată de creşterea volumului de
activitate în condiţiile cel puţin ale menţinerii vitezei de rotaţie. În caz contrar
însemnă o imobilizare de resurse şi în consecinţă credite suplimentare purtătoare
de dobânzi;
- accelerarea vitezei de rotaţie şi reducerea ponderii finanţării prin credite a activelor
circulante reprezintă principalele direcţii de acţiune pentru reducerea cheltuielilor
cu dobânzile. Acestea depind, pe de o parte de politica comercială a întreprinderii
(termenele de plată acordate clienţilor), iar pe de altă parte de politica financiară a
acesteia (raportul între sursele proprii şi cele împrumutate);
- rata dobânzii este determinată preponderent de factori externi (rata de referinţă
BNR, nivelul inflaţiei), întreprinderea având posibilitatea negocierii acesteia în
anumite limite.
Pentru caracterizarea eficienţei cheltuielilor cu dobânzile se foloseşte indicatorul
cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri, calculat cu relaţia:
Sd  Kî Sd   Ae Kî Sd  K  Rd
Sd / 1000   1000      1000       1000   1000
CA  CA Kî   CA Ae Kî  E
unde: Ae – activele din exploatare;
E – eficienţa utilizării activelor din exploatare.
Pentru creditele aferente activităţii de exploatare cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei
cifră de afaceri pot fi analizate cu ajutorul modelului:
Sd Dz  k  Rd
Sd / 1000   1000 
CA Dc
Acest model pune în evidenţă importanţa deosebită ce revine accelerării vitezei de
rotaţie a activelor circulante pentru reducerea efectului nefavorabil pe care îl are contractarea
de împrumuturi, mai ales în condiţiile unei rate ridicate a dobânzii.

TEST DE EVALUARE

1. Ce reprezintă cheltuielile cu dobânzile?

2. Cheltuielile cu dobânzile bancare sunt influenţate de următorii factori direcţi:
64
 a) Viteza de rotaţie a activelor circulante, proporţia finanţării prin credite a activelor
circulante (K), rata medie a dobânzii;
b) Soldul mediu al activelor circulante, proporţia finanţării prin credite a activelor
circulante (K), rata medie a dobânzii;
c) Soldul mediu al activelor circulante, viteza de rotaţie a activelor circulante, proporţia
finanţării prin credite a activelor circulante (K), rata medie a dobânzii;
d) Volumul producţiei, preţul de vânzare, rata medie a dobânzii;
e) Volumul creditului, viteza de rotaţie a activelor circulante, rata medie a dobânzii;
3. Indicele sumei dobânzilor plătite = 109 %; Indicele activelor circulante = 106 %;
Indicele cifrei de afaceri 108 %. Aceasta reprezintă:
a) Creşterea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri şi încetinirea vitezei de
rotaţie a activelor circulante;
b) Reducerea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri şi încetinirea vitezei de
rotaţie activelor circulante;
c) Creşterea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri şi accelerarea vitezei de
rotaţie a activelor circulante;
d) Reducerea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri şi accelerarea vitezei de
rotaţie a activelor circulante;
e) Creşterea vânzărilor şi încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante;

3.4. ANALIZA COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS

Analiza costurilor pe produse are rolul de a evidenţia tendinţele ce se manifestă în

evoluţia costurilor pe unitatea de produs, precum şi a căilor de reducere a acestora.
Principalele obiective vizează:
- analiza nivelului, dinamicii şi structurii costului produselor;
- analiza principalelor categorii de cheltuieli;
- analiza costului marginal;

A. Analiza nivelului, dinamicii şi structurii costului produselor

Nivelul costurilor pe unitatea de produs (c) se determină prin raportarea cheltuielilor
totale aferente unui produs (C) la volumul fizic al producţiei din produsul respectiv (q):
c = C/q
În procesul de analiză este necesar să se calculeze modificările absolute şi procentuale
intervenite în nivelul costurilor pe unitatea de produs în perioada curentă, comparativ cu o
perioadă precedentă sau cu realizările unor firme concurente, calculate astfel:
c  c 1  c 0 ;
c .
c%   100  Ic  100
c0

B. Analiza principalelor categorii de cheltuieli

Are ca scop identificarea abaterilor pe categorii de cheltuieli şi stabilirea posibilităţilor
de reducere a acestora.
a) Cheltuielile cu materiile prime (cm) depind de consumul specific din diferitele
materiale (cs) şi de preţul materialului (pm):
cm = cs  pm.
Deci acţiunea de reducere a cheltuielilor cu materialele vizează atât preţul de achiziţie
cât şi reducerea consumului de materiale.
65
 În ceea ce priveşte preţul de achiziţie, acesta cade în sarcina departamentului de
aprovizionare, care trebuie să se preocupe de găsirea celor mai convenabile surse de
aprovizionare. Reducerea consumului de materiale este în principal o acţiune tehnică şi cade
în sarcina compartimentului de proiectare a produselor şi pregătire a fabricaţiei.
b) Cheltuielile cu salariile (chs) depind de productivitatea muncii, exprimată prin

timpul consumat pe unitatea de produs (t) şi de salariul mediu orar ( sh ):

chs  t  sh .
Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie să se realizeze prin
creşterea productivităţii muncii şi nu prin reducerea salariului mediu orar.
c) Cheltuielile indirecte (de regie) (ci), ca sumă totală reprezintă acele cheltuieli care
nu depind de volumul producţiei. Pe unitatea de produs se obţin prin raportarea cheltuielilor
de regie totale la volumul producţiei:
ci = Ci/q.

C. ANALIZA COSTULUI MARGINAL

Costul marginal reprezintă costul la care este produsă o unitate suplimentară dintr-un
produs. Acesta este deci sporul de cheltuieli generat de creşterea volumului producţiei cu o
unitate. Nivelul său se determină cu relaţia:
cm  Ct / q ,
unde: Ct - creşterea cheltuielilor totale;
q - creşterea producţiei fizice.
Analiza costului marginal permite determinarea punctului în care întreprinderea îşi
desfăşoară activitatea cu cheltuielile cele mai mici şi serveşte la fundamentarea deciziei de
majorare a volumului producţiei. Pentru aceasta, nivelul său se compară cu nivelul costului
mediu şi cu cel al preţului de vânzare. Evoluţia celor trei indicatori în raport cu volumul
producţiei este prezentată în figura 4.1.

c, cm, p c
cm

q1 q2 q3 q4 producţia
Fig. 4.1. Curba costului marginal

În realizarea acestui grafic am plecat de la ipoteza menţinerii constante a preţului de

vânzare indiferent de volumul producţiei. În privinţa costului mediu şi a costului marginal,
deşi ele au o evoluţie similară se observă şi unele diferenţe:
- curba costului marginal prezintă o scădere şi apoi o creştere mult mai rapidă decât
în cazul costului mediu;
- minimul costului marginal este mai mic decât minimul costului mediu;
- volumul producţiei la care este înregistrat costul marginal minim (q1) este mai mic
decât volumul producţiei la care se înregistrează cea mai mică valoare a costului
mediu (q2).

66
 Aceste diferenţe sunt determinate de costurile fixe, care pe termen scurt au un caracter
relativ constant. În timp ce costul mediu cuprinde şi costuri fixe, care pe unitatea de produs
scad odată cu creşterea volumului producţiei, costul marginal reflectă numai costurile
variabile.
În urma analizei curbei costului marginal putem observa următoarele:
a) Dacă volumul producţiei realizate (q) este mai mic decât q1 atât costul marginal, cât
şi costul mediu scad. Pentru q = q1 se atinge aşa-numitul optim economic al producţiei la care
costul marginal este minim.
b) Pentru o producţie cuprinsă între q1 şi q2, deşi costul marginal creşte, costul mediu
continuă să scadă atingând minimul în q2. Acest nivel al producţiei este cunoscut sub
denumirea de optim tehnic, şi semnifică faptul că din punct de vedere tehnic şi organizatoric
nu se poate produce mai ieftin.
În ambele cazuri firma este interesată să crească volumul producţiei.
c) Pentru o producţie cuprinsă între q2 şi q3 costul marginal este mai mare decât costul
mediu, însă ambele sunt mai mici decât preţul de vânzare. Deşi profitul unitar scade, totuşi
creşterea volumului producţiei conduce la creşterea profitului total.
d) Pentru o producţie cuprinsă între q3 şi q4 costul marginal este mai mare decât preţul
de vânzare. Fiecare unitate suplimentară de producţie aduce pierderi, deşi pe ansamblu costul
mediu este mai mic decât preţul de vânzare, însă în creştere.
e) Pentru o producţie mai mare de q4 costul mediu depăşeşte preţul de vânzare, iar
activitatea întreprinderii este nerentabilă.
Trebuie însă precizat că sub influenţa unor factori interni sau externi, preţul de vânzare
se poate modifica (poate creşte sau se poate reduce), ceea ce va modifica şi modul de
interpretare al curbei costului marginal

TEST DE AUTOEVALUARE 4

1. Cum se interpretează o valoare supraunitară a coeficientului de elasticitate a

costurilor în raport cu producţia?
2. Costul marginal reprezintă:
a) Costul cu materiile prime şi materialele aferente ultimei unităţi de producţie realizate;
b) Sporul de cheltuieli generate de creşterea volumului de activitate cu o unitate;
c) Costul previzionat de realizare a produselor;
d) Costul minim posibil de realizare a produselor;
e) Acel nivel al costului de producţie egal cu preţul de vânzare.
3.Cheltuielile materiale totale sunt influenţate de următorii factori în următoarea
ordine:
a) Cantitate, preţ, cheltuieli materiale pe produs;
b) Cantitate, structură, cheltuieli materiale pe produs;
c) Cantitate, cheltuieli materiale pe produs, preţ;
d) Structură, cheltuieli materiale pe produs, preţ;
e) Structură, preţ, cheltuieli materiale pe produs;

REZUMATUL TEMEI
Identificarea modalităţilor de acţiune în vederea creşterii eficienţei cheltuielilor
întreprinderii, necesită aprofundarea analizei pe principalele categorii ale acestora. În acest
scop, se poate utiliza indicatorul cheltuieli din categoria i la 1000 lei cifră de afaceri, stabilit
ca raport între fiecare categorie de cheltuială în parte şi cifra de afaceri:

67
 Ci / 1000 
Ci
 1000 
 q  ci  1000
CA qp
unde: Ci – categoria de cheltuială;
ci – categoria de costuri pe unitatea de produs (cost variabil, cost cu materialele, cost
direct pe unitatea de produs).
Modificarea nivelului acestui indicator este influenţată de trei factori: structura
producţiei, preţul de vânzare şi categoria de cost pe produs.
Faţă de modelul general prezentat, particularităţi în analiză prezintă următoarele
categorii de cheltuieli: cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu personalul şi cheltuielile cu
dobânzile, ceea ce impune prezentarea separată a motodologiei de analiză a acestora.
Un factor important de influenţă asupra nivelului acestor categorii de cheltuieli îl
reprezintă costul pe unitatea de produs. Preţurile cu care se vând produsele nu sunt stabilite de
către agenţii economici în funcţie de cheltuielile pe care aceştia le fac, ci sunt determinate de
legea cererii şi ofertei. În aceste condiţii, realizarea unor profituri cât mai mari depinde, în
mod direct, de acţiunea de reducere a costurilor produselor, ceea ce impune identificarea unor
măsuri în acest scop.

Termeni cheie: cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu

dobânzile, costul pe produs

Răspunsuri și comentarii pentru testele de autoevaluare

Test autoevaluare 1
Întrebarea 1: Cheltuielile cu amortizarea reflectă sub formă bănească consumul de
mijloace fixe în procesul de producţie, adică partea din valoarea mijloacelor fixe care se
transmite în mod treptat asupra produselor finite.
Întrebarea 2: d
Întrebarea 3: c,e

Test autoevaluare 2
Întrebarea 1: Cheltuielile cu personalul exprimă sub formă valorică întregul consum
de muncă vie sau cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru plata forţei de muncă şi
pentru achitarea obligaţiilor legate de asigurările şi protecţia socială a salariaţilor.
Întrebarea 2: d,e
Întrebarea 3: a,c

Test autoevaluare 3
Întrebarea 1: Cheltuielile cu dobânzile fac parte din categoria cheltuielilor financiare
şi reprezintă costul capitalului împrumutat.
Întrebarea 2: b
Întrebarea 3: c

Test autoevaluare 4
Întrebarea 1: Coeficientul de elasticitate a costurilor în raport cu producţia măsoară
modificarea procentuală a costului la modificarea cu 1% a volumului producţiei. Dacă acest
coeficient ia valori mai mari decât 1 înseamnă orice creştere a volumului producţiei are ca
efect creşterea costului mediu.
Întrebarea 2: b
Întrebarea 3: b

68