vă scriu că-s încă bine. Doar obosesc puțin, când urc spre casă, iar inima îmi bate mai tare,dar nu-mi pasă. Să nu-mi purtați de grijă, căci am prieteni buni o pisicuță albă și-n pomi vreo doi lăstuni. La streașină au cuibul vreo două turturele, când n-am o carte bună, vorbesc in gând cu ele. Mai am prieteni dragi vreo zece pițigoi. Vin zilnic ciripind aici pe măr ,la noi. Nu vă gândiți la mine, că-s bine,am de toate, doar ochii nu mai văd până la drum,departe. E-atâta pace-n casă, că se aude-n cer oftatul unor stele, care se sting și pier.