De nu mă veţi găsi

De nu mă veţi găsi
să stiti
că am plecat cu vântul serii,
să-ncurajez copacii tristi
loviți de crivăț si zăpadă,
ca sub povară sa nu cadă.

De nu mă veti găsi
să stiti
că am pornit pe lungi cărări,
măcar în spațiul larg din minte,
s-ajung la schiturile sfinte
că să-mi mărturisesc plângând
toate durerile din gând.

De nu mă veti găsi,
să stiti
că am plecat de dimineață
pe calea soarelui,prin ceată,
de voi putea,cumva,s-ajung
la poarta roşului amurg,
să-mi văd adevăratul eu
în dialog cu Dumnezeu.

De nu mă veri găsi,
să stiti
că-s soapta baterii de vânt
ascunsă-n umbra din cuvânt,
lumina din privirea ta,
în univers,o mica stea.