Scrisoarea unei mame

De vreți să știți de mine,

vă scriu că-s încă bine.
Doar obosesc puțin,
când urc spre casă,
iar inima îmi bate
mai tare,dar nu-mi pasă.
Să nu-mi purtați de grijă,
căci am prieteni buni
o pisicuță albă
și-n pomi vreo doi lăstuni.
La streașină au cuibul
vreo două turturele,
când n-am o carte bună,
vorbesc in gând cu ele.
Mai am prieteni dragi
vreo zece pițigoi.
Vin zilnic ciripind
aici pe măr ,la noi.
Nu vă gândiți la mine,
că-s bine,am de toate,
doar ochii nu mai văd
până la drum,departe.
E-atâta pace-n casă,
că se aude-n cer
oftatul unor stele,
care se sting și pier.