Nuvela istorica romantica

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

Autor
Costache Negruzzi se incadreaza in perioada literara pasoptista, fiind
nascut in anul 1808, iar ca opere apartinand acestei perioade
avem Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii, Cantec vechi, etc.

Perioada pasoptista
Perioada pasoptista aduce schimbari majore in ceea ce priveste optica
asupra literaturii autohtone originale. Mihail Kogalniceanu pune bazele criticii
romanesti odata cu editarea revistei “Dacia literara“. In articolul intitulat
“Introductie“, Mihail Kogalniceanu pe langa alte aspecte teoretice si critice,
indica temele romantice ale literaturii originale istoria neamului, natura,
folclorul. Ca urmare a publicarii acestui articol, Costache Negruzzi realizeaza
prima nuvela istorica romaneasca pe care o publica in revista “Dacia literara”
in anul 1840.

Opera si teorie
Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate
caracteristicile acesteia.
Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a
romanului in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de inspiratie
este trectului neamului. Numele operei este dat de personajul principa, fiind o
figura marcanta de domnitor sau de boier, in jurul acestuia gavitand alti boieri
uneltitori. Se realizeaza o intriga complexa care duce la un final neasteptat.
Se realizeaza culoarea locala a epocii prin incercarea de evocare sub toate
aspectele perioadei istorice in cauza.
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima
jumatate a secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul
european.
Opera epica romantica are urmatoarele particularitati cu privire la natura
estetica a scrierii, timpul si spatiul intamplarilor, personajul literar, stilul scrierii,
apartenenta la gen si specie. Asadar imaginatia este principiul fundamental de
creatie. Respingerea regulilor impuse de clasicism arata liberatatea de
creatie. Culoarea locala, trecutul istoric, cultivarea emotiei si a sentimetului,
afirmarea individualitatii, exceptionalul (situatii, personaje), antiteza trecut-
prezent, personaje exceptionale in imprejurari exceptionale, antiteza inger-
demon, titanul, drama omului, personaje din toate mediile sociale, largirea si
imbogatirea limbii literare, limbaj poluar, arhaic, etc. (valoarea stilistica).

Geneza
Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul intitulat
“Letopisetul Tarii Moldovei” scris in prima sa parte de Grigore Ureche.
Scriitorul vizeaza doar a doua domnie a lui Lapusneanul (1564-1569),
perioada despre care sunt corespunzatoare urmatoarele. Alexandru
Lapusneanul intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste turceasca
oferita de Sulliman Pasa. Pe de alta parte, tatarii amenintau invadarea
Moldovei prin alt punct pentru a crea haos. Stefan Tomsa, domnitor pe atunci
al Moldovei, pune oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l
ruga sa se intoarca. Domnitorul le raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei
si va merge mai departe cu sau fara vrerea lor (replica inspira motto-ul
primului capitol).
Stefan Tomsa, auzind raspunsul ia hotararea de a pleca din tara in Tara
Leseasca (Polonia), fiind instotit de boierii Veverita, Spancioc si Motoc.
Domnitorul, dupa un lung sir de omoruri trimite vorba boierilor pentru a se
aduna la dregatorie pentru intrunirea de la curte. In secret, angajase leflegii,
mercenarii, pentru a nu afla lumea ce se intampla. Si dupa inchiderea portilor,
atat boierii cat si slugile lor, fie ca erau vinovati, fie ca nu, au fost macelariti .
Unii au incercat sa scape urcandu-se pe gardul de zavrele, dar au fost trasi
inapoi si omorati. Ultimul fragment de letopiset surprinde finalul domniei lui
Alexandru Lapusneanul.
Domnul aflat la cetatea Hotinului cheama episcopi si mitropoliti pentru a se
spovedi. Lasa tronul Moldovei urmasului sau Bogdan si considerat ca si mort
este calugarit sub numele de Pahomie. Cazut in lesin, nu poate reactiona la
ceea ce se intampla. Alte surse, zic unii, “ca nici moartea domnului nu a fost
curata” sugereazaca domnitorul nu a murit de moarte buna ci otravit de
doamna Ruxanda dupa ce Alexandru si-a dat seama ca i s-au luat puterile
prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula “va popi si el pe unii” replica
folosita ca motto al celui de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului a fost
inmormantat la manstirea Slatina unde a fost dusa si familia acestuia, lasand
o pata insangerata in istoria Moldovei.

Explicare titlu
Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu,
care in sens denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al Moldovei
care a domnit de doua ori, fiind detronat prima oara datorita tradarii boierilor si
care s-a intors a doua oara la tron, impunandu-se cu ajutor strain. In sens
conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al operei, tipul de domnitor crud,
despot si tiran, caracterizat prin disimulare si o buna cunoastere a psihologiei
umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o trasatura a nuvelei istorice.

Tema
Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind
surprinsa a doua donie a lui alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o
fresca sociala pentru perioada 1564-1569.

Narator si perspectiva narativa

Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent,
iar perspectiva narativa este obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in
mod gradat conflictul. Fiecare capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia
replica unui personaj si rezuma actiunea capitolului. Motto-urile celor 4
capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va vreu”. (Acest motto este spus de
Alexandru Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de boieri), ” Ai sa dai sama,
doamna!” (Al doilea mott-o este spus de o vaduva cand se plangea la
Ruxanda de faptele sotului sau.), “Capul lui Motoc vrem” (Al treilea este
replica supsa de popr cand erau in fata portii casei lui Lapusneanul) si “De ma
voi scula, pre multi am sa popesc si eu”. (Ultimul este replica Lui Alexandru
Lapusneanul cand afla ca a fost calugari.)

Incipit
Incipitul cuprinde “Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul
lui Stefan Tomsa care acum carmuia tara…”. El reprezinta introducerea
personajelor secundare Stefan Tomsa, Iacov Eraclid si cel principal Alexandru
Lapusneanul. Locul ne este prezentat, fiind “Moldavia” unde are loc actiunea
textului. Timpul este unul istoric, iar limbajul este arhaic si popular, avem ca
exemple “buzduganul”, “carmuia”, “septe mii”, “spahii”. Alexandru
Lapusneanul este introdus ca si personaj vandut de boieri, dar era pe calea
razbunarii. Deoarece se creeaza o introducere in istoria neamului, incipitul
reprezinta o desciere pe scurt a catorva personaje secundare, dar si a
intentiei lui Alexandru de a reveni la tron.
Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la
Constantinopol. Iacov Eraclid, asa zisul “Despotul” moare ucis de Stefan
Tomsa. Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si recapata tronul cu
ajutorul celor 7000 de spahii si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu
Motoc este tensionanta deoarece el este cel care l-a vandut pe Alexandru, iar
acuma incearca sa-si recapete increderea. Intors, afla ca nici poprul, nici
boierii nu-l vor inapoi, dar nu-l intereseaza acest lucru. Tomsa, fiind
nepregatit, fuge In Valahia, astfel Lapusneanul reuseste sa-si recapete tronul,
devenind din nou domnitor, poporul isi punea sperante, dar boierii erau
ingroziti. Acesta ii dezamageste, dand foc la aproape toate cetatile din
Moldova.
El lua averile boierilor sub tot felu de pretete, dar ei nu aveau curajul sa
riposteze pentru ca stiau ca o fac cu pretul vietii. Astfel, relatia din tre
Alexadru si boieri era una de superioritate totala. Alexandru se casatoreste cu
fiica lui Petru Rares, pe nume Ruxanda. Acest lucru dovedeste aparitia unei
schimbari in viata lui. Intr-o zi, femeia este abordata de o vaduva cu cinci copii
care ii spune si reproseaza despre faptele sotului sau. Femeia, ingrozita, il
roaga pe Alexandru sa nu mai ucida pe nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un
ospat la palat, unde ii invita pe boieri. La mitropolie, Lapusneanul se hotaraste
sa inceteze cu crimele. Scena slujbei incepe cu fraza “Cand sosi Alexandru-
voda, sfanta slujba si boierii erau toti adunati”. Lapusneaul ne este prezentat
“imbracat cu toata pompa domneasca” si se specifica ca asta este impotriva
obiceiului sau.
Nu avea nicio arma, asadar isi luase in serios rolul. El se inchina icoanelor
dupa ce asculta Sfanta Slujba, saruta moastele Sf. Ioan, iar in acel moment
era galben la fata si racla ar fi tresarit. Apoi se duce sa le vorbeasca boierilor,
cerand iertare pentru toate varsarile de sange, ceea ce reprezenta
ademenirea lor in joc. boierii il iarta, inafara celor doi boieri juni care se pare
ca stiau de planul sau. Asadar, el reuseste sa se faca crezut si iertat, astfel
incat boierii urmaru sa ii vina la ospat.
Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in capul
mesei. Mancarea servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In toiul
ospatului, Veverita se ridica si inchinand paharul zise “Sa traiesti intru multi
ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara in pace si milostivul Dumnezeu sa ne
intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri si a bantui
norodul”. La auzirea acestor vorbe, se porneste un adevarat razboi. Poporul
care statea la poarta palatului strica sa-l ucida pe Motoc, acuzandu-l pentru
toate cele intamplate. Insa, domnitorul o face pe Ruxanda sa lesine dand
poporului cadoul pe care il cereau si organizand capetele dupa rangul
fiecaruia, in forma de piramida. Astfel, Alexandru isi duce razbunarea la bun-
sfarsit.
Dupa ce trec patru ani de la macel, pe Alexandru il ia dorul de a varsa sange
si incepe a face din nou victime, fiind nemultumit ca nu a putut sa-i omoare pe
Spancioc si Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului. Aflandu-se pe
patul mortii, ele este calugarit in stare de inconstienta si apoi cand se trezeste
ii ameninta pe toti. El este otravit si inmormantat la manastirea Slatina.
Asadar, destinul lui Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat, omorand
din razbunare. Piramida de capete pe care o face semnifica o boala pe care o
are, psihicul nefiindu-i sanatos.

Final
Finalul cuprinde “Acest fel fu sfarsitul …”. El reprezinta sfarsitul tiranului in
mod concis, care lasa “o pata de sange” in istoria Moldovei. Aceasta pata de
sange reprezinta ceea ce il caracteriza cu adevarat pe Lapusneanu. Era
insetata de putere si o folosea la maxim, omorand cat mai multi oameni. EL
fiind inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un fapt verosimil care este
specific nuvelei. Limbajul este mai putin popular deoarece avem doar cateva
cuvinte, cum ar fi “fu” si “monastirea”. Deoarece se creeaza o incheiere a
istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica
pentru Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica “Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de
personaje ce pot fi tipologizate in functie de participarea lor la actiune,
tendinta spre exceptional, ranguri si functii nobiliare, dominante caracteriale.
Alexandru Lapusneanul este personaj principal si tipul domnitorului despot
crud si tiran, bun cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj care
disimileaza. Doamna Ruxanda este personaj episodic si tipul doamnei de
curte, sotie devotata, dar si tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei
romantice. Motoc este personaj secundar si tipul boierului las, misel si
tradator, viclean si profitor. Spancioc si Stroici sunt personaje episodice si
tipul boierilor iubitori de tara si neam.
In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu doamna
Ruxanda, Motoc, Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind demonul.

Culoarea epocii
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si descrierea
obiceiurilor care ne introduc in acel timp. Inainte de a ajunge la mitropolie,
Alexandru Lapusneanul era imbracat astfel ” cu toata pompa domneasca.
Purta corona Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea rosie, avea
cabanita turceasca”. Ruxanda, sotia lui Alexandru, dupa ce i se plange
vaduva, merge la el si ne este prezentata “imbracata cu toata pompa cuvenita
unei sotii, fiice si surori de domn. Peste zobonul de stofa aurita, purta un
benisel de felendres albastru blanit cu samur, a carui manice atarnau dinapoil
era inchisa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat”.
“Parul ei, dupa moda de atunci se impartea despletit pe umerii si spatele
sale.” La ospat, avem o desciere a meniului servit, care este prezentat astfel
“In Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese inca moda mancarurilor
alese”. Dupa borsul polonez, veneau mancaruri grecesti fierte cu verdeturi,
apoi pilaful turcesc si fripturi cosmopolite. Pe masa erau servetele si o panza
de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgeriile si
paharele erau din argint, iar ca bautura, se servea vin, in curte, in poloboace
desfundate.

Moduri de expunere
Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si
naratiunea. Dialogul are rolul de a marca replicile personajelor si conturarea
caracterizarii prin limbaj. Descrierea are rolul de a expune toate trasaturile
personajelor si imprejurimilor, pentru a oferi cititorului o imagine cat mai ampla
asupra actiunii. Naratiunea are rolul de a organiza actiunea cu ajutorul unui
narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la caracterizarea personajelor.

Limbaj
Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice,
populare, regionalisme. El are rolul de aprezenta cu exactitate timpul istoric.
Avem ca si exemple “Moldavia”, “monastirea”, “lespezi”, “mesii”, “vornic”,
“pre”, “ocarati”, “ferte”.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Alexandru Lapusneanul” de
Costache Negruzzi este o nuvela istorica romantica.