CARPAŢII MERIDIONALI

I. LIMITE ŞI CARACTERISTICI GENERALE

Spre est, sunt limitaţi de Valea Prahovei, spre vest, de un culoar depresionar (
Culoarul Timiş-Cerna ), iar spre nord şi sud, de regiuni deluroase.
Carpaţii Meridionali reprezintă cel mai masiv şi mai înalt sector al Carpaţilor din ţară
noastră. Faţă de celelalte două ramuri ale Carpaţilor ( care au o orientare generală
nord-sud ), Carpaţii Meridionali sunt orientaţi pe direcţia est-vest.
Relieful Carpaţilor Meridionali se aseamănă, pe cele mai mari înălţimi, cu al Munţilor
Alpi, fapt pentru care au fost denumiţi şi Alpii Transilvaniei.
Principalele caracteristici ale reliefului Carpaţilor Meridionali sunt:

o au cele mai mari altitudini din sectorul românesc al Carpaţilor, culminând în

multe locuri la înălţimi ce depăşesc 2500m; cele mai înalte vârfuri sunt :
Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m);
o în alcătuirea Carpaţilor Meridionali predomină rocile dure (şisuri cristaline,
îndeosebi), dând un aspect masiv reliefului;
o pe crestele cele mai înalte ale munţilor există un relief care a rezultat în urmă
acţiunii de eroziune a gheţarilor din timpul epocii glaciare; formele de relief
principale sunt: circurile glaciare şi văile glaciare;
o masivitatea remarcabilă şi fragmentarea redusă sunt puse în evidenţă numărul
mic de depresiuni; există, de asemenea, doar două vai transversale ( Jiu şi Olt
), care fragmentează sectorul meridional al Carpaţilor