Muntele este o formă de relief pe suprafața pământului care
se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 1000 m.
Printre cele mai înalţi munţi de pe Pământ întâlnim: Munţii
Himalaya (vârful Everest, 8848 m), Munţii Karakorum (vârful K2, 8611 m)
ELEMENTELE MUNTELUI ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA
MEDIULUI
Altitudinea
- determină valorificarea economică a întregului teritoriu;
- determină etajarea climatului, a vegetaţiei, - determină etajarea activităţilor economice: la munte se practică creşterea animalelor, silvicultura, turism etc. Panta : gradul de înclinare a terenului, determinat de densitatea văilor
- determină intensitatea proceselor de eroziune: cu cât panta este mai
mare, cu atât intensitatea deplasărilor în masă, a pluviodenudării , a tasării, a sufoziunii şi a altor procese de modelare creşte;
- influenţează dezvoltarea urbanistică;
- influenţează orientarea căilor de comunicaţie terestre (mai ales cele ferate);
Fragmentarea reliefului
- influenţează, in mod direct aşezarea vetrei localităţilor şi a drumurilor;
acolo unde fragmentarea este mai redusă şi interfluviile mai largi, oamenii au găsit locuri favorabile de amplasare a aşezărilor; - activităţile antropice sunt influenţate în mod direct când adâncimea fragmentării reliefului (distanţa dintre cel mai înalt şi cel mai adânc punct al unităţii) când acesta exprimă o valoare mare; - prin densitatea fragmentării reliefului înţelegem raportul dintre lungimea reţelei hidrografice de pe un teritoriu şi suprafaţa acestuia, acest indice ajutând la determinarea resurselor de apă din acea zonă; cu cât densitatea fragmentării este mai mare, cu atât acel areal este mai bogat în resurse de apă;
TIPURI DE RELIEF ŞI PROCESE GEOMORFOLOGICE
- Relief petrografic: este impus de diferitele tipuri de rocă; rezultă în urma eroziunii diferenţiale; Pe calcare – au loc procese de dizolvare a calcarului şi prăbuşiri, formând chei, doline, polii, avenuri şi procese de carbonatare, ce formează peşteri, stalagmite şi stalactite, coloane etc. Pe argile şi marmură – au loc alunecări de teren, gravitatea lor fiind direct proporţională cu panta, curgeri noroioase ce formează rigole, ravene, ogaşe şi zonele cu “badlands” şi acţionează fenomenul de torenţialitate; Pe conglomerate – au loc şiroiri, eroziuni eolienne şi altraţii de tip îngheţ-dezgheţ în urma acestora formându-se babe, ciuperci, sfinxi, versanţi în trepte, văi înguste şi adânci; Pe granite – au loc dezagregarea şi alterarea rocilor, în urma cărora iau naştere “căpăţânile de zahăr”(culmi şi vârfuri de granite rotunjite) şi arene granitice; Pe bazalte – aici se găsesc platouri de lavă şi coloane de bazalt, rezultate în urma curgerilor de lava şi a întăririi magmei la suprafaţă;
- Relief structural: impus de structura geologică (modul în care sunt
aşezate straturile de roci)
Structura cutată – specifice munţilor formaţi prin încreţire;
datorită acestei structuri iau naştere culmile de anticlinal şi depresiunile de sinclinal; în cazul inversiunilor de relief, iau naştere văi de anticlinal şi sinclinale suspendate; Structura cvasiorizontală(tabulară) – principala caracteristică a reliefului creat pe această structură este simetria; formele create sunt: platouri structurale, văi înguste şi adânci de tip canion, terase structurale şi bârne structurale; Structura monoclinală – rezultată în urma eroziunii diferenţiale, în acest tip de relief găsim: cueste(dealuri asimetrice cu un versant abrupt-frunte de cuestă şi un versant lin-spinare), văi consecvente(văi formate de râurile care curg pe direcţia înclinării staturilor de roci), văi subsecvente(văi create de râurile care curg perpendicular direcţiei înclinării straturilor de roci) şi văi obsecvente(văi formate de râuri care curg în sens opus direcţiei înclinării straturilor de roci) Structura faliată – rezultată prin apariţia unor falii în urma mişcărilor plăcilor tectonice astfel încât au fost ridicate sau coborâte; aici iau naştere masive montane-horsturi prin mişcările de înălţare de-a lungul planului de falii şi depresiuni montane-grabene prin scufundarea tectonică de-a lungul planului de falii;
- Relief biogen: creat de vieţuitoare, formând muşuroaie(furnici, termite,
cârtiţe), tunele, movile, baraje etc.
- Relief antropic: creat de om prin:
Excavare – luând naştere forme negative precum depresiuni
antropice, cariere de piatră, mine, tranşee, canale(de irigaţie sau navigaţie), debleuri, rigole antropice; Construcţie – luând naştere forme positive precum rambleul, movile antropice, tumuri, baraje antropice, terase antropice, halde de steril, diguri etc. ATMOSFERA:
- elementele atmosferei sunt influenţate în special de altitudine, pantă şi
orientarea versanţilor, astfel o altitudine mare la munte determină etajarea diferită a climei, a temperaturii şi a stratului de aer
- temperatura variază în funcţie de urcarea în altitudine, scăzând cu
aproximativ 6° la 1000m, dar şi de expunerea versanţilor, astfel încât pe versantul expus la soare va fi temperatura mai ridicată decât pe versantul acoperit; de asemenea cu urcarea în altitudine se rarefiază aerul deoarece scade cantitatea de oxigen;
HIDROSFERA:
- prin topirea zăpezii se modifică debitele râurilor
- panta este un factor ce influenţează de asemenea debitele râurilor: cu cât
este mai înclinată cu atât debitul creşte;
- altitudinea influenţează cantitatea de precipitaţii, astfel încât creşte
cantitatea odată cu urcarea în altitudine; BIOSFERA:
- pe când la poalele muntelui găsim păduri de foioase sau mixte, urcând în
altitudine vom găsi păduri de conifer, iar în vârf vom găsi ierburi, licheni, arbuşti cu talie mica etc.
- animalele sunt repartizate pe etaje de asemenea: la poale şi urcând treptat
se găsesc lupul, vulpea, căprioara, mistreţul, jderul, ursul, iepurele, iar în vârf unde vegetaţia este săracă, întâlnim rozătoare ce se hrănesc cu muşchi şi licheni şi păsări;
PEDOSFERA:
- solurile au o repartiţie variată, de la brune, brun-acide, spre vârf la soluri