Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cooperarea Dintre Guvern Și Industrie
Cooperarea Dintre Guvern Și Industrie
apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua
țară din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare(după SUA
și China). O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și
distribuitorii lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este
garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe. În prezent, aceste
caracterisitici sunt în declin. Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de
construcții și carburanți. Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole
printre cele mai mari din lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia
trebuie să-și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari
flote de pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp de trei decenii, Japonia a avut
o creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980. Datoria publică
este de 17% din PIB.
Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr, legume, fructe, carne de porc și pasăre,
lactate, ouă, pește.
Un automobil Toyota.
Industria siderurgică
Pescuitul
Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele
submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din
Asia.
Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține 60% din roboții industriali din
lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la
PIB. Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia neferoasă(fontă, oțel) și neferoasă(mai ales
aluminiu și plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul lăsat la apă),
autovehicule(cel mai mare producător de autoturisme, fiind depășită doar de SUA), prelucrarea
lemnului, petrochimie, celuloză și hârtie, textile, etc. Marile concentrări industriale sunt Keihin,
Hanshin, Chukyo, Kitakyushu, dar ind. este bine reprezentată în mai toate centrele urbane. Cele mai
importante companii sunt: Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon, Panasonic și Canon la producția de
electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la producția de automobile; Hitachi în industria IT.
Revizuirea cresterii economice: In urma datelor preliminare elaborate de cabinetul premierului Japoniei
privind evolutia PIB in perioada iulie – septembrie 2014 analistii niponi au revizuit prevederile
economice pentru anul fiscal 2014. In prezent se estimeaza o crestere a PIB de -0,5% pentru anul fiscal
2014 (previziunea anterioara era de -0,5%) si de +1,8% pentru anul fiscal 2015 (+1,8%). Principalul
scenariu privind evolutia economiei japoneze: analistii estimeaza ca economia Japoniei va continua sa se
dezvolte, pe baza (1) continuarii impactului adus de Abenomics si (2) cresterii exporturilor in SUA pe
seama cresterii economiei SUA. Patru factori de risc: riscurile care trebuie avute in vedere privind
evolutia economiei nipone sunt (1) tripla slabiciune: o piata slaba a obligatiunilor, un yen slab si o piata
slaba a actiunilor, (2) problemele bancare ale Chinei, (3) agitatia de pe pietele emergente ca raspuns la
strategia de iesire din recesiune a SUA si (4) declinul mondial al cotatiilor actiunilor din cauza riscului
geopolitic. Estimari macroeconomice: cheltuielile pentru lucrari publice vor creste cu +3,8% in anul fiscal
2014 si cu -6,7% in 2015; anularea cresterii taxei pe consum prevazuta pentru octombrie 2015. Rata de
schimb a yenului va fi de 110,3 ¥/$ in anul fiscal 2014 si de 120 ¥/$ in 2015. Cresterea PIB real in SUA va
fi de +2,3% in anul calendaristic 2014 si de +3,0% in 2015. Date generale Japonia, a treia economie la
nivel mondial, a inregistrat, in anul calendaristic 2013, un PIB de 5.960 miliarde $, conform datelor
publicate de Statistics Bureau, Ministry of Internal Affairs and Communications. Japonia s-a clasat pe
locul trei in lume, dupa SUA si China. Aceasta echivaleaza cu un PIB per capita de 37.433 USD. Conform
ultimelor statistici oficiale japoneze, in anul fiscal 2013 (care s-a incheiat la 31 martie 2014), s-a
inregistrat o crestere economica de 1,9% fata de anul fiscal 2012. O problema prioritara pentru Japonia
de maine, cu efecte colaterale negative, economice si sociale, ramane procesul de imbatranire a
populatiei, cu multitudinea de consecinte derivate din cresterea bugetelor alocate pentru ingrijirile
medicale si programele de protectie sociala. Forta de munca Chiar daca in prezent modelul traditional al
ocuparii fortei de munca pe durata vietii 2 active se afla sub presiune, se poate considera ca, la marile
companii si in administratiile centrale si locale, acesta inca domina. In continuare, firmele importante isi
recruteaza direct din facultati angajatii, dupa absolvirea studiilor, asigurandu-le programe de
perfectionare profesionala extensiva, pentru eficientizarea si fidelizarea viitorilor salariati. Perioadele de
recesiune, inclusiv cea actuala, au condus la mutatii importante in politica guvernamentala si cea a
marilor companii, impunand adoptarea unor masuri de neconceput pana acum: concedii fortate,
pensionari anticipate, reducerea angajarilor de personal si metode alternative ca reducerea programului
de munca pentru a nu se recurge la concedierea angajatilor. Segmentul activ (intre 15 si 65 de ani) se
afla in continua scadere, datorita imbatranirii populatiei si scaderii ratei natalitatii, obligand oficialitatile
nipone sa identifice si sa implementeze solutii practice, in sensul utilizarii maxime a fortei de munca
existente (conceptul “un loc de munca pentru toata lumea”) si nuantarea politicilor in domeniul
imigratiei. Forta de munca nipona este superior educata, disciplinata si motivata, muncitorii japonezi
fiind printre cei mai productivi din lume, sindicatele sunt organizate la nivel de intreprinderi, iar grevele
sunt de scurta durata si se declanseaza in general in timpul negocierilor salariale anuale. In continuare,
investitorii straini se confrunta cu dificultati in recrutarea angajatilor locali (in special la nivel
managerial), datorita perceptiei japonezilor de a vedea riscanta angajarea la o firma straina (desi tinerii
care prefera slujbele temporare iau in consideratie din ce in ce mai mult aceste oportunitati) si pentru ca
platesc mult peste salariul mediu pentru recrutarea acestui personal “overqualified”. Infrastructura
Japonia are una din cele mai moderne si complete infrastructuri: sosele, autostrazi, cai ferate,
aeroporturi, porturi si telecomunicatii pentru distributia tuturor tipurilor de bunuri si servicii si, in
continuare, investitiile in acest domeniu si proiectele de mentenanta si extindere a facilitatilor publice
sunt de mare amploare. Aglomeratia proprie marilor orase japoneze si preturile ridicate ale terenurilor,
coroborat cu reglementarile referitor la spatiile comerciale, au facut ca magazinele din aceasta tara sa
fie mici si lipsite de spatiu de stocare. Reteta de succes ramane cea a micilor magazine (convenience
stores), dar acestea alaturi de micile firme din industria manufacturiera, necesita o aprovizionare in mod
just-in-time si din acest motiv se confrunta cu problema aprovizionarii cotidiene. Dupa multi ani de
incercari nereusite pentru modificarea sistemului de distributie, majoritatea marilor retele
internationale de desfacere s-au retras din Japonia, cu exceptia METRO sau IKEA care, in prezent, dupa
readaptarea politicilor comerciale la specificul pietei nipone, au profituri notabile. Rolul guvernului in
economie Cabinetul condus de primul ministru este structurat in 12 ministere, agentii si consilii pe
domenii de activitate, situate in Tokyo (Chiyoda–ku), toate deciziile majore fiind luate de catre acestea si
puse in aplicare de catre administratia locala. Rolul major al institutiilor guvernamentale in economie
este determinat de emiterea licentelor, permiselor si aprobarilor necesare care reglementeaza
activitatea economica in Japonia, dar si de unele acte procedurale neoficiale 3 "indrumare
administrative", practic obligatorii, birocratia fiind perpetuata si de multitudinea de organizatii cu
atributii semiregulatorii. In 1998, guvernul a aprobat strategia de reforma in administratie, vizand
reducerea numarului ministerelor si agentiilor asimilate si eficientizarea acestora. In strategia nationala
de modernizare un rol important il are dialogul de reglementare cu UE, care reprezinta si un laborator
de incercari, pentru ambele parti, chiar cu obstacolele si timpii morti existenti, datorati in mare parte
intereselor din mediul de afaceri din Japonia, care mentine relatii foarte apropiate cu mediul politic si cu
birocratia din administratie. Activitatea politicienilor depinde de marile corporatii nipone si de decizia
conducatorilor acestora, in sensul finantarilor, dar si relativ la “orientarea” voturilor angajatilor; nu
trebuie uitat ca marile companii angajeaza anumiti functionari superiori din administratie, la
pensionarea lor. Dieta japoneza are un personal redus, parlamentarii bazandu-se pe oficialii din
ministere pentru initierea de masuri legislative si elaborarea de acte normative. In acest context,
perceptia comuna este cea a guvernului “protector” care trebuie sa remedieze imperfectiunile pietei,
raportat la elementele de concurenta straina si sa gestioneze activitatea domeniului industrial spre
produsele cu valoare mare adaugata, conceptul mecanismului "mainii invizibile" fiind complet eliminat
din aceasta perspectiva. Dar, trebuie mentionat ca in ultimele mandate, executivul nipon a implementat
solutii pragmatice in vederea cresterii accesului furnizorilor straini pe piata achizitiilor guvernamentale,
marind numarul agentiilor care lucreaza in domeniu si scazand pragul inferior al achizitiilor
guvernamentale, chiar sub limita stabilita de reglementarile OMC. Punctual, masurile luate sunt: a)
organizarea de seminarii periodice avand ca subiect achizitiile ce vor avea loc; b) facilitarea
transparentei procesului prin anunturi publice; 3). transmiterea de informatii referitor la procedurile
pentru oferte singulare ce se vor organiza; 4) transmiterea de informatii privind achizitiile reglementate
de OMC; 5) accesul prin INTERNET la datele privind achizitiile guvernului japonez. In prezent, multe
dintre proiectele de constructii sunt deschise licitatiei competitive, ofertele fiind publicate in "Kensetsu
Kogyo Shimbun" si "Kensetsu Tsushin Shimbun", insa inca multe din proiectele importante sunt
adjudecate netransparent de companiile nipone, care ulterior recurg la subcontractorii externi. Japonia
este si a doua piata IT la nivel mondial (computere, optica, telecomunicatii de inalta tehnologie)
estimandu-se ca piata acestor produse a trecut de pragul de 1.000 miliarde dolari SUA in anul 2013. In
anul 2010 au fost conectate toate companiile, organismele guvernamentale, scolile si locuintele la
proiectul "Fiber to the Home" si fata de anvergura deosebita a proiectului care a condus la cresterea
bugetelor alocate fata de planul initial, Japonia isi va amplifica eforturile in directiile multi-media,
telecomunicatii si servicii on-line (se estimeaza ca Ministerul Economiei, Comertului si Industriei /METI/
aloca peste 5 miliarde de dolari SUA pentru activitatile R&D in acest domeniu). Ministerul Teritoriului,
Infrastructurii si Transporturilor a implementat un ambitios 4 program de redefinire a normativelor din
constructii (urmare cutremurului devastator care a avut loc la Kobe in anul 1995), declansand o ampla
campanie de evaluare si reabilitare a constructiilor existente, care se defasoara si dezvolta intr-un ritm
accelerat . Fata de realitatea societatii imbatranite, guvernul a elaborat o strategie de crestere
economica bazata pe trei pilieri: -Tehnologia inovativa (cresterea ponderii activitatilor de R&D prin
alocarea unor bugete suplimentare, promovarea investitiilor in acest domeniu bazata pe imbunatatirea
sistemului fiscal si utilizarea tehnologiilor ubicue si a robotilor prin aplicarea IT; -Componenta globala
(impulsionarea negocierilor cu OMC, cresterea transparentei in vederea atragerii investitiilor straine,
cresterea competitivitatii pe plan international a pietelor finaciare si de capital nipone); -Cresterea
participarii fortei de munca (ridicarea varstei de pensionare, imbunatatirea sistemului de pensionare si a
sistemului de angajare permanent,