Sunteți pe pagina 1din 4

Râul Siret izvorăște din Munții Carpații

Păduroși aflați în Bucovina de Nord (astăzi regiunea


Cernăuți a Ucrainei), la o altitudine de 1.238 m.
Izvoarele sale se află în apropiere de
localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița).
Siretul parcurge 706 km (dintre care 596 km pe
teritoriul României și 110 km pe teritoriul Ucrainei) și
se varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Dintre
afluenții fluviului, are cel mai mare bazin hidrografic
din România.
Principalii afluenți ai Siretului sunt: pe partea
dreaptă, Siretul
Mic, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna și Bu
zău; pe partea stângă, Polocin și Bârlad. Bazinul
său hidrografic este format în principal din apele
aduse de râurile Bistrița (circa 26,8%), Trotuș (circa
10%), Moldova (circa 12,2%) și Suceava (circa
12%).
Râul urmează la început o direcție nordică în
regiunea Bucovinei de Nord. Porțiunea de până la
confluența cu râul Siretul Mic (în dreptul
localității Suceveni din raionul Adâncata) poartă
denumirea de Siretul Mare. După confluența cu
Siretul Mic, râul primește denumirea de Siret.
Râul străbate localitățile Berhomet pe
Siret și Jadova, unde începe să-și schimbe direcția
de curgere către sud-est. Își continuă curgerea prin
orașul Storojineț și prin
satele Ropcea, Camenca, Volcineț și Cerepcăuți.
Siretul abandonează apoi teritoriul Ucrainei și intră
în România prin partea de nord-est. În prima parte,
formează granița dintre județele Suceava și
Botoșani, continuând să se mențină pe aceeași
direcție de sud-est. Trece prin orașul Siret, fostă
capitală a Moldovei, apoi prin
localitățile Grămești, Zvoriștea și Liteni. În dreptul
orașului Liteni, la aproximativ 20 de km de
orașul Suceava, se varsă în Siret din partea
dreaptă râul Suceava (170 km).
Siretul își continuă curgerea spre sud, traversând
localitățile Pașcani, Stolniceni-Prăjescu pana
la Roman unde acumuleaza apele raului Moldova,
primind apoi de pe partea dreaptă apele râului
Bistrița (290 km), la circa 5 km după ce acesta a
trecut de orașul Bacău. Mai în aval, trece prin
orașul Adjud și prin apropiere de Mărășești. În
apropiere de vărsarea în Dunăre, primește de pe
partea stângă apele râului Bârlad (289 km) și de pe
partea dreaptă apele râului Buzău (325 km).
În cele din urmă se varsă în Dunăre, în apropiere de
orașul Galați.
Ca suprafață a bazinului hidrografic, Siretul este cel
mai mare curs de apă din România (cu 28.116 km²),
el colectând circa 17% din volumul total al resurselor
de apă ale României. Se desfășoară pe teritoriul
județelor Suceava (8.554 km²), Botoșani (457 km²),
Neamț (5.836 km²), Bacău (6.603 km²) și Iași
(850 km²).
Istorie[modificare | modificare sursă]
În antichitate, râul Siret a fost cunoscut sub numele
de Hierasus (adică Sfântul, în limba greacă),
denumire sub care apare în "Geographia"
lui Ptolemeu (circa 87 d.Hr. - circa 165 d.Hr.).
În lucrarea sa Descriptio Moldaviae (Descrierea
Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-
1716, voievodul cărturar Dimitrie Cantemir descrie
astfel acest râu: "Și Siretul este un râu al Moldovei,
venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia,
curge spre miazăzi și se varsă în Dunăre prin două
guri. E un râu lat și adânc, însă, fiind înconjurat din
toate părțile de păduri și munți, iar pe alocuri
împiedicat de vaduri, până acum nu s-a putut
deschide pretutindeni o cale pentru corăbii." [1]
În negocierile de pace de după războiul ruso-turc
(1806-1812), desfășurate la Giurgiu la începutul lui
noiembrie 1811, delegații ruși trimiși de
generalul Mihail Kutuzov au cerut Porții Otomane
cesiunea ambelor principate, Moldova și Muntenia,
pe care le administra de la începutul războiului. Cum
rușii au început să bănuiască intențiile
lui Napoleon de a ataca Rusia, ei au încercat să
scurteze negocierile reducându-și pretențiile și
lăsând să se înțeleagă că s-ar mulțumi numai cu
Moldova sau în cazul cel mai rău numai cu teritoriul
moldovean aflat între râurile Prut și Nistru. Această
din urmă cerere a fost comunicată la Rusciuc de
către generalul rus Langeron către marele vizir
Ahmed Pașa. Marele vizir a răspuns că "este
rușinos ca rușii, care stăpânesc un sfert al globului,
să se certe pentru o palmă de pământ - fâșia dintre
Siret și Prut - care nici nu le este folositoare".[2] În
cele din urmă, rușii au renunțat la Moldova dintre
Siret și Prut, primind prin Pacea de la București
(1812) numai Basarabia (teritoriul Moldovei dintre
Nistru și Prut).
O idee privind regularizarea cursului Siretului pentru
ca acesta să devină navigabil apare în articolul 158
din Regulamentul Organic (1832) când s-a prevăzut
că "Siretul și Prutul (...) trebuie a se curăți și a se
face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se
face canaluri de comunicație, de pildă unirea
Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare
folos și pentru comercia capitalei".