Blefarita

Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o

afectiune a pleoapei denumita blefarita.
Blefarita este inflamatia marginii libere a pleoapelor asociata
cu iritarea si inrosirea sa, si formarea unor scuame la nivelul
genelor.

Tipuri de blefarită
Blefarita poate fi anterioara, posterioara sau mixta.

I. Blefarita anterioară
afecteaza marginea externa a pleoapelor, si anume, genele si
glandele sebacee de la acest nivel, unde sunt implantate genele.
Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt infectia
stafilococica (blefarita stafilococica) si seboreea (blefarita
seboreica). Mai rar, blefarita anterioara este rezultatul unor
alergii.

Blefarita anterioara stafilococica este inflamatia lamelei

anterioare produsa de stafilococ si are o evolutie recurenta.
Marginea anterioara a pleoapelor este hiperemica (rosie), cu
telangiectazii. In formele grave se formeaza microabcese sub
forma unor mici puncte galbene la radacina genelor. Exista
cruste mici, dure, fibrinoase care inconjoara genele la baza lor, ca
un manson. De asemenea, la baza genelor se pot forma ulcere.
Ele sunt acoperite de cruste de fibrina. Poate fi prezenta si
afectarea corneana : keratita epiteliala inferioara, infiltrate,
ulceratii corneene
Blefarita anterioara seboreica se asociaza cu formarea de cruste
moi de material grasos care sunt localizate oriunde pe tija
genelor, depuneri grase ce lipesc genele.

II. Blefarita posterioara

intereseaza fata interna a pleoapelor, ce vine in contact cu globul
ocular si este determinata de disfunctia glandelor sebacee situate
la acest nivel (blefarita seboreica). Blefarita posterioara este
adesea asociata acneei rozacee ;acneea rozacee este o boala a
pielii caracterizata prin roseata, cosuri si prezenta unor linii rosii
(telangiectazie) sau a rash-ului la nivelul nasului, pometilor,
barbiei si a fruntii. Cele doua forme, anterioara si posterioara,
pot fi combinate.
Blefarita are numerosi factori favorizanti : ametropiile
necorectate (nepurtarea ochelarilor), infectiile, poluarea, praful,
terenul alergic, diabetul zaharat, uscaciunea oculara, umiditatea,
frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii
hormonali, dermatita seboreica, acneea rozacee, etc.
este legata de disfunctia glandelor sebacee Meibomius, cu
alterarea metabolismului secretor.
Blefarita posterioara poate fi cauzata de : acneea rozacee,
dermatita din herpes simplex, virusul varicelo-zosterian,
dermatita alergica si de contact, dermatita stafilococica.
Blefarita posterioara seboreica este caracterizata prin secretie
excesiva de sebum. Filmul lacrimal este grasos, cu prezenta unui
material spumos la nivelul marginii libere a pleoapelor.
Meibomianita este caracterizata prin inflamatia si obstructia
glandelor meibomiene. Secretia glandelor meibomiene devine mai
ceroasa si blocheaza orificiile glandelor. Materialul stagnant
devine mediu de cultura pentru bacterii si patrunde in straturile
profunde ale pleoapei ducand la inflamatie.

Factorii infectiosi incriminati in blefarita sunt : Staphyloccocus

aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium,
Propionobacterium acnes.
Clinic, pacientii acuza senzatie de corp strain, senzatie de arsura,
lacrimare, prurit (mancarime), cruste si pelicule la nivelul
marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezinta fotofobie,
durere, scaderea acuitatii vizuale. Marginea libera a pleoapelor
este eritematoasa (rosie), ingrosata, cu telangiectazii, secretii
mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afectiunea are
evolutie cronica, cu exacerbari intermitente ale simptomelor.
Frecvent, relatia dintre severitatea simptomelor si afectarea
clinica este mica.
Datorita relatiei stranse dintre pleoape si suprafata oculara,
blefaritele cronice pot determina modificari la nivelul conjunctivei
si corneei. Blefarita asociaza instabilitatea filmului lacrimal in 30
- 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale
sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insotita de
complicatii precum : conjunctivita, keratita,salazion, entropion
(rularea marginii libere a pleoapei catre globul ocular), ectropion
(rularea marginii libere a pleoapei in afara globului ocular),
pierderea genelor.

Etiopatogenia
este complexa si incomplet elucidată.
Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la
persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai
obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita
seboreica.
De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de
lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai
frecvent la bolnavii de blefarita.

Simptome:
Simptomele blefaritei includ:
-roseata,
-iritatia
- prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si
genele din acea zona pot fi uscate sau grase,pot cadea.
Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii,
de regula cu stafilococi.

Diagnostic:
Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog
analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui
instrument numit oftalmoscop.
La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase,
ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.

Tratament:
Principii de tratament pentru blefarită:

Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic

cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea
pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-
un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor
folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor
fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o
directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de
deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.
Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste
ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de
sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la
fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.

- Igiena pleoapelor pentru a îndepărta crustele şi produşii toxici,

include masajul zilnic al marginii pleoapelor cu produse speciale
(Blefaroshampoo, Blefagel) sau şerveţele umede pentru igiena
oculară (IRIDIUM). Gradual, igiena pleoapelor poate fi efectuată
mai puţin frecvent dacă boala este sub control, dar nu trebuie
oprită pentru că blefarita poate apărea din nou. .
Igiena pleoapelor este cheia tratamentului şi constă în:
o aplicarea de comprese calde care incalzesc secretiile
glandelor si provoaca evacuarea secretiilor (cel putin 4 - 5
minute, de doua ori pe zi)
o spalarea mecanica a marginii libere a pleoapelor
pentru a indeparta materialul aderent si pentru a curata
orificiile glandelor (apa calda amestecata cu sampon pentru
bebelusi sau solutii speciale)
o masajul zilnic al pleoapelor, pentru a stimula
eliminarea retentiilor de sebum (30 secunde - 1 minut)
 aplicarea unguentelor cu antibiotic pe marginea libera a
pleoapelor pe termen lung sau unguent cu antibiotic si cortizon
pe termen scurt
Unguentele oftalmice cu antibiotice trebuie aplicate după igiena
riguroasă a pleoapelor, prin masaj uşor al marginii palpebrale cu
un beţişor auricular sau cu degetul curat
 solutiile cu antibiotic si cortizon reduc inflamatia si
simptomele unei conjunctivite asociate
 anumite situatii clinice refractare pot necesita tratament
antibiotic oral
 disfunctia filmului lacrimal se trateaza prin lacrimi
artificiale

 Pentru instabilitatea filmului lacrimal, se asociază

substituenţi de lacrimi (lacrimi artificiale - de ex. Systane
ULTRA, HYLOCARE, TRIUM).

Prognosticul este foarte bun cu un tratament adecvat.