CURS

SOLUŢII DE STABILIZARE A PANTELOR

ŞI DE PREVENIRE A ALUNECĂRILOR DE TEREN
O NOUĂ MODALITATE DE COBORÂRE A PÂNZEI
DE APĂ FREATICĂ UTILIZÂND:
DRENURI SIFON
􀂒DRENURI ELECTRO PNEUMATICE

1. INTRODUCERE
O nouă modalitate de stabilizare a pantelor prin
coborârea pânzei de apă freatică
-DRENURI SIFON
- DRENURI ELECTRO-PNEUMATICE

Apele subterane definec ansamblul apelor care se află în golurile scoarței pământului,
care se formează sub acțiunea forței gravitaționale a planetei . Presiunea hidrostatică exercitată
de aceasta are o valoare care se calculează cu ajutorul formulei lui Pascal (fizician
Francez, 1623 - 1662).

P(h) pgh

unde:
p(h) - presiunea hidrostatică ce depinde de înălțimea coloanei de apă; [p] = [unități
Pascal]
g - accelerația gravitațională; [g] = m/s²
p - Densitate (pentru apă: = 1.000 kg/m³); [p] = kg/m³
h - înălțimea coloanei de apă; [h] = m

Sub acțiunea forței gravitaționale, apele subterane curg prin golurile subterane, la aceasta
se adaugă proprietățile caracteristice ale apei precum efectul capilar (important pentru plante,
sau migrării apei prin rocile poroase), tensiunea superficială a apei care determină formarea

1
picăturilor de apă și menținerea solurilor umede. Apa subterană ia parte la recircularea apei în
natură, tot în cadrul apelor subterane sunt considerate și apele fosile care au luat naștere
în Sahara cu milioane de ani în urmă.
Metoda drenurilor sifon este utilizată de peste 10 ani cu rezultate spectaculoase atât în
Franţa, cât şi în Italia, Anglia şi Elveţia, iar în România de 3 ani. Metoda drenurilor electro-
pneumatice este folosită de 4 ani în Franţa şi Anglia.

2. DRENURI SIFON
MOD DE FUNCŢIONARE ŞI TEHNOLOGIE DE EXECUŢIE

Se utilizează un sistem de “drenuri sifon” verticale, ce lucrează pe principiul sifonării

gravitaţionale. Nivelul apei subterane poate fi coborât până la adâncimea de 10,0-12,0 m faţă de
CTA, pentru o singură reţea. Dacă se doreşte o scădere mai substanţială a pânzei de apă freatică
se pot folosi mai multe reţele amplasate pe versant.
Avantajele utilizării drenurilor sifon sunt esenţiale şi vizează atât latura tehnică, cât şi cea
economică:
 Costuri mai mici cu 30-40 % faţă de cele practicate în momentul de faţă la
execuţia drenurilor actuale. Îndepărtându-se cauza alunecării, se poate elimina
şi necesitatea consolidării versantului prin coloane, piloţi, ziduri de sprijin,
ancoraje…
 Timp de proiectare şi execuţie redus.
 Utilajele şi aparatura necesară execuţiei sunt accesibile oricărui şantier.
 Funcţionarea corectă a drenurilor la parametrii proiectaţi este garantată pe timp
nelimitat ca urmare a faptului că acestea pot fi spălate ori de câte ori este nevoie
(în medie 1-2 ori pe an). Astfel posibilitatea de colmatare a drenurilor cu material
fin este eliminată.
 Nivelul pânzei de apă freatică rabătută poate fi verificat foarte simplu, în orice
moment, după darea în exploatare a lucrării cu ajutorul unui piezometru.
 Posibilitatea de modificare a capacităţii de drenaj poate fi schimbată în timpul
exploatării, în funcţie de debitul pânzei de apă freatică.

2
 2.1 MOD DE FUNCŢIONARE

Tehnologia de creştere a siguranţei la alunecare a pantelor (taluze, versanţi), prin

coborârea pânzei de apă freatică, utilizând drenurile sifon, are o istorie de peste 10 ani. Sistemul
este brevetat internaţional şi a fost pus la punct de specialiştii Grupului RESS din Franţa. Până
acum au fost executate peste 200 şantiere în Franţa, Italia şi Elveţia.
Principiul care a stat la baza întregului sistem este cel al vaselor comunicante (fig. 4). Pe
amplasamentul zonei active sau cu potenţial de alunecare sunt plasate în foraje, drenuri verticale
sau înclinate (foto 1a, 1b) a căror adâncime trebuie să străpungă pânzele de apă freatică ce
urmează a fi asanate. Apa din aceste drenuri va fi apoi “sifonată” profitând de pantă, prin tuburi
de diametru variabil, coborâte până la baza fiecărui dren (foto 2). De aici apa este transportată
către elementele numite “sasuri automatice” (câte unul pentru fiecare tub de sifonaj), ce sunt
amplasate într-un cămin de vizitare aflat în aval, la 50-100 m faţă de aliniamentrul drenurilor
(foto 3). Aceste elemente au rolul de a împiedica dezamorsarea sistemului pe toată perioada
exploatării drenurilor. Condiţia esenţială este ca limita superioară a rezervorului de apă din
drenul vertical să fie la aceeaşi cotă cu orificiul de eliminare a apei din sasul automatic
corespunzător (plan de referinţă - fig. 4).
În final apa este eliminată într-un emisar natural, sau depozitată pentru a fi folosită
ca apă potabilă sau industrială.

2.2 TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE

Execuţia întregii lucrări de drenare comportă 4 etape distincte după cum urmează:

2.2.1. Lucrări de terasamente.

Pe aliniamentul ales pentru execuţia drenurilor (de obicei la baza zonei amonte) se
realizează o săpătură cu adâncimea de minim 1,20 m şi cu lăţimea de 1,30-1,50 m (foto
1a şi 1b).
Pe locurile unde vor fi executate drenurile (din 3 în 3 m, până la maxim 5 în 5 m) se
realizează cămine de vizitare, acoperite cu capace de fontă. Fiecare camin este prevăzut la bază
cu un mic radier din beton simplu în care este lasat un gol vertical cu Φ = 200 mm şi cu unul

3
longitudinal prin care va trece un tub PVC cu Φ = 300 mm (foto 3). Acest tub va face legătura
între drenuri.
După montarea căminelor şi a tuburilor de legătură, săpătura se umple cu pământ
compactat (foto 1b). Dacă aliniamentul se află în zona carosabilă, săpătura se va umple ţinându-
se cont de straturile de rezisenţă şi de uzură ale drumului respectiv. Dacă se doreşte şi realizarea
unui dren longitudinal de suprafaţă pentru preluarea apelor pluviale,
umplerea săpăturii se va realiza cu geotextil şi pietriş de filtrare (foto 1a). În acest ultimo caz la
baza săpăturii se va monta un tub PVC crepinat, pentru preluarea apelor drenate.
Se va realiza o traversare a tubului PVC de legătură pe sub calea de rulare (dacă este
cazul), până la un cămin de schimbare de direcţie ce se va construi la partea superioară a zonei
aval (foto 4).
Se va realiza săpătura necesară montării tubului PVC de la căminul de schimbare
de direcţie până la căminul de vizitare în care vor fi montate sasurile automatice. Se va
umple săpătura cu pământ compactat, sau cu geotextil şi pietriş în cazul executării drenului de
suprafaţă.
Se vor realiza 1-2 cămine de vizitare (în funcţie de numărul de drenuri) cu diametrul sau
latura de 1000 -1500 m şi cu o adâncime de 2,00-3,00 m.
Se montează tubul PVC cu Φ = 300 mm care va prelua apa drenată din căminul de
vizitare şi o va transporta către emisarul natural, sau rezervorul de apă.

2.2.2 Lucrări de forare.

Se va monta foreza deasupra fiecărui cămin în aşa fel încât tija de forare să pătrundă prin
golul cu Φ = 200 mm lăsat iniţial în radierul căminului
Se execută forajul cu diametrul de minim 150 mm până la adâncimea de 12-15 m.
Forajul va fi tubat sau netubat în funcţie de natura stratificaţiei terenului.
În forajul astfel realizat se intruduce un tub PVC cu Φ = 90 mm crepinat cu fante de 1
mm grosime.
Între tub şi peretele forajului se introduce pietriş cu Φ = 2-4 mm. In interiorul tubului
crepinat se introduce un alt tub PVC cu Φ = 50 mm plin pe prima sa porţiune (2,00-3,00 m cu rol

4
de rezervor) şi crepinat apoi pe o lungime de 1,00-1,50 m. Tubul este prevăzut cu o prelungire în
Y la partea superioară (foto 3).
Se face o curăţire a drenului de apa murdară rezultată după forare.

2.2.3 Montarea drenului.

Se introduc tuburile PVC de drenaj cu Φ = 10-14 mm în funcţie de debitul pânzei de apă

freatică. Aceste tuburi vor avea un capăt la 0,50 m faţă de baza drenului, iar celălalt va fi legat la
sasul automatic corespunzător (foto 3 şi foto 4).
Se montează sasurile automatice în căminul de vizitare. Numărul acestora va fi egal cu
cel al tuburilor de drenare a apei (nu neapărat cu cel al drenurilor pentru că un dren poate fi dotat
cu 2 tuburi de drenare dacă debitul este mai mare). Cota de montare trebuie calculată în aşa fel
încât orificiul de eliminare a apei să fie la acelaşi nivel cu limita superioară a rezervorului de apă
din dren. Acest nivel poartă denumirea de plan de
referinţă (foto 4).
Se face amorsarea intregii reţele cu ajutorul unei pompe de apă. Se introduce apă curată
sub presiune, pe circuitul invers, de la sas către dren. Se montează apoi tubul de drenaj la
orificiul de intrare a apei în sas. Reţeaua va începe să lucreze imediat.

2.2.4 Urmărirea execuţiei şi întreţinerea reţelei.

Pe toată perioada lucrărilor de terasamente şi de forare trebuie să se facă urmărirea

execuţiei de către un specialist care cunoaşte bine modul de lucru al drenurilor în general şi
proiectul respectiv în special. Lucrarea nu este foarte complexă şi nici dificilă, dar distanţele şi
cotele din proiect trebuiesc respectate în totalitate.
După semnarea procesului verbal de receptie, timp de 1 an se vor face cel puţin 4
vizite tehnice pentru întreţinerea drenurilor, calcularea debitului de apă parţial şi general,
determinarea nivelului panzei apei freatice rabătute în fiecare dren…
Redactarea dosarului final de urmărire a execuţiei şi funcţionării reţelei de drenuri.
Şcolarizarea a 2-3 tehnicieni ai beneficiarului lucrărilor care să execute după primul an de
garanţie lucrările de întreţinere a drenurilor pe toată perioada exploatării lor.

5
3. DRENAJ DE ADÂNCIME PERMANENT
GRAVITAŢIONAL PRIN DRENURI SIFON

6
 Fig.4. Secţiune printr-o reţea de drenuri sifon. Detaliu sas automatic.

4. DRENURI ELECTRO PNEUMATIC

Drenajele de adâncime în terenurile cu permeabilitate scăzută (K<10-5m/s) sunt şi astăzi

foarte dificil de realizat la adâncimi mai mari de 10 metri. Societatea noastră vă propune o nouă

7
tehnologie care poate să rezolve această problemă în condiţii de siguranţă sporite şi cu costuri
minime – „drenurile electro-pneumatice”.
Aceste drenuri sunt patentate din 2001 şi reprezintă o tehnologie inovatoare pentru
drenajele de adâncime, şi o soluţie eficientă în cazul unor debite mai mici de 5m3/h, pe fiecare
dren în parte.
Drenurile electro-pneumatice sunt alimentate de un mic compresor de aer ce trebuie sa
genereze o presiune de aproximativ 10 bar, înălţimea de evacuare fiind de trei
ori mai mare decât cea de absorbţie.
Un dren electro-pneumatic este alcătuit din:
- un dren vertical sau înclinat care poate atinge 100 de metri adâncime
- la partea inferioară există o pompă in formă de cilindru ce are diametrul exterior mai
mic decât diametrul interior al drenului
- o valvă de intrare cu bilă amplasată la partea inferioară a pompei
- prin partea superioară a pompei intră:
o un tub ce prezintă o valvă de retur cu bilă, acest tub ajunge până în căminul
de vizitare al drenului
o un alt tub cu diametrul mai mic ce vine de la compresor printr-o cameră de
regularizare şi alimentează sau nu pompa cu aer sub presiune.
Avantajele utilizării drenurilor electro-pneumatice:
- alimentarea cu aer a tuturor drenurilor se face cu un singur compresor aflat la
suprafaţa terenului;
- douăzeci de drenuri pot fi alimentate cu aer fără nici o dificultate de un compresor
mic de 2000 l/min la o presiune de maxim 10 bar;
- întreţinerea se face doar la pompă şi anume la cele două valve de tur şi retur;
Alte avantaje:
Pompa este foarte rezistentă:
- nu sunt piese mecanice în mişcare;
- întreţinerea foarte uşoară, limitată la cea a compresorului
- cost de funcţionare foarte scăzut datorită alimentării cu un singur compresor
amplasat într-o incintă pe suprafaţa terenului (40 pompe în regim de alimentare
maxim la un mic compresor de 3000 de litri pe minut – 10 bari, fără dificultate)

8
- debit de 5 -18 l/s.
- sistemul în totalitate instrumentat permite urmărirea funcţionării de la distanţă
Aplicaţii diverse:
- Stabilizarea versanţilor prin coborârea pânzei de apă freatică până la 80-100 m;
- Alimentare cu apă a localităţilor;
- Pomparea apelor uzate chiar şi a lichidelor vâscoase provenite din gropile de gunoi.

5. UTILIZAREA DRENURILOR ELECTRO PNEUMATICE ÎN

STABILITATEA PANTELOR

Drenul electro-pneumatic a fost conceput pentru stabilizarea alunecărilor de teren prin

pomparea apelor subterane din puţuri verticale ce străpung straturile acvifere. Aceste puţuri
trebuie să fie suficient de adânci şi alcătuite dintr-un tub crepinat din PVC cu diametrul intern de
110 mm şi filtru din material granular prin care va pătrunde apa. Drenul electro-pneumatic este
instalat ulterior in acest puţ la adâncimea la care se doreşte
coborârea nivelului freatic.
Detectorul de nivel al apei din pompă (electrod) este conectat printr-un cablu electric cu
panoul de control la un releu. Acesta controlează solenoidul care comanda închiderea sau
deschiderea căii de acces a aerului comprimat de la compresor la rezervorul de aer şi la tuburile
ce transportă aerul comprimat către sistemul pneumatic instalat in puţ. Tubul de evacuare al apei
din sistemul pneumatic aflat in puţ este scos la suprafaţă şi conectat la un şanţ de descărcare.
Cablul electric al detectorului de nivel şi tubul ce transportă aerul comprimat fac legătura
dintre sistemul pneumatic aflat in puţ şi panoul de control.
Compresorul şi rezervorul de aer pot fi amplasate până la 3000 de metri distanţă de
panoul de control, dacă situaţia de pe teren nu permite realizarea acestora lângă reţeaua de
drenuri, respectând condiţia ca aerul comprimat ce intră în panoul de control să fie curat şi uscat
(aceasta se poate realiza cu ajutor unor filtre).
Atunci când nivelul apei creşte în puţ, apa intră în pompă printr-o valvă cu bilă până când
aceasta se va umple. Apa atinge senzorul de nivel inferior şi continuă să umple pompa până când
atinge senzorul de nivel superior. Atât senzorul inferior cât şi cel superior sunt conectaţi la un
releu aflat în panoul de control, care deschide solenoidul atunci când cei doi senzori sunt atinşi

9
de apă. Odată deschis acest solenoid permite trecerea aerului comprimat prin tub către drenul
electro-pneumatic, umple pompa cu aer care împinge apa prin tubul de evacuare. O altă valvă cu
bilă ce se află la partea superioară a pompei previne întoarcerea apei în interiorul pompei.
Schema de funcționare a pompei:

10
 MODUL DE FUNCȚIONARE
Schema de principiu

Cămin de vizitare cu cablu electric, tub de aer comprimat, şi tubul de

evacuare a apei.

Incintă specială unde se află un compressor, rezervor de aer, filtre

şi panoul de control.
Aceste drenuri electro-pneumatice au fost concepute pentru a fi instalate în linie. Un
lucru foarte important este acela de a reduce nevoia de ridicare a capacelor căminelor de vizitare,

11
care nu sunt întotdeauna uşor accesibile, dacă se află instalate de exemplu pe un drum. Aşadar
toate elementele de control au fost puse împreună într-un panou de control care este uşor de
accesat, şi permite operatorului să verifice rapid şi simplu pentru fiecare pompă releul
corespunzător (care arată dacă pompa este plină sau nu), solenoidul corespunzător (care arată
dacă aerul este trimis către pompă sau nu), şi numărul de cicluri efectuate înregistrat de un contor
automat (fapt ce permite determinarea volumului de apă drenat).

12
13