Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articulatia Genunchiului
Articulatia Genunchiului
Articulaţia genunchiului (trohleoartroză) este cea mai mare articulaţie a corpului omenesc, căreia i se
acordă o atenţie deosebită datorită următoarelor aspecte:
este mai puţin acoperită şi protejată de părţi moi;
este solicitată foarte mult în statică şi locomoţie, ceeace determină uzura mai accentuată
a elementelor sale;
numeroaselor implicaţii în patologie;
A. suprafeţele articulare:
epifiza inferioară a femurului având următoarele particularităţi :
o este reprezentată de cei doi condili femurali;
o fiecare condil este orientat oblic , axul său de rotaţie fiind oblic;
o condilul medial este mai proeminent şi se găseşte pe un plan inferior celui lateral;
o raza de curbură a celor doi condili descreşte dinainte-înapoi, suprafaţa articulară a
condililor apărând ca o curbă spirală;
o condilul medial este mai îngust şi mai lung decât condilul lateral;
o cei doi condili diverg dinainte-înapoi, diametrul transversal al extremităţii inferioare a
femurului fiind mai mare posterior decât anterior;
epifiza superioară a tibiei – prezintă două fose articulare (cavităţi glenoide) separate prin
eminenţa intercondiliană (spina tibiei) ;
patela (rotula) ;
B.meniscurile intraarticulare - sunt două fibrocartilaje dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare
tibiale; ele contribuie la o mai bună concordanţă între suprafeţele articulare;
C.mijloacele de unire:
capsula articulară – uneşte cele trei oase: femurul, tibia şi patela;
ligamentul patelei (ligamentul rotulian);
ligamentele posterioare reprezentate de:
o ligamentul popliteu oblic sau tendonul recurent al muşchiului semimembranos;
o ligamentul popliteu arcuat;
ligamentul colateral peroneal (fibular);
ligamentul colateral tibial;
ligamentele încrucişate:
o ligamentul încrucişat antero-extern;
o ligamentul încrucişat postero-intern;
formaţiuni aponevrotice de întărire a capsulei:
o fascia genunchiului;
o expansiunea cvadricipitală consolidată pe marginile patelei de retinaculele medial şi
lateral ale patelei.
a. Flexia – extensia este mişcarea principală . Atunci când membrul inferior lucrează în lanţ cinematic
deschis articulaţia femuro-tibială joacă rol de pârghie de gradul III, iar în lanţ cinematic închis
articulaţia joacă rol de pârghie de gradul I .
Mişcarea de flexie-extensie nu se face în jurul unui ax fix datorită formei volute a condililor femurali.
Deplasarea segmentelor diferă după modul de acţiune a membrului inferior: în lanţ cinematic deschis
femurul rămâne fix, tibia alunecă pe el; în lanţ cinematic închis tibia rămâne fixă, femurul alunecând pe
tibie.
Mişcarea de flexie începe cu o rostogolire şi se termină cu o rotaţie pe loc.
Limita flexiei o reprezintă întâlnirea feţelor posterioare ale segmentelor (coapsă şi gambă). Principalii
flexori ai genunchiului (în lanţ cinematic deschis) sunt: bicepsul femural şi semimembranosul, la care
se asociază şi semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul, plantarul mic şi croitorul. Flexia
asociază şi o mişcare de rotaţie internă.
Mişcarea de extensie începe cu rotaţia extremităţii femurului şi se termină cu rostogolirea pe platoul
tibial. Extensia asociază şi o rotaţie externă a gambei (datorită bicepsului femural) . Extensia este
limitată de ligamentul posterior (Winslow), ligamentul încrucişat anterior şi posterior, ligamentele
colaterale şi muşchii ischiogambieri. În extensie completă se obţine poziţia de „înzăvorâre” în care
forţa musculară nu mai este necesară . Principalii extensori sunt cvadricepsul şi tensorul fasciei lata; la
acţiune se asociază tendonul cvadricepsului şi rotula care fac parte din aparatul complex de extensie
al genunchiului . Extensorii, fiind muşchi antigravitaţionali, au forţă de acţiune totală mai mare ca cea a
flexorilor.
c. înclinarea laterală - este limitată de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la maxim în
extensie şi complet relaxate în semiflexie .
d. deplasarea înainte-înapoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitată de ligamentele
încrucişate .
BIOMECANICA meniscurilor
Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplasează în flexie dinainte-înapoi pe tibie şi se apropie între
ele posterior, iar în extensie mişcarea este inversă, prin modificarea formei .
Funcţiile biomecanice ale meniscurilor (după Bouillet-Graver) sunt :
completează spaţiul liber între suprafeţele articulare;
centrează sprijinul femurului pe tibie;
participă la lubrefierea suprafeţelor articulare ( asigură repartiţia uniformă a sinoviei pe
suprafaţa cartilajelor);
amortizor de şoc între extremităţile osoase;
scad frecarea - prezenţa meniscurilor împarte articulaţia femuro-tibială în două articulaţii
distincte, în care frecarea in dublă devine simplă.