O serie de experiente facute in secolul al XIX-lea si inceputul secolu-

lui al XX-lea, care au dus la descoperirea electronulu, a razelor catodice,a

razelor X, a radioaciivitatii etc., au aratat ca atomul, contrar semnificatiei

numelui ( atomos in limba greaca inseamna indivizibil ), nu mai poate fi consi-

derat ca o particula unitara, ci ca un sistem complex, alcatuit din alte parti-

cule cu mase mai mici, unele cu sarcini electrice, altele neutre.

In anul 1904, J.J. Thomson a propus primul model de atom : el concepe

atomul ca o sfera incarcata pozitiv, in interiorul careia sunt repartizati e-

lectronii, in mod simetric . Acest model static de atom a fost folositor la

vremea lui fiind inlocuit mai tirziu de acela al lui Rutherford, intrucat nu

putea explica multe din proprietatile atomului .

Rutherford propune in 1912 modelul nuclear al atomului, afirmand ca in

centrul atomului se afla un nucleu foarte mic incarcat cu electricitate poziti-

va, in care se afla concentrata aproape intreaga masa a atomului si in jurul

caruia se rotesc pe orbite circulare, la anumite distante, particule incarcate

negativ, electronii, asa cum planetele se rotesc in jurul Soarelui. Dupa concep-

tia lui Rutherford, cea mai mare parte din volumul atomic este gol; electronii

animati de o continua miscare circulara pe orbite se mentin in echilibru datori-

ta fortei centrifuge echilibrata de forte de atractie dintre nucleul pozitiv si

electronii neganivi.