Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chrome
vol. CHROME (Burning Chrome, 1986)
Bobby îşi citea viitorul în femei. Ele erau semnele lui de, graţie,
schimbările vremii: stătea noaptea întreagă în „Gentlemanul
Păgubaş", aşteptând ca anotimpul să întoarcă un chip nou în faţa lui,
ca o carte de joc.
Într-una din nopţi, am rămas să lucrez până târziu, în mansardă,
făţuind un cip, cu braţul scos şi micul waldo conectat direct de ciot.
Bobby a apărut cu o fată pe care n-o mai văzusem, şi de obicei
nu mă simt în largul meu când cineva mă vede lucrând aşa, cu firele
conectate la electrozii din carbon dur care îmi ies din ciot. Ea s-a
apropiat şi a privit imaginea mărită de pe ecran, apoi a zărit waldo-ul
mişcându-se sub teaca protectoare vidată. Nu a rostit nici un cuvânt,
doar a privit. Imediat am simţit ceva bun dinspre ea; aşa se întâmplă
uneori.
— Automatic Jack, Rikki. Asociatul meu.
A râs, punându-şi braţul după mijlocul ei, şi ceva din tonul lui
mi-a spus că aveam să-mi petrec noaptea într-o cameră sordidă de
hotel.
— Bună, a rostit ea.
Înaltă, de nouăsprezece, poate douăzeci de ani, era neîndoielnic
arătoasă. Avea câţiva pistrui pe nas şi ochii de culoare nedefinită,
între chihlimbarul întunecat şi cafea. Purta blugi negri şi strimţi,
îndoiţi cu manşetă până la jumătarea pulpei şi o curea îngustă din
plastic, asortată la sandalele rozalii.
Acum însă, zărind-o uneori când încerc să dorm, o văd undeva
afară, la marginea lăbărţării acesteia de oraşe şi fum, părând o
hologramă lipită de fundul ochilor mei, într-o rochie strălucitoare,
puţin deasupra genunchilor, pe care trebuie s-o fi purtat cândva, pe
când o cunoşteam. Desculţă, cu picioarele lungi şi drepte; părul
castaniu vârstat de şuviţe blonde, îi ascunde chipul, fluturând în
bătaia vântului, şi o zăresc făcându-mi adio din mână. Bobby
scotocea printr-un vraf de casete audio.
— Tocmai plecam, cowboy, i-am zis decuplându-mi waldo-ul.
Ea m-a următit atentă, fixându-mi braţul.
— Poţi repara nişte chestii? m-a întrebat.
— Orice doreşti, Automatic Jack îţi repară, am pocnit eu din
degetele de duraluminiu.
A scos de la brâu un deck mititel de simstim şi mi-a arătat
balamaua ruptă de la capacul casetei.
— Mâine, i-am zis, nu-i nici o problemă.
Măiculiţă, mi-am spus, somnul doborându-mă pe cele şase
paliere până în stradă, care-o să fie bafta lui Bobby cu aşa o bucăţică?
Dacă sistemul lui merge, într-adevăr, în orice noapte de-acum încolo
putem da lovitura. În stradă, am rânjit, m-am întins şi am făcut semn
unui taxi.