Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Verbul PDF
Verbul PDF
Definiție = partea de vorbire flexibilă, care arată o acțiune, o stare, un eveniment în desfășurare;
CLASIFICARE:
TESTARE: adăugarea unei forme pronominale neaccentuate2 de Ac. (mă, m-, te, t-, o, îl, l-, ne, n-, vă,
v-, îi, i-)
De exemplu:
I-am dat prietenei mele un măr.
verbul a da este sau nu tranzitiv? → testare: Pălăria i-am dat-o prietenei mele. → acceptă „-o” ⇒
verbul este tranzitiv, deci acceptă CD.
Prin urmare: „un măr” = CD în Ac; „prietenei” = CI în D
Alt exemplu:
Mă gândesc adeseori la tine.
verbul a gândi este sau nu tranzitiv? → testare: *Te gândesc adeseori la tine. (GREȘIT) → NU acceptă
„te” ⇒ verbul este intranzitiv, nu acceptă CD.
Prin urmare: „la tine” = CPrep în Ac.
Alt exemplu:
Mă bazez pe tine la treaba asta.
verbul a baza este sau nu tranzitiv? → testare: * O bazez pe tine la treaba asta. (GREȘIT) → NU
acceptă „O” ⇒ verbul este intranzitiv, nu acceptă CD.
Prin urmare: „pe tine” = CPrep în Ac.
1
orice Complement indirect cu PREPOZIȚIE;
2
formă scurtă sau cu cratimă;
4. DACĂ se pune întrebarea unui VERB, ADVERB, ADJECTIV, răspunsul este obligatoriu un
COMPLEMENT sau CIRCUMSTANȚIAL - Fata merge la mare. Unde „merge”? „la mare” ⇒
„la mare” = circumstanțial de loc.
5. DACĂ se pune întrebare unui SUBSTANTIV, PRONUME, NUMERAL, răspunsul este
obligatoriu un ATRIBUT. Fata frumoasă aleargă. Ce fel de fată/ Care fată? „frumoasă” ⇒
„frumoasă” = ATRIBUT adjectival.
Se dă textul:
Vezi un tânăr de aparență foarte simpatică, se interesează de toate, a învățat bine în școală, a
fost dintre „premianți“, „promite mult“. Trebuie să mai aștepți înainte de a-ți forma judecata asupra lui.
Nu e lucru mare să promită, lucru mare e să ție ce promite. Îl urmărești câtva timp, îl întâlnești iarăși
după câțiva ani. Ce a făcut de atunci încoace? A progresat în dezvoltarea lui? S-a înfiripat? A întreprins
ceva cu succes? Și-a întemeiat cu propria sa muncă existența materială? A scris ceva și lucrează mai
departe? Îl vezi după alți ani. A mai crescut? Și-a menținut progresul? A rămas credincios idealului din
tinerețe? [...]
De aici se înțelege și marea valoare a disciplinii intelectuale. Nu câte idei felurite ai adunat în
memoria ta este lucrul cel important, ci importantă este legătura între idei. Tu poți ști multe în multele
momente ale vieții: dacă nu-ți aduci aminte de ceea ce-ți trebuie într-un anume moment și dacă această
aducere-aminte nu trage după sine în șir regulat tot ce se află în tine pentru susținerea, simplificarea și
ilustrarea obiectului în discuție, degeaba îți sunt toate cunoștințele rămase cufundate în partea ascunsă a
sufletului. Cunoștințele tale trebuie să aibă o toartă de care să le prinzi și tu trebuie să ai lanțul cu care
să le aduci în mișcare regulată din întunericul memoriei la lumina îngustă a conștiinței actuale.
(T. Maiorescu, Critice)