ASPECTE PRIVIND INSTITUŢIA CURATELEI

Instituţia curatelei este consacrată în Capitolul III,art.152-157Codul familiei.

In art. 152 se stipulează cazurile in care se instituie curatela si anume:
a. daca din cauza bătrâneţii, a bolii, sau a unei infirmităţi fizice, o persoana, deşi
capabila, nu poate personal sa îşi administreze bunurile si sa îşi apere
interesele in condiţii mulţumitoare si din motive temeinice nu-si poate numi un
reprezentant;
b. daca din cauza bolii sau din alte motive, o persoana deşi capabila nu poate nici
personal si nici prin reprezentant sa ia masurile necesare in cazurile a căror
rezolvare nu suferă amânare;
c. daca din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat
sa îndeplinească un anumit act in numele persoanei ce reprezintă sau al
cărui acte le încuviinţează;
d. daca o persoana fiind obligata sa lipsească vreme îndelungată de la domiciliu,
nu a lăsat un mandatar general;
e. daca o persoană a dispărut fără a se avea ştiri despre ea si nu a lăsat un mandatar
general;
Dorim sa arătam si in acelaşi timp sa subliniem faptul ca potrivit art. 154
curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, care este
capabil adică are capacitate de exerciţiu deplina. Cererea potrivit prevederilor
legale mai poate fi făcut si de sotul celui care urmează a fi reprezentat, a rudelor
acestuia, sau a tutorelui in cazul prevăzut de art. 152 lit.c, respectiv cu
consimţământul acestuia.
Excepţie de la cele arătate mai sus sunt acele situaţii prevăzute de lege in care
autoritatea tutelara poate institui curatela din oficiu.
In continuare ne referim la prevederile art. 152 lit.c si arătam ca potrivit celor
stipulate de lege părintele sau tutorele (reprezentantul legal al minorului) poate sa
solicite autoritarii administraţiei publice numirea unui curator in cazul in care
acesta din motive obiective este împiedicat sa îndeplinească un anumit act in
numele minorului pe care-l reprezintă.
In consecinţa in aceste situaţii nu poate fi numit curator al minorului
părintele, cum in unele cazuri primarii numesc prin dispoziţie drept curator pe
seama minorilor pe reprezentantul legal al acestora. Aceste dispoziţii sunt vădit
nelegale, deci nici intr-un caz reprezentantul legal nu poate fi in acelaşi timp si
curator al minorului. Curatorul este numit tocmai sa tina loc reprezentantului legal
al minorului. Măsura numirii curatorului pentru minor este o măsura vremelnica
motiv pentru care curatorul nu poate fi numit pentru o perioada îndelungata, cum ar
fi de exemplu perioada când s-a ivit necesitatea instituirii curatelei (minorul are 10
ani) si pana la împlinirea vârstei de 18 ani.
Bunăoară in situaţiile prevăzute in art. 113 se poate numi un curator pe seama
minorului lipsit de un reprezentant legal pe perioada pana când se instituie tutela
(potrivit prevederilor Legii 273/2003 art. 40, tutela se instituie de câtre instanţele de
judecata).
Măsura mai sus arătata se poate lua si in cazul in care s-a cerut punerea sub
interdicţie a unei persoane care este minor si care nu are un reprezentant legal sau o
persoana este majora dar nu are discernământ, pe perioada când instanţa de
judecata va pronunţa interdicţia.
In situaţiile in care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, acesta dobândeşte
capacitate de exerciţiu restrânsa, exercitându-si singur drepturile si executa tot
astfel obligaţiile, insa cu încuviinţarea prealabila a părinţilor sau a tutorelui. Daca
minorul de 16 ani încheie acte juridice de drept patrimonial in toate cazurile trebuie
solicitat si încuviinţarea autoritarii tutelare.
Referindu-ne la situaţia in care minorul dobândeşte capacitate de exerciţiu
restrânsa arătam ca acesta poate sa semneze actele care nu sunt acte de dispoziţie in
speţa actele pentru ridicarea indemnizaţiei de naştere prevăzut in art. 25 din Legea
416/2001.
Cu privire la prevederile art. 132 din Codul familiei in care se stipulează ca "
ori de cate ori se ivesc intre tutore (reprezentantul legal) si minor interese contrarii,
care nu sunt dintre cele care trebuie sa duca la înlocuirea tutorelui, autoritatea
tutelara va numi un curator”, arătăm ca trebuie avut in vedere ca in aceste situaţii
chiar daca cererea este făcută de reprezentantul legal al minorului sau de notarul
public, primarul nu poate numi ca si curator pe părintele sau tutorele minorului.

Intocmit,
Kedves Elisabeta