*schimbare încadrare juridică – din art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracţiunea
prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. – omor calificat
*condamnare cu executare
*actiune civila admisa – personae vat minore

ROM ÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr. 2479/2014
Şedinţa publică din 8 septembrie 2014
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 594 din 29 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.
5422/121/2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S.A.G., S.V.,
S.C.M. şi T.V. (fost S.), din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în
infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În noua încadrare juridică, au fost condamnaţi inculpaţii S.A.G., S.V., S.C.M., şi T.V. (fost S.), la câte o
pedeapsă principală de 18 (optsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 (opt) ani pentru săvârşirea infracţiunii de
omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
(faptă din 14 decembrie 2010).
Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat celor patru inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedepsele aplicate durata detenţiei după cum urmează:
- pentru inculpaţii S.A.G. şi S.V. de la data de 15 decembrie 2010 la zi;
- pentru inculpatul S.C.M. de la data de 09 mai 2011 la zi;
- pentru inculpatul T.V. (fost S.) de la data de 29 iunie 2011 la zi.
S-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă N.S. în nume propriu şi în calitate de
reprezentant legal al părţilor civile minore N.L., N.M.S. şi N.A.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. au fost obligaţi în solidar cei patru inculpaţi să
plătească următoarele sume, cu titlu de daune morale:
- către partea civilă N.S., în nume propriu, suma de 50.000 RON;
- către partea civilă N.S., în calitate de reprezentant legal al părţii civile minore N.L., suma de 25.000
RON;
- către partea civilă N.S., în calitate de reprezentant legal al părţii civile minore N.M.S., suma de 25.000
RON;
- către partea civilă N.S., în calitate de reprezentant legal al părţii civile minore N.A., suma de 25.000
RON.
Au fost obligaţi cei patru inculpaţi în solidar să plătească părţii civile N.S., în calitate de reprezentant legal
al celor trei minori, suma de 900 RON cu titlu de contribuţie lunară de întreţinere, după cum urmează:
- pentru minora N.A. suma de 300 RON lunar de la data de 14 decembrie 2010 şi până la majorat (18
martie 2015);
- pentru minorul N.L. suma de 300 RON lunar de la data de 14 decembrie 2010 şi până la majorat (16
august 2018);
- pentru minorul N.M.S. suma de 300 RON lunar de la data de 14 decembrie 2010 şi până la majorat (31
octombrie 2020).
S-au respins, ca nefondate, celelalte pretenţii solicitate.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă, referitoare la instituirea sechestrului
asigurător.
 Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în
vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că probele biologice ce
vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către
stat, după cum urmează:
- inculpaţii S.C.M. şi T.V. (fost S.) la plata sumei de câte 2.500 RON;
- inculpaţii S.A.G. şi S.V. la plata sumei de câte 2.635 RON, din care suma de câte 135 RON a reprezentat
contravaloarea expertizei medico-legale psihiatrice, sume care s-au virat în contul X la Trezoreria statului,
sectorul 4 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt următoarele:
Inculpaţii S.C.M., zis "C." şi T.V., zis "G." sunt fraţi, inculpatul S.A.G., zis "M." este fiul inculpatului
T.V., iar inculpatul S.V., zis "B." este fiul inculpatului S.C.M.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că între victima N.M., zisă "C." şi familia S., din care fac parte
toţi inculpaţii, era o stare conflictuală, de duşmănie, generată de faptul că victima, în cursul anilor 2006, ar fi
incendiat un imobil şi un autoturism ce aparţineau inculpatului T.V. (fost S.). Starea de duşmănie existentă a fost
confirmată explicit de către inculpatul S.V.
Cu privire la starea conflictuală declarată, existentă între inculpaţii din prezenta cauză şi victima N.M., s-a
procedat la verificarea acestor versiuni de declaraţii. Prin adresa nr. 7201/P/2006, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Galaţi a comunicat că dosarul penal cu numărul de mai sus priveşte pe persoana vătămată S.V., că
dosarul este înregistrat cu autori necunoscuţi şi că se află în lucru la Secţia 4 Politie Galaţi pentru cercetări, în
ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care s-a
dispus începerea urmăririi penale "in rem" la data de 08 octombrie 2006.
Conform declaraţiei inculpatului S.A.G., familia acestuia a început să facă investigaţii pe cont propriu,
pentru a afla autorul acestor incendieri. Astfel, în ziua de 14 decembrie 2010, în jurul orelor 1830, inculpatul
S.A.G. se afla împreună cu inculpatul S.V. (vărul său), în zona denumită popular "T." din zona străzii Brăilei din
municipiul Galaţi.
Primul apel telefonic la SNUAU 112, de sesizare a evenimentului, a fost efectuat la ora 18:12:25, deci ora
la care inculpatul afirmă că era în zona respectivă este eronată.
În acel loc, inculpatul S.A.G. a declarat că s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin, fără a-i divulga
numele, care i-a spus că persoana vinovată de incendierea bunurilor familiei sale este numitul "C.", adică
victima N.M. şi că acesta se afla în acel moment în incinta unui restaurant cu specific chinezesc din zonă.
Ulterior, la o altă audiere, inculpatul S.A.G. a declarat că de fapt a primit un apel telefonic anonimizat
(ascuns) de la o persoană care 1-a anunţat că vinovaţi de incendiere ar fi de fapt doi bărbaţi şi anume "N.E." şi
"C.".
Din verificarea listingului de convorbiri telefonice efectuate/primite la data de 14 decembrie 2010, de
către inculpatul S.A.G., pe telefonul ridicat de la acesta, rezultă că toate apelurile apar cu numărul integral, cu
alte cuvinte nu apare vreun apel anonim.
În urma stabilirii aşa-zisului vinovat, inculpatul S.A.G. i-a spus despre acest lucra inculpatului S.V., acesta
din urmă propunându-i "să mergem peste C. să-l batem".
Din declaraţia inculpatului S.V. nu a rezultat însă că acesta ar fi fost cel care a avansat această propunere.
În continuare inculpaţii S.A.G. şi S.V. au declarat că au mers în direcţia Restaurantului Chinezesc situat în
zona străzii Prelungirea Traian din Galaţi. Ajunşi aici, inculpaţii au intrat în incinta restaurantului, unde conform
declaraţiilor acestora, numitul "C." se afla la o masă situată în apropierea bucătăriei, împreună cu alţi doi
bărbaţi.
Acest aspect a fost nereal, stabilindu-se din anchetă că împreună cu victima N.M., la masa respectivă au
stat mai multe persoane, respectiv martorii D.G., F.S., T.S., I.E.P. şi S.A.G. Acest aspect a fost relatat chiar de
către inculpatul S.V., care a declarat textual că "acest C. stătea la o masă împreună cu 2 - 3 băieţi şi cu o fată
blondă".
Inculpatul S.A.G. a declarat că la momentul la care a ajuns la masa la care stătea victima i-a adresat
cuvintele "tu mi-ai dat foc la casă", lucra care a făcut-o pe victimă să se ridice şi să scoată un cuţit. Acest aspect,
al victimei înarmate cu un cuţit, a rămas singular, niciun alt martor nu a făcut referire la acest lucru. Mai mult,
nici măcar inculpatul S.V. nu a făcut această precizare, în condiţiile în care acesta a declarat că a fost tăiat la o
mână de către victimă, dar nu a precizat cu ce anume obiect.
Succesiunea aplicării loviturilor asupra victimei de către inculpaţii S.A.G. şi S.V. nu a fost stabilită cu
exactitate. Conform declaraţiei inculpatului S.A.G., victima "s-a repezit" prima dată spre inculpatul S.V.
încercând să-l lovească pe acesta cu cuţitul, moment în care acesta din urmă a ridicat mâna, în felul acesta fiind
tăiat în zona mâinii drepte. În continuare, inculpatul S.A.G. i-a aplicat victimei o lovitură cu o sticlă, în zona
capului, lucru care a făcut ca victima să se dezechilibreze, dar să rămână în picioare.
Inculpatul S.V. a declarat că a aplicat victimei o lovitură sau două în zona spatelui cu un briceag pe care îl
avea asupra sa. La rândul său, inculpatul S.A.G. a declarat că a lovit victima cu un scaun în zona capului, o
singură dată, lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ. Acelaşi inculpat a mai declarat că din grupul lui
C. nu a intervenit nimeni în apărarea acestuia, aspect care nu este real. În acest sens s-a avut în vedere declaraţia
martorului T.S., care a declarant că între agresori şi "C." a intervenit numitul "C.".
Tot acest conflict a durat aproximativ un minut, aspect care s-a apreciat a fi real, martorii audiaţi
confirmând derularea rapidă a agresiunii şi implicit durata scurtă a conflictului.
După consumarea agresiunii, inculpaţii S.A.G. şi S.V. au declarat că au părăsit incinta restaurantului şi au
mers iniţial pe jos, apoi cu un taxi la Secţia 4 Poliţie Galaţi, unde s-au predat.
Ora la care victima a fost agresată s-a situat în jurul orelor 18:00. În acest sens s-a avut în vedere că
primul apel telefonic la SNUAU 112 a fost efectuat la ora 18:12:25.
De aici, în jurul orelor 22:00, inculpaţii S.A.G. şi S.V. au fost preluaţi de către lucrătorii de poliţie din
cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale, ulterior de către procuror, pentru continuarea anchetei.
În urma agresiunii exercitate asupra sa, victima N.M. a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de
Urgenţă Galaţi cu un autovehicul condus de către martorul D.D.L., unde a fost internată la aceeaşi dată, la ora
19:45, diagnosticul la internare consemnat în Foaia de observaţie clinică generală fiind acela de:
"Politraumatism TCC grav. Comă profundă GCS 3. Fractură cominutivă parieto-occipitală dreaptă. Hematom
subdural supraacut de emisfer cerebral stâng. HSA postraumatic. Plagă cranio-cerebrală parieto-occipitală
dreapta. Fractură bază craniu." La ora 20:15 s-a consemnat "extins", adică decesul victimei.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că:
- moartea numitului N.M. a fost violentă;
- ea s-a datorat anemiei acute prin hemoragie masivă în cadrul unui politraumatism cu hemoragie şi
contuzie meningo-cerebrală cu fractura calotei şi bazei craniului, multiple plăgi tăiate - despicate şi înţepat -
tăiate cu interesarea vaselor de sânge;
- mecanismul de producere a leziunilor traumatice a putut fi următorul:
• plăgile de la nivelul pielii păroase a capului au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri tăietoare-
despicătoare (de exemplu sabie);
• plăgile de la nivelul braţului şi a regiunii scapulare stângi au putut fi produse prin loviri active cu
corpuri înţepătoare-tăietoare;
• echimoza de la nivelul braţului drept a putut fi produsă prin lovire cu corp dur alungit de formă
cilindrică (posibil bâtă);
• restul leziunilor traumatice au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure;
- leziunile şi moartea pot data din 14 decembrie 2010;
- leziunile traumatice descrise şi-au cumulat efectul în producerea morţii, ele, în totalitate, concurând la
producerea directă şi necondiţionată a decesului;
- din documentaţia medicală pusă la dispoziţie rezultă că sângele recoltat preoperator face parte din grupa
sanguină AB IV, Rh pozitiv;
- din documentaţia medicală pusă la dispoziţie rezultă că sângele recoltat la internare în spital nu conţine
etanol;
Întrucât inculpatul S.V. a afirmat că în cadrul agresiunii exercitate asupra victimei a fost şi el rănit, în
cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare medico-legală, din concluziile căruia a rezultat că:
- numitul S.V. a prezentat leziuni de violenţă, ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor;
- leziunile pot data din 14 decembrie 2010;
- a necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii;
- leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa;
 La rubrica din raportul de constatare medico-legală intitulată "Constatări din acte medicale (în ordine
cronologică)" s-a mai consemnat "la nivelul FII deget IV-V mâna dreaptă, fracturi deschise dorsal cu un pedicol
tegumentar minim la nivelul articulaţiei I.F.D."
În raport de probatoriul administrat, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpaţilor S.A.G., S.V., S.C.M. şi
T.V. (fost S.) care, la data de 14 decembrie 2010, împreună şi cu alte persoane, în loc public şi pe fondul unei
stări conflictuale anterioare, au aplicat victimei N.M. multiple lovituri cu corpuri contondente, respectiv tăietor-
înţepător sau despicător (sticlă, scaun, cuţit, sabie, bâtă), producându-i un politrumatism cu hemoragie şi
contuzie meningo-cerebrală, cu fractura calotei şi bazei craniului, leziuni ce au dus la decesul acesteia prin
anemie acută şi hemoragie masivă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat,
prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Având în vedere că infracţiunea de omor a fost comisă de toţi cei patru inculpaţi, în cauză s-a reţinut şi
circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., condiţii în care au devenit incidente prevederile art.
334 C. proc. pen., în temeiul cărora s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea reţinută prin
rechizitoriu (prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.), în aceeaşi infracţiune dar şi cu
aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarant apel inculpaţii S.A.G., S.V., S.C.M., T.V. şi Comisariatul pentru
Societatea Civilă - Direcţia Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracţionalităţii şi
Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO - Inspectoratul Judeţean Bacău.
Prin Decizia penală nr. 285/A din 13 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a dispus
admiterea apelului declarat de inculpatul T. (fost S.) V. (zis "G.", în prezent deţinut în Penitenciarul Focşani),
împotriva Sentinţei penale 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galaţi.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea
ce-l priveşte pe inculpatul T. (fost S.) V. şi în rejudecare:
A redus de la 18 ani închisoare la 9 ani închisoare pedeapsa principală şi de la 8 ani la 5 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate
inculpatului T. (fost S.) V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) în
referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 19
din Legea nr. 682/2002.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.A.G. (zis "M.", în prezent deţinut în
Penitenciarul Focşani), S.V. (zis "B.", în prezent deţinut în Penitenciarul Focşani) şi S.C.M. (zis "C.", în prezent
deţinut în Penitenciarul Focşani) împotriva Sentinţei penale nr. 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului
Galaţi.
A respins, ca inadmisibil, apelul declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcţia Generală de
Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracţionalităţii şi Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO -
Inspectoratul Judeţean Bacău, cu sediul în Bacău, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 383 alin. (1) şi art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor S.A.G., S.V.,
S.C.M. şi T. (fost S.) V.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării
preventive după cum urmează:
- pentru inculpaţii S.A.G. şi S.V. de la data de 15 decembrie 2010 la zi, respectiv 13 noiembrie 2013;
- pentru inculpatul S.C.M. de la data de 09 mai 2011 la zi, respectiv 13 noiembrie 2013;
- pentru inculpatul T. (fost S.) V. de la data de 29 iunie 2011 la zi, respectiv 13 noiembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii S.A.G., S.V., S.C.M., T. (fost S.) V. la plata a
câte 250 RON fiecare şi pe apelantul Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcţia Generală de Monitorizare
a Abuzurilor, Combaterea Infracţionalităţii şi Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO - Inspectoratul
Judeţean Bacău la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluţionarea
cauzei în apel.
Suma de 400 RON, reprezentând onorariul parţial al avocaţilor din oficiu (200 RON - avocat B.L. şi 200
RON - avocat T.L.S.) a fost avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de
drept, s-a constatat următoarele:
 Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor
S.V., S.A.G., S.C.M., T. (fost S.) V. pe baza analizei complete a materialului probator administrat în tot cursul
procesului penal.
Hotărârea primei instanţe a respectat exigenţele dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen., art. 6 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, soluţia de condamnare a inculpaţilor a fost argumentată în fapt şi în drept, fiind indicate şi amplu
dezbătute probatoriile ce au stat la baza respectivei hotărâri, neexistând aspecte care au atras o eventuală
nelegalitate a acesteia.
Conform art. 63 alin. (1) C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea
existentei sau inexistentei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea
împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Iar conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei
probe s-a făcut de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor
administrate, în scopul aflării adevărului.
Din analiza dispoziţiilor legale mai sus arătate a rezultat, în mod clar împrejurarea, că hotărârea
judecătorească s-a întemeiat pe acele probatorii care s-au coroborat între ele şi sunt în măsură să confirme o
situaţie clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.
Nu au existat prevederi legale care să confere o valoare probatorie mai ridicată probelor
administrate în faza cercetării judecătoreşti în detrimentul probelor administrate în faza urmăririi
penale.
Important pentru justa soluţionare a cauzei este faptul ca mijloacele de probă să asigure aflarea
adevărului şi justa soluţionare a cauzei, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie exactă,
neafectată de vreun dubiu.
Astfel, susţinerile inculpaţilor în sensul că prima instanţă a dat valoare probatorie unor mijloace de
probă (din faza urmăririi penale) pe care nu le-a administrat nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti
nu pot fi primite.
Nu a fost omisă împrejurarea că instanţa de fond a administrat în mod nemijlocit mare parte din probele
administrate în faza urmăririi penale, constatând în final imposibilitatea obiectivă de a proceda la audierea
martorilor cu identitate protejată "O.C." (audiat în apel), "P.S.", "G.D." şi "S.A.".
Cu ocazia soluţionării cauzei în apel s-a constatat, de asemenea, imposibilitatea audierii martorilor cu
identitate protejată "G.D." - plecat din ţară; "S.A." - plecată din ţară şi "P.S." - care şi-a schimbat domiciliul, fără
a se putea stabili noua adresă.
Nu au fost primite nici susţinerile inculpaţilor T. (fost S.) V. şi S.C.M. conform cărora hotărârea primei
instanţe s-a bazat pe mijloace de probă administrate în condiţii de ilegalitate.
În speţă, nu au existat aspecte care să conducă la concluzia că unele din probatoriile administrate în cursul
procesului penal ar fi fost obţinute în mod ilegal, sens în care nu au devenit incidente prevederile art. 64 alin. (2)
C. proc. pen.
Astfel, nu au existat dovezi certe care ar putea conduce la concluzia că declaraţiile unor martori ar fi fost
influenţate ori impuse, nu s-a demonstrat că probatoriile cu înscrisuri ar fi false.
Pentru considerentele arătate, raportându-ne la procesul de analiză şi sinteză a mijloacelor de probă şi a
modalităţii de administrare a acestora s-a apreciat că nu se impune înlăturarea acelor probatorii ce au constituit
fundament juridic pentru pronunţarea hotărârii apelate.
În concret, aşa cum a arătat şi prima instanţă s-a constatat că mijloacele de probă administrate în tot cursul
procesului penal au confirmat împrejurările că fapta există în materialitatea ei, a fost prevăzută de legea penală
(încadrată la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.) şi a
fost comisă cu vinovăţie de către cei patru inculpaţi.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut împrejurarea că la data de 14 decembrie 2010, în loc public şi pe fondul unei
stări conflictuale anterioare, inculpaţii S.V., S.A.G., S.C.M. şi T. (fost S.) V. au aplicat victimei N.M. multiple
lovituri cu corpuri contondente, respectiv tăietor-înţepător, despicător (sabie, cuţit, bâtă, scaun) provocându-i
multiple leziuni ce au dus la decesul acesteia.
Situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus, precum şi vinovăţia inculpaţilor a rezultat din
coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare a infracţiunii; procesul-verb al de
cercetare la faţa locului şi schiţa locului faptei; planşele fotografice efectuate la cercetarea la faţa locului şi
planşele fotografice privind urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului; procesul-verbal de reconstituire a
faptei şi planşele fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii faptei; fişa de constatări preliminare privind
moartea victimei N.M., raportul medico-legal privind necropsia victimei şi planşele fotografice efectuate la
necropsia victimei; procesul-verbal de verificare la Spitalul Judeţean Galaţi, Secţia UPU; copie de pe F.O.
Clinică Generală a victimei; raportul de constatare medico-legală privind pe inculpatul S.V.; procesul-verbal de
ridicare a obiectelor vestimentare şi de încălţăminte ale inculpatului S.V.; raportul de constatare tehnico-
ştiinţifică criminalistică; raportul de expertiză serologică; procesul-verbal de verificare autoturisme; fişa de
evidenţă auto pentru deţinătorul de autovehicule; fişa de identificare pentru autovehiculul X; fişa de identificare
pentru autovehiculul X; procesul-verbal de predare a telefonului aparţinând victimei, precum şi listingul aferent
telefonului mobil al victimei; procesul-verbal de verificare a meniului telefonului victimei; planşele fotografice
cu fotografiile judiciare efectuate asupra meniului telefonului ce a aparţinut victimei; procesul-verbal privind
înregistrările video de la Secţia UPU, din data de 14 decembrie 2010; planşele fotografice cu capturi foto după
imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Galaţi, Secţia UPU;
procesul-verbal de verificare a statutului marital al victimei; procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice
efectuate prin SNUAU 112, la data de 14 decembrie 2010; adresa nr. 7201/P/2006 a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galaţi; declaraţiile martorilor C.D., I.E.P., S.A.G., D.G., D.D.L., F.S., Ţ.S.; procesele-verbale de
redare a declaraţiilor martorilor cu identitate protejată R.D., A.D., P.E, R.V., C.E., C.J., O.C., D.G., P.C., P.S.,
R.M., D.G., S.A.; planşă fotografică cu momentele recunoaşterii autorilor de către martorul cu identitate
protejată R.M.; procesul-verbal de depistare a inculpaţilor S.A.G. şi S.V.; procesul-verbal de verificare a
permisului auto al inculpatului S.C.M.; adresa nr. 389.807/232 din 16 martie 2011 a I.P.J. Galaţi - Serviciul
Rutier, de verificare a autoturismului marca B., cu nr. de înmatriculare 5774-CFM; procesul-verbal de
percheziţie corporală la introducerea în arest a inculpatului S.A.G.; procesul-verbal cu listingul apelurilor
primite/efectuate de la postul telefonic nr. 0745/435.xxx, aparţinând inculpatului S.A.G.; procesul-verbal de
verificare a meniului telefonului mobil aparţinând inculpatului S.A.G.; planşele fotografice cu fotografiile
judiciare efectuate asupra meniului telefonului ce a aparţinut inculpatului S.A.G.; procesul-verbal de percheziţie
corporală la introducerea în arest a inculpatului S.V.; procesul-verbal cu listingul apelurilor primite/efectuate de
la postul telefonic nr. 0754/298.xxx, aparţinând inculpatului S.V.; procesul-verbal de verificare a meniului
telefonului mobil aparţinând inculpatului S.V.; planşele fotografice cu fotografiile judiciare efectuate asupra
meniului telefonului ce a aparţinut inculpatului S.A.G.; procesul-verbal cu listingul apelurilor primite/efectuate
de la postul telefonic nr. 0751/708.xxx, aparţinând inculpatului S.C.M.; procesul-verbal cu listingul apelurilor
primite/efectuate de la postul telefonic nr. 0741/685.xxx, aparţinând inculpatului T.V.; anexă cu reprezentarea
grafică a celulelor telefonice prin intermediul cărora au fost iniţiate/primite apeluri telefonice de către
utilizatorul numărului de interes 0754/298.xxx, aparţinând inculpatului S.V.; anexă cu reprezentarea grafică a
celulelor telefonice prin intermediul cărora au fost iniţiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul
numărului de interes 0751/708.xxx, aparţinând inculpatului S.C.M.; anexă cu reprezentarea grafică a celulelor
telefonice prin intermediul cărora au fost iniţiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul numărului de
interes 0745/435.xxx, aparţinând inculpatului S.A.G.; anexă cu reprezentarea grafică a celulelor telefonice prin
intermediul cărora au fost iniţiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul numărului de interes
0741/685.xxx, aparţinând inculpatului T.V.; anexă cu reprezentarea grafică a traficului telefonic înregistrat de
către numerele de interes 0754/298.xxx, 0751/708.xxx, 0745/435.xxx şi 0741/685.xxx, aparţinând celor patru
inculpaţi.
Referitor la mijloacele de probă administrate în cauză, inculpaţii S.C.M. şi T. (fost S.) V. au susţinut cu
ocazia dezbaterilor în apel următoarele aspecte: doar declaraţia martorului cu identitate protejată "R.M." îi
incriminează: declaraţiile martorului "R.M." sunt contradictorii; judecătorul fondului şi-a întemeiat soluţia de
condamnare doar pe declaraţiile martorilor "R.M.", "P.C." şi "D.G.", însă se ridică semnul de întrebare dacă
aceste trei declaraţii sunt credibile şi pot înfrânge toate celelalte mijloace de probă.
Analizând hotărârea apelată s-a constatat însă că prima instanţă şi-a argumentat soluţia de condamnare a
inculpaţilor şi prin indicarea respectiv analizarea altor mijloace de probă decât cele trei declaraţii invocate de
inculpaţi.
În acest sens, s-au amintit următoarele probatorii: declaraţiile-martorilor "P.S.", "O.C.", "S.A.", "D.G.",
declaraţiile martorilor C.D., I.E.P., S.A.G., D.G., D.D.L., F.S., Ţ.S., procesele-verbale ale listingurilor
telefoanelor folosite de inculpaţi, procese-verbale vizând verificarea meniului telefoanelor mobile, raportul
medico-legal de necropsie a victimei, copie de pe F.O. clinică a victimei, proces-verbal de verificare la Spitalul
Judeţean Galaţi, secţia UPU, fişa de evidenţă auto.
S-a reţinut astfel că declaraţia martorului "R.M." nu este singulară şi se coroborează în mod cert cu alte
probatorii administrate în cauză, respectiv:
Declaraţia martorului "D.G." din care rezultă că în restaurant a intrat un grup format din cinci persoane,
una din persoane ţinea în mână o bâtă, iar acel grup s-a îndreptat spre masa din centrul restaurantului şi a auzit o
voce de bărbat zicând "oamenii lui G.";
Declaraţia martorului "P.C." din care rezultă că respectivul grup care a intrat în restaurant era format din 5
- 7 persoane, toţi bărbaţi, un bărbat avea în mână o bâtă, iar unul avea un cuţit, şi a auzit o voce de bărbat
spunând "G." (de menţionat că inculpatului T.V. i se spune "G.");
Declaraţia martorului "P.S." din care rezultă că a observat intrând în restaurant un grup de persoane, în jur
de şapte, toţi fiind bărbaţi şi a văzut două bâte la grupul respectiv;
Declaraţia martorului "S.A." din care rezultă că acesta a văzut când unul din acei bărbaţi (din grupul ce a
intrat în restaurant) a lovit un alt bărbat care stătea la masa de lângă stâlp cu un obiect lung, ce i s-a părut a fi o
bâtă;
Declaraţia martorului "O.C." dată în faza urmăririi penale din care rezultă că a zărit un bărbat care ţinea în
mâna dreaptă o bâtă şi acesta s-a îndreptat spre masa din centrul restaurantului.
Cu ocazia audierii în apel martorul a declarat că nu a putut observa cu exactitate ce se întâmpla în
restaurant întrucât vizibilitatea era obturată de un panou, dar a văzut un grup format din aproximativ cinci
persoane.
Din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate la SNUAU 112 a rezultat că
persoana care a apelat respectivul serviciu a oferit date despre numerele de înmatriculare şi mărcile
autoturismelor cu care agresorii au părăsit zona, rezultând astfel şi numărul de înmatriculare "5774-CFM"
aparţinând autoturismului B. - culoare albastră, proprietate a inculpatului S.C.M., aspecte ce se coroborează cu
declaraţia martorului "R.M." (acesta susţinând că inculpaţii S.C.M. şi T. (fost S.) V. au părăsit zona cu
autoturismul marca B., ce se afla parcat pe partea opusă a restaurantului).
Din cuprinsul aceluiaşi proces-verbal a rezultat că persoana care a apelat serviciul de urgenţă, pe parcursul
convorbirii, la întrebarea operatorului "dacă agresorii aveau cuţite sau săbii" a răspuns "da".
Din declaraţia martorului F.S. a rezultat că unul din agresori a lovit cu un cuţit de dimensiuni mari, posibil
sabie, iar victima a căzut în dreapta faţă cu tot cu scaun (această situaţie fiind susţinută şi de martorul "R.M." -
acesta declarând că "persoana lovită a căzut de pe scaun, cu tot cu scaun").
Martorul "R.M." a susţinut că inculpatul S.C.M. avea în mână un cuţit de dimensiuni mari, pe care îl ţinea
la spate, iar inculpatul T.V. (recunoscut după planşele foto) avea în mână o bâtă.
Din raportul de expertiză medico-legală necropsie a victimei a rezultat că "plăgile de la nivelul capului au
putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri tăietoare-despicătoare", iar "restul leziunilor traumatice au putut
fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure".
Din reprezentarea grafică a celulelor telefonice şi din listingul convorbirilor telefonice a rezultat că
posesorii telefoanelor cu numerele 0751/708.xxx şi 0741/685.xxx (aparţinând inculpaţilor S.C.M. şi T. (fost S.)
V.) erau în municipiul Galaţi.
Aşa cum s-a arătat şi instanţa de fond, apărările inculpaţilor vizând folosirea telefoanelor personale de
către alte persoane nu sunt susţinute de restul materialului probator.
Susţinerile inculpaţilor vizând decalajul orar şi "preluarea în fals" a datelor medico-legale întrucât
sistemul de înregistrare IT şi de monitorizare avea o defecţiune de decalare de 25 ore nu poate conduce la
modificarea situaţiei de fapt şi nici nu înlătură vinovăţia inculpaţilor.
Din coroborarea mijloacelor de probă a rezultat că primul apel la numărul de urgenţă 112 s-a realizat la
ora 18:12:25, victima a fost agresată în jurul orelor 18:00, a fost dusă la spital la ora 18:30.
Pentru cele arătate mai sus s-a considerat că participarea inculpaţilor S.C.M. şi T. (fost S.) V. la activitatea
infracţională dedusă judecăţii şi vinovăţia sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) în
referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. au fost pe deplin dovedite,
neimpunându-se achitarea acestora conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
 În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.V. şi S.A.G. s-a considerat că nu se impune reţinerea în favoarea
acestora a dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen.
Conform art. 3201 C. proc. pen., inculpatul poate beneficia de clemenţa vizând reducerea cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul în care recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în
actul de sesizare a instanţei.
Din analiza rechizitoriului nr. 899/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a constatat că în
sarcina inculpaţilor S.A.G. şi S.V. s-a reţinut împrejurarea că au exercitat activităţi de agresare a victimei N.M.,
în loc public, prin aplicarea mai. multor lovituri, împreună cu inculpaţii S.C.M. şi T. (fost S.) V.
Or, afirmaţiile inculpaţilor S.A.G. şi S.V., în sensul că doar ei au aplicat lovituri victimei, fără
implicarea inculpaţilor S.C.M. şi T. (fost S.) V., şi fără ca aceştia să fie prezenţi la locul faptei nu au
echivalat în sensul legii cu o "recunoaştere a săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare".
Situaţia de fapt prezentată de inculpaţii S.A.G. şi S.V. a fost diferită de situaţia de fapt constatată de
organele judiciare pe baza probatoriilor administrate în cauză, împrejurare ce nu poate atrage incidenţa
prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, nefiind incidente prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., nu
s-a procedat la reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Raportat la argumentele invocate iniţial, vizând participarea la săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi a
inculpaţilor S.C.M. şi T. (fost S.) V., apare ca neîntemeiat motivul de apel al inculpaţilor S.A.G. şi S.V. vizând
schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
În condiţiile în care la activitatea infracţională materializată în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1)
în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. au participat toţi cei patru inculpaţi, s-a considerat că în mod corect
prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.
A fost nefondat şi motivul de apel al inculpaţilor S.A.G. şi S.V. privind reţinerea în favoarea lor a
circumstanţei atenuate prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Existenţa unei stări conflictuale mai vechi şi a unor neînţelegeri intervenite între victimă şi inculpaţi nu a
echivalat cu o provocare a acesteia, provocare ce ar fi stat la baza activităţii infracţionale exercitate de inculpaţi.
De asemenea, probatoriile administrate în cauză nu au confirmat susţinerea inculpaţilor S.A.G. şi S.V., în
sensul că victima ar fi avut asupra sa un cuţit.
Dar, chiar dacă s-ar presupune că victima era înarmată cu un cuţit, la data comiterii faptei, acest aspect tot
nu ar atrage incidenţa prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., neputând echivala în sensul legii cu "o provocare
produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă".
Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpaţii au intrat în restaurant înarmaţi, constituind un grup de 5 - 7
persoane, iar conflictul a durat aproximativ un minut.
Aşa cum a rezultat din probatoriile administrate în cauză, victima nu a avut nici măcar posibilitatea sau
timpul necesar pentru a se apăra de agresiunile exercitate de inculpaţi, fiind astfel imposibil să mai manifeste
activităţi de provocare.
Nici apărările inculpaţilor, în sensul că victima era cunoscută cu un comportament violent, motiv pentru
care s-au speriat şi au acţionat, nu pot atrage incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
S-a considerat că instanţa de fond a realizat şi o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpaţilor,
respectând dispoziţiile art. 72 C. pen.
În concret, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor S.A.G., S.V., S.C.M., în cuantum de câte 18 ani
închisoare, au fost legale şi temeinicie, de asemenea, a fost legală şi pedeapsa aplicată inculpatului T. (fost S.)
V., însă în privinţa acestuia s-au arătat argumentele ce au impus modificarea respectivului cuantum stabilit
iniţial de prima instanţă.
În susţinerea opiniei vizând legalitatea şi temeinicia pedepselor s-a avut în vedere următoarele argumente:
Gravitatea ridicată a infracţiunii (omor calificat) reţinută în sarcina celor patru inculpaţi.
Modalităţile şi împrejurările săvârşirii, respectiv în participaţie penală, prin conlucrarea mai multor
persoane în atingerea scopului infracţional constând în agresarea unei singure persoane, aceasta fiind victima
N.M.
De asemenea, s-a avut în vedere comportamentul inculpaţilor, în sensul că aceştia au pătruns înarmaţi într-
un loc public, în scopul clar de a agresa victima, situaţie ce poate echivala cu o premeditare a activităţii
infracţionale.
 Urmarea produsă şi atingerea adusă relaţiilor sociale ce apără cea mai importantă valoare umană,
respectiv viaţa.
Atitudinea inculpaţilor manifestată pe tot parcursul procesului penal.
Astfel, inculpaţii S.C.M. şi T. (fost S.) V. au negat comiterea faptei şi au încercat să se sustragă de la
urmărirea penală.
Inculpaţii S.A.G. şi S.V. au manifestat o atitudine relativ sinceră, neputându-se aprecia că aceştia ar fi
ajutat organele judiciare în aflarea adevărului.
Având în vedere aspectele invocate mai sus s-a considerat că în favoarea inculpaţilor nu pot fi reţinute
dispoziţiile legale referitoare la circumstanţele atenuante, sens în care şi aceste motive de apel apar ca
nefondate.
Reţinerea circumstanţelor atenuante nu au constituit o obligativitate pentru instanţa de judecată.
Aprecierea incidenţei prevederilor art. 74 C. pen. se realizează, doar prin raportare la toate criteriile de
individualizare stabilite de dispoziţiile art. 72 C. pen.
Împrejurarea că cei patru inculpaţi se află la primul impact cu legea penală nu impune în mod automat
aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
De asemenea, aşa cum s-a arătat iniţial, atitudinea parţial sinceră a inculpaţilor S.A.G. şi S.V. nu a atras
incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi nu poate fi materializată nici în prevederile art. 74 alin. (1) lit. c)
C. pen.
Faţă şi de dispoziţiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpaţilor S.V., S.A.G.
şi S.C.M. se pot realiza în condiţii optime doar prin executarea efectivă a pedepselor în cuantumul stabilit de
prima instanţă.
S-a impus însă reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului T. (fost S.) V. prin reţinerea dispoziţiilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Astfel, din relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti (adresa nr.
1556/111/13/2013 din 14 octombrie 2013) a rezultat că în urma denunţului formulat de T.V. s-a reuşit inculparea
unei persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (1), (2), art. 3 alin. (1), art.
3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pe cale de consecinţă acesta poate
beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, împrejurarea că inculpatul (aflat încă în stare de judecată) a
ajutat prin denunţul său la identificarea unei persoane pentru infracţiuni grave (trafic de droguri, introducere în
ţară de droguri de risc şi de mare risc) s-a constatat că în speţă sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr.
682/2002, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor
calificat.
În concret, pedeapsa ce a fost aplicată a fost cuprinsă între 7 ani şi 6 luni închisoare şi 12 ani închisoare şi
6 luni închisoare.
Fată de motivele invocate iniţial cu ocazia analizării criteriilor de individualizare, prin raportare şi la
pedeapsa stabilită de prima instanţă s-a considerat că pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei s-
a impus aplicarea faţă de inculpatul T. (fost S.) V. a unei pedepse în cuantum de 9 ani închisoare.
S-a considerat că prima instanţă a realizat şi o corectă soluţionare a laturii civile a cauzei.
În speţă nu au existat aspecte favorabile inculpaţilor care să impună reformarea hotărârii sub aspectul
reducerii cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi.
Reţinându-se vinovăţia inculpaţilor pe latură penală, s-a impus şi tragerea la răspundere a acestora sub
aspectul acoperirii prejudiciului moral suferit de părţile civile, precum şi sub aspectul suportării plăţii vizând
contribuţia lunară de întreţinere în favoarea părţilor civile minore.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcţia Generală de
Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracţionalităţii şi Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO -
Inspectoratul Judeţean Bacău, s-a considerat că acesta este inadmisibil.
În principal, s-a constatat că acesta nu face parte din persoanele reglementate de art. 362 C. proc. pen.
cărora le este recunoscută posibilitatea legală de a promova căi de atac.
De asemenea, Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcţia Generală de Monitorizare a Abuzurilor,
Combaterea Infracţionalităţii şi Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO - Inspectoratul Judeţean Bacău nu a
avut posibilitatea funcţională de a promova calea de atac a apelului în favoarea ori în numele inculpaţilor,
întrucât această activitate excede activităţilor reglementate în "Protocolul" ataşat la dosarul cauzei.
Având în vedere cele mai sus arătate, s-a admis apelul declarat de inculpatul T. (fost S.) V.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
S-a redus de la 18 ani închisoare la 9 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului T. (fost S.)
V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu
aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
De asemenea, s-a impus reducerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor aplicată inculpatului
T. (fost S.) V.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatului S.A.G., S.V., S.C.M. şi ca inadmisibil apelul
declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcţia Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea
Infracţionalităţii şi Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO - Inspectoratul Judeţean Bacău.
Având în vedere soluţia pronunţată pe fondul cauzei, faţă de împrejurarea că faţă de cei patru inculpaţi
subzistă şi în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-a dispus, conform art. 383 alin. (1) şi
art. 350 C. proc. pen., menţinerea acestei măsuri.
În concret, faţă de cei patru inculpaţi au fost incidente şi în prezent dispoziţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C.
proc. pen. întrucât probatoriile administrate în cauză au confirmat atât presupunerea că aceştia au comis o faptă
prevăzută de legea penală sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, dar şi faptul că lăsarea în
libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
Faţă de inculpaţii S.C.M. şi T. (fost S.) V. au fost incidente şi temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a) C.
proc. pen., în condiţiile în care aceştia au întreprins activităţi certe în scopul sustragerii de la urmărirea penală.
Astfel, în cauză nu au existat aspecte favorabile inculpaţilor care să conducă la concluzia că temeiurile ce
au stat la baza arestării preventive au dispărut ori s-au modificat, sens în care nu s-a dat curs cererilor acestora
privind revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării
preventive.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.V., S.A.G., S.C.M., precum şi
Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcţia Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea
Infracţionalităţii şi Implementarea Relaţiilor cu U.E. şi NATO - Inspectoratul Judeţean Bacău la plata
cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei în apel.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii S.A.G., S.V., S.C.M. şi T.V.
Recurenţii inculpaţi S.A.G. şi S.V. au criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art.
3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen.
Greşita aplicare a legii constă în aceea că, deşi inculpaţii S.A.G. şi S.V. au recunoscut comiterea faptelor,
instanţa de fond/apel au respins cererile acestora de a fi judecaţi în procedura simplificată.
Prin urmare, apărarea a solicitat a se constata ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 396 alin. (10)
C. proc. pen. şi ca atare se impune reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
De asemenea, s-a invocat omisiunea instanţei de a retine circumstanţa legală atenuantă a provocării
prevăzută de art. 75 alin. (1) C. pen., starea de provocare rezultând din aceea că victima a deţinut un cuţit asupra
sa, fiind relevante şi leziunile de la mâna inculpatului.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă au apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice în
dispoziţiile art. 188 C. pen., legea nouă stabilind limite de pedeapsă mai reduse.
Recurenţii inculpaţi S.C.M. şi T.V. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 şi 172 C.
proc. pen.
În opinia apărării, greşita aplicare a legii constă în aceea că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 103 alin.
(3) C. proc. pen., care interzic pronunţarea unei hotărâri de condamnare, exclusiv pe baza declaraţiilor date de
martorii sub acoperire.
De asemenea, în mod greşit au fost aplicate prevederile art. 327 C. proc. pen., impunându-se audierea
tuturor martorilor, în mod direct şi nemijlocit de către instanţa de judecată.
 În condiţiile în care nu există nicio probă directă din care să rezulte implicarea celor doi inculpaţi, în
cauză se impune achitarea acestora în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C.
proc. pen.
De asemenea, s-a invocat greşita respingere a cererii privind efectuarea unei expertize ADN, apreciată de
către apărare ca fiind utilă cauzei.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a
faptei şi reţinerea dispoziţiilor art. 188 C. pen., limitele de pedeapsă fiind mai reduse.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu
cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt
contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. încălcarea legii materiale sau procesuale
se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv: neaplicarea de către instanţa de fond şi cea de apel a unei
proceduri legale care trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale incidenţă în cauză.
a) Invocând acest caz de casare recurenţii inculpaţi S.A.G. şi S.V. au susţinut că judecătorul fondului a
făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., respingând nejustificat cererea inculpaţilor de a fi
judecaţi în procedura simplificată.
Reglementând judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, (reglementarea fiind prevăzută şi în noul
C. proc. pen în dispoziţiile art. 374 şi următoarele), legea procesual penală instituie condiţiile de
admisibilitate ce trebuiesc îndeplinite pentru a se putea recurge la procedura simplificată, cerinţa
esenţială impusă de lege, în absenţa căreia nu se pot verifica nici celelalte, fiind aceea ca inculpatul,
prezent personal în faţa instanţei sau prin înscris autentic, să recunoască faptele reţinute în actul de
sesizare şi să nu solicite administrarea altor probe în afara înscrisurilor în circumstanţiere, însuşindu-şi
în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale.
Pentru a putea produce efectele juridice prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., recunoaşterea
inculpatului trebuie să privească în integralitate faptele reţinute în cuprinsul rechizitoriului şi să exprime
voinţa clară şi neechivocă a acestuia de a se renunţa la cercetarea judecătorească şi de a fi judecat,
exclusiv, în baza probelor pe care s-a fundamentat actul de sesizare a instanţei.
- Verificând aceste cerinţe, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite, astfel încât hotărârile
pronunţate în cauză sunt legale.
Din declaraţiile date de inculpaţi rezultă că aceştia au recunoscut o altă stare de fapt, decât cea prevăzută
în actul de sesizare, negând, totodată participarea celorlalte persoane la comiterea infracţiunii.
În atare condiţii cum infracţiunile nu au fost recunoscute în integralitatea lor, respectiv săvârşirea
omorului împreună cu alte persoane în condiţiile şi împrejurările menţionate în rechizitoriu, cei doi inculpaţi nu
pot beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
b) Prin prisma aceluiaşi caz de casare, art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi S.C.M.
şi T.V. critică greşita aplicare a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) C. proc. pen., respectiv art. 327 C. proc. pen.
Nici în prima ipoteză şi nici în cea de-a doua nu poate fi reţinută o greşită aplicare a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (3) C. proc. pen. "hotărârea de condamnare, de renunţare în aplicarea
pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declaraţiile
investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi".
Din analiza hotărârilor supuse controlului judiciar, Înalta Curte reţine că vinovăţia inculpaţilor nu a fost
stabilită doar pe baza mijloacelor de probă la care face referire textul de lege invocat de apărare, ci s-au avut în
vedere şi celelalte probe administrate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa locului
faptei; planşele fotografice privind urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului; procesul-verbal de
reconstituire a faptei; raportul medico-legal privind necrologia victimei şi planşele fotografice efectuate la
necropsie; procesul-verbal de ridicare a obiectelor vestimentare şi de încălţăminte ale inculpatului S.V.; raportul
de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică; raportul de expertiză serologică; declaraţiile martorilor; alte
înscrisuri.
Ca atare instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile legii, astfel încât critica invocată este
nefondată.
 În aceleaşi coordonate se plasează şi aplicarea dispoziţiilor art. 327 C. proc. pen., care permit instanţei să
valorifice, în ansamblul probator, şi declaraţiile date de martorii ce nu mai pot fi audiaţi, direct şi nemijlocit de
către instanţa de judecată.
În privinţa martorilor cu identitate protejată O.C., P.S. şi S.A., care fie nu au fost găsiţi, fie au plecat din
ţară, instanţa de fond a aplicat, în mod corect, dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
c) Celelalte critici invocate de recurenţii inculpaţi S.C.M. şi T.V. prin care solicită reţinerea provocării,
respectiv achitarea, nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, întrucât prin formularea acestora, inculpaţii
contestă, în realitate, starea de fapt şi probele administrate susţinând necesitatea completării probatoriului cu
expertiza ADN aceste critici putând fi circumscrise doar cazului de casare de la pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen.,
în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanţei de ultim control
judiciar se repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele de fond, însă numai în ipoteza unei erori grave
de fapt.
d) În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reţine că deşi limitele de pedeapsă
pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen. sunt mai reduse, pedepsele aplicate inculpaţilor se
încadrează în aceste limite, iar cuantumul este apreciat ca fiind corect în raport de gravitatea deosebită a
faptelor.
Pe de altă parte, în cauză au fost reţinute şi dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. ce au corespondent în
dispoziţiile art. 77 alin. (1) lit. a) din noul C. pen. - săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună -
ceea ce permite, conform art. 76 alin. (1) C. pen. majorarea pedepsei cu încă 2 ani.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.A.G., S.V., S.C.M. şi
T.V.
Se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 decembrie 2010 la 8 septembrie 2014,
pentru inculpaţii S.A.G. şi S.V., de la 9 mai 2011 la 8 septembrie 2014, pentru inculpatul S.C.M. şi de la 29
iunie 2011 la 8 septembrie 2014, pentru inculpatul T.V.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.A.G., S.V., S.C.M. şi T.V. împotriva Deciziei
penale nr. 285/A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata prevenţiei de la 15 decembrie 2010 la 8 septembrie
2014, pentru S.A.G. şi S.V., de la 9 mai 2011 la 8 septembrie 2014, pentru S.C.M. şi de la 29 iunie 2011 la 8
septembrie 2014, pentru T.V.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care sumele de câte 175 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea
apărătorilor aleşi şi sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimatele părţi vătămate N.A., N.L. şi N.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.
Procesat de GGC - AM