Capitolul I

Caracteristici
„Arhitectura Greaca”

Arhitectura, în mod special templele, nu era rezultatul muncii unui singur artist, ci a celei de
echipa, artiștii înșiși fiind specializați în mai multe domenii și tehnici.

Tipul de monument religios caracteristic este templul, care apare către sfârșitul secolului VIII î.Hr.
La început era din lemn, apoi din piatră și a preluat tipul comun în lumea egeeana. Constă dintr-o
încăpere rectangulară, cu o singură ușa pe latura mică, flancată de pilaștri (coloane) care susțineau
acoperișul. În față ușii se găsea un portic cu 2 stâlpi sau coloane, de asemenea 4 coloane erau
amplasate în partea din spate a templului. Când templul era înconjurat de coloane pe toate cele patru
lături ale sale se numea peripter. Amplasarea templelor era gândita în armonie cu mediul
înconjurător, pentru a sublinia efectul de măreție. Încă din perioada clasică apare un element tipic al
templului grecesc, coloana. Această era realizată din cilindri de piatră suprapuși, prinși unul de altul
iar trunchiul coloanelor avea șanțuri săpate de-a lungul lor, numite caneluri. Spațiul interior
cuprindea o încăpere centrală, numită cella sau naos, care adăpostea statuia zeității cărei ii era
închinat templul. La templele mai mari există și o încăpere în față celei, numită pronaos și o altă în
spate, numită opistodom, în care erau adăpostite obiectele prețioase aduse că daruri zeului.
Dimensiunile obișnuite ale unui templu arhaic sau clasic erau de circa 30×60 m sau mai mari. Deși
planul general se păstra în toată lumea greacă, nu există două temple identice din nici o perioada.

În perioada arhaică se conturează două stiluri diferite, prin anumite elemente arhitectonice, cum ar
fi coloana sau partea din față sus a intrării în templu, numită antablament, stiluri ce vor continuă în
epoca clasică. Acestea au fost stilul sau ordinul doric și ionic, la care se adaugă în perioada
elenistică cel corintic. Ordinul doric era mai sever și mai greoi, coloana dorică este masivă, cu
trunchiul ușor tronconic, cu capitelul (partea de deasupra coloanei, care susține antablamentul)
format din 2 elemente, echină și abacă. Ordinul ionic are coloana mai zveltă, mai ușoară și mai
subțire, dând impresia de mai multă grație și armonie. Capitelul are formă de coarne de berbec sau
de melc. Ordinul corintic, de mai târziu, are coloana cu un capitel ornat cu frunze de acant, este în
general mai bogat decorat.

Din epocile arhaică și clasică se păstrează până astăzi temple precum cel al lui Zeus din
Olimpia(anexa 1), templele Herei(anexa 2) ,al lui Poseidon din Paestum(anexa 3), templul
Olimpeion din Agrigento, al Atenei din Siracuza(anexa 4), Olimpeionul din Selinunte etc.