6.

STABILIZATOARE PARAMETRICE ALE

TENSIUNII CURENTULUI CONTINUU

6.1. Parametrii de bază pentru stabilizatoarele de tensiune

În caz general stabilizatorul poate fi prezentat printr-un multipol

care posedă intrarea de bază (la care se aplică tensiunea de intrare
U int r .1 ), ieşirea de bază (de pe care este obţinută tensiunea
stabilizată U s ) şi câteva intrări la care sunt aplicaţi factorii de
destabilizare: U int r .1 - variaţia tensiunii de alimentare; I s -
variaţia curentului sarcinii; T , 0C – variaţia temperaturii mediului
ambiant; t - variaţia în timp; UM şi PR - variaţia umidităţii
şi presiunii mediului ambiant. Factorii de destabilizare pot acţiona
la intrarea şi ieşirea stabilizatorului sau în orice punct al schemei
concrete.
Stabilizatoarele sunt caracterizate prin parametrii de intrare,
ieşire şi parametrii proprii ai stabilizatorului. La parametrii de
intrare se referă: tensiunea nominală de intrare U int r .1 şi variaţia ei
în unităţi absolute (  U int r .1 ,  U int r .1 ) sau relative
( a   U int r .1 / U int r .1 , b   U int r .1 / U int r .1 ); frecvenţa sursei
de alimentare; valoarea absolută a tensiunii pulsaţiilor la intrare
U p . int r .1 sau coeficientul pulsaţiilor K p . int r . la frecvenţa p pentru
stabilizatoarele de tensiune de curent continuu. La parametrii de
ieşire se referă: tensiunea nominală la ieşire U s ; instabilitatea
absolută  U si sau relativă  i  U si / U s la acţiunea fiecărui
factor de destabilizare în parte; curentul nominal al sarcinii I s şi

3
limitele lui; caracterul şi valoarea rezistenţei de ieşire a
stabilizatorului Z ieş .st. .
La parametrii proprii ai stabilizatorului se referă: indicii
procedeelor de tranziţie sau banda de transfer a stabilizatorului;
coeficientul de netezire a pulsaţiilor K  , randamentul  şi
coeficienţii particulari de stabilizare.
Coeficient particular de stabilizare este numit coeficientul, care
indică de câte ori variaţia relativă a parametrului de ieşire este mai
redusă decât variaţia relativă a parametrului de intrare:
U int r .i U s .i
K st.i  : , (6.1)
U int r .i Us
unde U int r .i şi U int r .i prezintă acţiunea oricărui factor de
destabilizare şi variaţia lui relativă faţă de nominală; U s şi U s .i -
parametrul de ieşire al stabilizatorului (tensiune sau curent) şi
variaţia lui în rezultatul acţiunii factorului de destabilizare.
Pentru consumator prezintă interes parametrii de ieşire şi
parametrii proprii ai stabilizatorului, iar pentru proiectare luăm în
considerare toţi parametrii.
Stabilizatoarele de tensiune sunt clasificate conform instabilităţii
tensiunii de ieşire în modul următor:
- precizie redusă (   2...5 % );
- precizie medie (   0,5...2,0 % );
- precizie înaltă (   0,1...0,5 % );
- precizie foarte înaltă (   0,1 % ).

6.2. Principiul de construire a stabilizatoarelor parametrice

Stabilizatoarele parametrice sunt construite pe baza elementelor

neliniare (EN). Curentul prin EN prezintă o funcţie neliniară a
tensiunii. Conform caracteristicii EN pot fi divizate în două grupe.
La prima grupă se referă EN caracterizate prin menţinerea tensiunii
constante la bornele de ieşire la variaţii mari ale curentului ce
4
circulă prin ele (fig. 6.1). Atare elemente neliniare sunt numite EN
tip R U . A doua grupă de EN este caracterizată prin menţinerea
valorii curentului la variaţia tensiunii aplicate la borne (fig. 6.2).
Ele sunt numite EN cu caracteristica tip R I .

2
Umax.
A
U 1 α2
Umin.

α1
I.

Imin. I. Imax.

Fig. 6.1

Umax. 2

A
U

1
Umin.
α1 α2 I

Imin. I Imax.

Fig. 6.2

5
 Pentru elementele tip R U rezistenţa diferenţială în porţiunea de
funcţionare 1 – 2 a caracteristicii volt-amper
U  U min . U
rd  max.   tg 2 (6.2)
I max.  I min . I
este mai redusă decât rezistenţa statică

rst.  U / I  tg1 (6.3)

în orice punct al acestei porţiuni. Rezultă că elementul neliniar tip
R U prezintă o rezistenţă redusă pentru variaţiile curentului ce
circulă prin el şi o rezistenţă extrem de înaltă pentru curentul
continuu ( tg 2  tg1 ). Această proprietate a EN R U este
utilizată pentru stabilizarea tensiunii la bornele sarcinii care trebuie
cuplată paralel EN. În atare caz la variaţia curentului prin EN în
limitele I min . ...I max. (vezi fig. 6.1) punctul de funcţionare se
deplasează pe caracteristica volt-amper în limitele punctelor 1…2,
iar variaţia tensiunii pe EN ( Umax. ...Umin . ) şi sarcină va fi mult mai
redusă decât variaţia tensiunii de alimentare. Pentru a limita
curentul prin EN tip R U serie cu el este cuplat un rezistor liniar
R 0 sau un element neliniar tip R I (fig. 6.3,a,b).
Astfel principiul de construire al stabilizatoarelor parametrice se
reduce la cuplarea paralelă a EN tip R U şi sarcinii şi cuplarea serie
în circuitul curentului a unui rezistor liniar sau a unui element
neliniar tip R I (fig. 6.3,c).
Pentru elementul neliniar tip R I rezistenţa diferenţială în
limitele porţiunii 1…2 a caracteristicii volt-amper

U max.  U min . U
rd    tg 2 (6.4)
I max.  I min . I

este mai mare decât rezistenţa statică

rst.  U / I  tg1 (6.5)
6
în orice punct al acestei porţiuni. Astfel EN tip R I prezintă o
rezistenţă foarte mare pentru variaţiile curentului ţi o rezistenţă
extrem de redusă pentru curent continuu. Această proprietate a EN
tip R I este utilizată pentru stabilizarea curentului sarcinii. În atare
caz EN este cuplat serie cu R s .

R0

Uintr. EN RU US RS

rd
a)

EN RI

rd
Uintr. EN RU US RS

rd
b)

EN RI

Uintr. R0 US RS

c)

Fig. 6.3

7
 6.3. Elementele neliniare

În calitate de element neliniar în stabilizatoarele parametrice

sunt utilizate diode Zener. Atare diode sunt confecţionate pe baza
cristalelor de siliciu. Joncţiunea p-n a diodelor Zener posedă o
caracteristică volt-amper neliniară tip R U (fig. 6.4). Porţiunii 1…2
îi corespunde o variaţie extrem de mare a curentului la variaţii
foarte reduse ale tensiunii. În tabelul 6.1 sunt prezentaţi parametrii
de bază pentru câteva diode Zener.
I
Ust. U
1
Ist.min.

A Ist

2 Ist.max.

Fig. 6.4

Tabelul 6.1
Curentul Rd, Ohm la Puterea
minim Curentul împrăş-
Tensiunea de de maxim de tiată,
Dioda stabilizare, V stabili- stabili- Pmax, W
zare, zare, mA Imin. Imax.
mA
Д814 7,750,75 1 40 12 6 0,34
Д814В 9,750,75 1 32 - - 0,34
Д815Г 10,001,00 25 800 15 - 8,00
Д816А 22,002,20 10 230 120 - 5,00
Д817А 56,005,60 5 90 200 13 5,00
Д817Г 100,0010,00 5 50 300 - 5,00
Д818Е 9,000,45 5 33 70 10 0,30
8
 6.4. Analiza schemei generalizate

Să analizăm schema generalizată a stabilizatorului parametric

pentru o variaţie lentă a factorilor de destabilizare (fig. 6.5).
La analiza schemei obţinem: 1) valoarea rezistenţei interioare a
sursei de alimentare este inclusă în nominala rezistenţei de balanţă
R 0 ; 2) parametrii EN nu variază cu frecvenţa şi temperatura; 3) EN
posedă caracteristică tip R U şi punctul de funcţionare se transferă
doar pe porţiunea 1…2 (vezi fig. 6.1).

Uintr. R0 Us

-a, +b Is,ΔIs
I0 Ist. Is
Kp.intr.
Rs ΔUs1,ΔUs2
rd Kp.ieş.
Up.intr.
Up.ieş.

R.ieş.

Fig. 6.5

Apelăm pentru început la coeficientul parţial de stabilizare al

tensiunii
U int r .1 U s
K st.1  . (6.6)
U s1 U int r .1
Pentru aceasta determinăm variaţia curentului de intrare I 0 ,
provocată de variaţia tensiunii de intrare

9
 U int r .1
I 0  . (6.7)
 rd R s 
R 0   
r
 d  R s 

Rezultă
  r R 
U int r .1  I 0  R 0   d s   . (6.8)
  rd  R s  
În atare caz tensiunea de ieşire a stabilizatorului se modifică cu
valoarea
 rR 
U s1  I 0  d s  . (6.9)
 rd  R s 
Introducem variaţiile tensiunilor obţinute în (6.8) şi (6.9) în ecuaţia
(6.6) şi obţinem:
 rR 
R 0   d s 
K st .1   rd  R s  U s . (6.10)
 rd R s  U int r .1
 
 rd  R s 
În stabilizatoarele reale R 0  rd şi rd  R s . Din aceste
considerente relaţia (6.10) poate fi scrisă sub forma:
R Us R
K st.1  0  0 , (6.11)
rd U int r .1 rd
unde   Us / Uint r .1 .
În aşa mod pentru a majora valoarea K st.1 este necesar de a
utiliza diode Zener cu rezistenţa diferenţială minimală şi a mări
valoarea R 0 . Însă odată cu majorarea valorii R 0 este necesar de a
mări şi tensiunea de intrare (pentru menţinerea regimului de
funcţionare al EN după curent continuu). Aceasta, la rândul său,
provoacă micşorarea coeficientului  şi reduce simţitor
coeficientul de stabilizare. În aşa mod coeficientul de stabilizare al
stabilizatoarelor parametrice simple este o mărime finită.

10
 Determinăm acum posibilităţile de majorare a coeficientului de
stabilizare. Pentru aceasta introducem coeficienţii care
caracterizează variaţiile tensiunii de intrare, luând în considerare
pulsaţiile acestei tensiuni: M1  a  K p . int r . şi M 2  b  K p . int r . .
Atunci pentru M1  M 2  M tensiunea minomă de intrare este
determinată conform relaţiei:
Uint r .1 (1  M)  (I s  I st.min . )R 0  Us . (6.12)
Rezultă
U (1  M )  Us
R 0  int r .1 . (6.13)
I s  I st.min .
Apelăm acum la relaţia (6.11) şi obţinem:
U (1  M )  Us Us
K st.1  int r .1 
(I s  I st.min . ) U int r .1
 Us 
 K st.max. 1  , (6.14)
 (1  M )U int r .1 
unde
(1  M )U s
K st.max.  (6.15)
(I s  I st.min . )rd
prezintă valoarea maximă a coeficientului de stabilizare, care poate
fi obţinută la valori infinit de mari ale tensiunii de intrare.
Dacă folosim relaţia (6.14), obţinem:
Us
U int r .1  . (6.16)
 K st .1 
(1  M ) 1  
 K st. max. 
Se observă că odată cu majorarea raportului K st.1 / K st.max. creşte
tensiunea nominală la intrarea stabilizatorului. Aceasta, la rândul
său, aduce la mărirea masei şi gabaritelor redresorului. În afară de
aceasta se majorează şi curentul prin dioda Zener, deoarece
 2M 
I st.max.  1  (I s  I st.max. ) . (6.17)
 (1  M )(K st.1 / K st.max. ) 
11
 Concomitent se micşorează şi randamentul stabilizatorului
 
1  M  1  K st.1 
UsI s Is  K st. max. 
  . (6.18)
U int r .1I 0 I  I st .min .  K st. max. 
1  M  1 
 K st .1 
Rezultă că nu are sens de a alege K st.1 mai mare decât
(0,7...0,8)K st.max. .
Analiza efectuată mai sus indică că stabilizatoarele parametrice
cu schemă simplificată posedă un şir de neajunsuri: valoare redusă
a coeficientului de stabilizare, randament redus, curent destul de
mare prin dioda Zener, tensiune de intrare înaltă. Concomitent
stabilizatorul parametric posedă şi performanţe: schema este destul
de simplă, numărul de elemente redus şi respectiv fiabilitatea
înaltă.

6.5. Metodele de majorare ale parametrilor

stabilizatoarelor parametrice

Conform relaţiilor (6.14)…(6.18) parametrii stabilizatorului pot

fi majoraţi la utilizarea diodelor Zener cu rezistenţa diferenţială şi
curentul minim de stabilizare reduse. Cu părere de rău acest lucru
nu poate fi îndeplinit, fiindcă dioda concretă este aleasă la valori
necesare ale tensiunii de stabilizare şi curent I st.max. .
Coeficientul de stabilizare poate fi majorat la conectarea în
cascadă a stabilizatoarelor parametrice simple. În atare caz
coeficientul de stabilizare K st.  K st.et .1K st.et .2 . De regulă ne
mărginim cu două etaje (fig. 6.6), deoarece la utilizarea mai multor
etaje se micşorează brusc randamentul stabilizatorului.
O altă modalitate este utilizarea schemelor în punte (fig. 6.7),
care permit obţinerea unui coeficient de stabilizare înalt.
curent, montat conform schemei stabilizatorului de curent cu
neajunsurile schemelor simple pot fi înlăturate, dacă în

12
 R1 R2

VD1
Uintr. VD3 Rs
VD2 Us

Fig. 6.6

locul rezistorului de balanţă R 0 este utilizat un dipol stabilizator de

reacţie. Schema unui atare stabilizator este prezentată în fig. 6.8.
Principiul de funcţionare al schemei se reduce la stabilizarea
curentului de intrare la variaţia tensiunii de intrare. Fiindcă acest

R1 R3

Uintr.

Us
R2 VD

Fig. 6.7

Curent circulă prin dioda VD2, el provoacă variaţia tensiunii de

ieşire. Odată cu majorarea coeficientului de stabilizare al curentului
(element de dirijare – tranzistorul VT, element de măsurare –
rezistorul RM, sursa tensiunii de referinţă – dioda Zener VD1,
rezistorul R01) sau a rezistenţei de ieşire R ieş .st. instabilitatea
tensiunii la ieşirea stabilizatorului se micşorează.
13
 UM
VT

RM
VD1

Uintr. Us
VD2
R01

Fig. 6.8

Pentru atare stabilizatoare sunt corecte relaţiile:

R ieş .st.   
K st.1   ; R ieş .st.  r0  1   ; (6.19)
rd  1  R M / rb 
U  U M  UC.sat.
U int r .1  s , (6.20)
1 M
unde r0 , rb  prezintă parametrii schemei echivalente tip T pentru
tranzistorul VT; UC.sat. - tensiunea de saturaţie a tranzistorului;
U M - căderea de tensiune pe rezistorul R M .
Să apelăm acum la câteva scheme reale ale stabilizatoarelor
parametrice cu indicarea parametrilor de bază (fig. 6.9, fig. 6.10,
fig. 6.11). Parametrii schemelor respective sunt indicaţi în tabelul
6.2, 6.3 şi 6.4.

14
 UCE

VT1
RM VT2

VD1
Uintr. Us
R0 VD2

Fig. 6.9

R0 VD

Uintr. VT2
Us

VT1

Fig. 6.10

R0

Uintr. VD Us

Fig. 6.11

15
 Tabelul 6.2

Us, V Is, mA Ist., mA UC.nom., V Up.intr., V Up.ieş., mV

45 100 21 8 0,88 1,5

Knetez. Uintr.1nom., V M Kst. η, % Anexă

VD2 – Д816Д
VD2 – Д815Б
450 58 0,13 450 59 VT1 – П217
VT2 – МП13Б
RM = 50 Ohm;
R0 = 4,7 kOhm

Tabelul 6.3

Us, V Is, mA Ist., mA UC.nom., V Up.intr., V Up.ieş., mV

45,4 100 33 9 0,88 34

Knetez. Uintr.1nom., V M Kst. η, % Anexă

VD2 – Д816Д
26 54 0,13 9,3 62,5 VT1 – П217
VT2 – МП13Б
R0 = 330 Ohm

16
 Tabelul 6.4

Us, V Is, mA Ist., mA UC.nom., V Up.intr., V Up.ieş., mV

45 100 39

Knetez. Uintr.1nom., V M Kst. η, % Anexă

58 0,13 1,4 56 R0 = 42 Ohm

Us, V Is, mA Ist., mA UC.nom., V Up.intr., V Up.ieş., mV

45 100 89

Knetez. Uintr.1nom., V M Kst. η, % Anexă

70 0,13 1,7 34 R0 = 132 Ohm

Us, V Is, mA Ist., mA UC.nom., V Up.intr., V Up.ieş., mV

45 100 54

Knetez. Uintr.1nom., V M Kst. η, % Anexă

236 0,13 5,0 12,5 R0 = 1,32 kOhm

17
 7. STABILIZATOARE LINIARE DE
TENSIUNE CU REACŢIE

7.1. Principiul de construire a schemelor

Principiul de construire a schemelor stabilizatoarelor cu reacţie

diferă după metoda de conexiune a elementului de reglare (ER). În
fig. 7.1 sunt prezentate două scheme structurale ale stabilizatoarelor
cu reacţie: ER cuplat serie cu sarcina (vezi fig. 7.1,a) şi ER cuplat
paralel cu sarcina (vezi fig. 7.1,b).

ER

RS
SA EA EM

a)

R0

RS
SA ER EA EM

b)

Fig. 7.1

În figură sunt indicate elementele funcţionale ce fac parte din

structura stabilizatorului: element de măsurare (EM) – are ca
funcţie furnizarea diferenţei dintre tensiunea nominală şi cea reală
18
la bornele de ieşire; element de amplificare (EA) – are ca funcţie
amplificarea semnalului de deviere până la valori ce permit punerea
în funcţie a elementului de reglare; ER – are ca funcţie reglarea
valorii tensiunii la ieşirea stabilizatorului; sursa de alimentare a
stabilizatorului (SA).
Independent de principiul construcţiei schemei funcţionarea ei
se reduce la următoarele. Se analizează diferenţa dintre nominala
tensiunii la ieşire şi valoarea ei instantanee şi în funcţie de semnul
lşi mărimea acestei diferenţe este acţionat elementul de reglare.
Reglarea valorii tensiunii la ieşire în schema din fig. 7.1,a este
efectuată prin variaţia căderii de tensiune pe ER, iar în schema din
fig. 7.1,b – prin variaţia căderii de tensiune pe rezistorul de balanţă
R0. Ambele scheme structurale sunt identice şi diferă doar prin
modalitatea cuplării ER. Din aceste considerente vom analiza atare
stabilizator conform schemei prezentate în fig. 7.1,a.
Conform destinaţiei stabilizatorului şi elementelor funcţionale,
schemei structurale şi principiului de funcţionare rezultă
următoarele:
– stabilizatorul cu reacţie are ca funcţie menţinerea valorii
tensiunii de ieşire US în regim nominal independent ce factor
de destabilizare acţionează asupra lui. Valoarea nominală
pentru US este dirijată de tensiunea de referinţă (Uref.),
fabricată de EM, sau este aplicată schemei din exterior;
– independent de numărul şi caracterul factorilor de
destabilizare procesul de reglare al nivelului tensiunii la
ieşirea stabilizatorului este efectuat luând în consideraţie
doar valoarea reală pentru US;
– stabilizatorul cu reacţie prezintă un vcircuit închis pentru
semnale.
Schema structurală a unui atare stabilizator este prezentată în
fig. 7.2. Semnalele sunt indicate sub formă de devieri faţă de
valoarea nominală. ΔUS este aplicată la intrarea EM. Circuitul
compus din EM şi EA este numit circuit de reacţie.
La analiza schemei vom apela la teoria reglării automate, fiindcă
stabilizatorul de tensiune prezintă un sistem de reglare automată cu
19
un singur contur.
Să determinăm relaţiile de bază care indică legătura dintre
variaţia tensiunii de ieşire la acţiunea factorilor de destabilizare.

ΔUintr.1 ΔIS
ΔU1 ΔU2 ΔUS
ER(KR)

Uref.±ΔUSKM
EA(KA) EM(KM)

ΔUintr.2
Uref.

Uref.

Fig. 7.2

7.2. Relaţiile de bază pentru stabilizatorul cu reacţie

Presupunem că stabilizatorul funcţionează în regim static şi

prezintă un sistem liniar cu etaje unidirecţionale. Fiecare etaj este
caracterizat prin coeficientul de transfer după tensiune: KR, KM,
KA, care prezintă raportul dintre semnalul de ieşire şi cel de intrare.
Indicii R, M şi A se referă respectiv la elementele de reglare,
măsurare şi amplificare.
Dacă intervenim la starea decuplată a schemei după reacţie,
atunci la aplicarea la intrarea primului etaj a unei devieri de
tensiune U 2  U1 procesul de reglare poate fi descris cu ajutorul
ecuaţiei:
Us  K R U1 . (7.1)
Rezistenţa de ieşire a stabilizatorului în atare caz este egală cu
rezistenţa de ieşire a ER:
R ieş.st.  R ieş.ER . (7.2)
20
 Analiza relaţiilor (7.1) şi (7.2) scoate în evidenţă următoarele:
pentru a asigura parametri înalţi ai stabilizatorului ER trebuie să
posede concomitent un coeficient de transfer şi o rezistenţă de
ieşire cu valori reduse. În atare caz bucla de reacţie poate poseda
un coeficient de transfer redus pentru asigurarea parametrilor
stabilizatorului.
Dacă cuplăm bucla de reacţie, procesul de reglare poate fi
descris cu ajutorul următoarelor ecuaţii:
US  K R U 2 ;
UM  K M US ; (7.3)
U A  K A UM ,
unde
U 2  U1  U A . (7.4)
Soluţia sistemului de ecuaţii (7.3) faţă de U S este
KR
U S  . (7.5)
1  K RK AK M
Această ecuaţie determină instabilitatea tensiunii de ieşire a
stabilizatorului la variaţia tensiunii aplicate la intrarea elementului
de reglare. Ea prezintă ecuaţia de bază pentru stabilizatorul care
funcţionează în regim definit.
Metoda obţinerii relaţiilor de bază include următoarele. Fiindcă
factorii de destabilizare sunt aplicaţi la diferite puncte ale schemei
care de regulă nu corespund concret intrării sau ieşirii oricărui etaj
în parte, vom apela la coeficienţii de intervenire la intrarea sau
ieşirea etajului sau a sistemului în întregime.
Determinăm acţiunea devierii tensiunii sursei de alimentare
U int r .1 la intrarea ER prin coeficientul de intervenire K INR .
Presupunând
K INR  U1 /  int r .1 (7.6)
şi rezolvând concomitent ecuaţiile (7.5) şi (7.6) obţinem:
K INRK R
U S1  U int r .1 . (7.7)
1  K R K AK M

21
 Această ecuaţie determină eroarea absolută a reglării la variaţia
U int r .1 .
Dacă K R K AK M  1 (această condiţie se îndeplineşte practic
pentru toate schemele), obţinem:
K INR
U S1  U int r .1 . (7.8)
K AK M
Rezultă că pentru a micşora instabilitatea tensiunii de ieşire a
stabilizatorului, ER trebuie să posede un coeficient de intervenire
cu valoare redusă. Concomitent coeficientul de transfer pentru ER
şi EM trebuiesc măriţi.
Luând în considerare (7.7), putem scrie pentru coeficientul
particular de stabilizare (6.1):
1  K RK AK M K K
K st.1  1  A M 1 , (7.9)
K INRK R K INR
unde 1  US / Uint r .1 prezintă un coeficient care caracterizează
pierderile tensiunii pe elementul de reglare.
Analogic putem scrie relaţia pentru instabilitatea absolută a
tensiunii de ieşire a stabilizatorului la variaţia tensiunii de
alimentare a elementului de amplificare:
K INAK R
U S 2  U int r .2 , (7.10)
1  K RK AK M
unde K INA  U1 / Uint r .2 prezintă coeficientul de intervenire al
elementului de amplificare.
Să determinăm acum influenţa variaţiei tensiunii de referinţă
Uref . asupra tensiunii de ieşire a stabilizatorului. Pentru aceasta
recalculăm Uref . la intrarea sistemului prin coeficientul de
intervenire care va fi egal cu coeficientul de transfer al elementului
de amplificare:
U1  K A Uref . . (7.11)
Conform relaţiei (7.5)

22
 K AK R 1
U S 3  U ref .  U ref . . (7.12)
1  K RK AK M KM

Rezultă următoarele consecinţe pentru sinteza stabilizatorului şi

elementului de măsurare:
1) instabilitatea absolută a tensiunii de ieşire a stabilizatorului
nu poate fi mai redusă decât instabilitatea absolută a sursei
tensiunii de referinţă;
2) fiindcă
K M  Uref . / US  1 , (7.13)
atunci US 3  Uref . ;
3) variaţia relativă a tensiunii de referinţă este transferată
complet la ieşirea stabilizatorului.
Să determinăm acum cum acţionează variaţia curentului sarcinii
asupra tensiunii de ieşire a stabilizatorului. Pentru început
transferăm variaţia curentului I S în variaţia tensiunii de ieşire a
elementului de reglare (în sistemul decuplat):
U1S  R ieş.ER I S , (7.14)
unde R ieş .ER reprezintă rezistenţa de ieşire a ER. Apoi apelăm la
coeficientul de intervenire egal cu valoarea inversă a coeficientului
de transfer pentru ER:
1 R
U1  U1S   ieş .ER I S . (7.15)
KR KR
În atare caz pentru sistemul cuplat conform relaţiei (7.5)
obţinem:
R ieş .ER
U S 4   . (7.16)
1  K RK AK M
Această ecuaţie determină eroarea absolută a reglării la variaţia
curentului sarcinii. Semnul “-” înaintea părţii drepte indică că
variaţia tensiunii de ieşire a stabilizatorului posedă semn opus
variaţiei curentului sarcinii.

23
 Fracţia din partea dreaptă a ecuaţiei (7.16) prezintă rezistenţa de
ieşire a stabilizatorului:
R ieş .ER
R ieş .st.  . (7.17)
1  K RK AK M
Rezistenţa de ieşire şi valoarea erorii absolute a reglării la
variaţia curentului sarcinii se pot reduce prin micşorarea rezistenţei
de ieşire a ER şi mărirea coeficientului de transfer al etajelor în
bucla de reacţie.

7.3. Stabilizator de tensiune cu reacţie cu elementul

de reglare cuplat serie cu sarcina

În fig. 7.3 este prezentată schema unui stabilizator de tensiune

cu ER cuplat serie cu sarcina. Elementul de reglare este montat pe
baza tranzistorului VT1. EM conţine un divizor de tensiune (R1,
RP, R2) şi sursa semnalului de referinţă. Sursa semnalului de
referinţă prezintă un stabilizator parametric compus din dioda
Zener VD1 şi rezistorul de balanţă Rb. El este alimentat de
tensiunea de ieşire a stabilizatorului. EA conţine tranzistorul VTa şi
rezistorul Ra.
UCE

VT1 C1 R1
Rb CS
Ra RI
VDC

Uintr. VT2 RP Uieş.

VD1 URII RII

Uref.
R2

Fig. 7.3

Principiul de funcţionare al schemei se reduce la următoarele.

La variaţia tensiunii de ieşire Uieş., de exemplu la mărirea ei, se
24
măreşte concomitent şi tensiunea de intrare. Aceasta provoacă o
creştere a tensiunii pe rezistorul R2 (UR2). Tensiunea UR2 se
compară cu tensiunea de referinţă a diodei Zener VD1 (Uref.).
Creşterea valorii tensiunii pe R2 provoacă apariţia unui potenţial
pozitiv la baza tranzistorului VTa faţă de emitor. Creşterea valorii
curentului bazei şi a colectorului VTa micşorează potenţialul
pozitiv al bazei VT1 faţă de emitor. Curentul bazei VT1 se
micşorează ceea ce provoacă o majorare a tensiunii ce cade pe
porţiunea colector-emitor VT1. Respectiv se micşorează tensiunea
la ieşirea stabilizatorului.
Dacă variază curentul sarcinii, de exemplu se măreşte, tensiunea
de ieşire în momentul iniţial se micşorează datorită creşterii
tensiunii colector-emitor VT1. Aceasta provoacă o micşorare a
valorii tensiunii pe rezistorul R2. Respectiv se micşorează
potenţialul bazei VTa, curentul bazei VTa şi curentul colectorului.
Concomitent se micşorează şi tensiunea colector-emitorVT1, iar
tensiunea de ieşire creşte până la valoarea nominală. Reglarea
nivelului tensiunii de ieşire este efectuată cu ajutorul
potenţiometrului R2.
La parametrii de bază ai stabilizatorului se referă coeficientul de
stabilizare şi rezistenţa interioară. Pentru a determina aceşti
parametri ai schemei, apreciem devierea tensiunii de ieşire a
stabilizatorului.
Dacă apelăm la schema prezentată în fig. 7.3 obţinem:
Uieş.  Uint r .  I C1rC1  K 1UBE1 . (7.18)
Dacă presupunem că I C1  I s obţinem:
Uieş.  Uint r .  I srC1  K 1UBE1 , (7.19)
unde rC1 prezintă rezistenţa colectorului tranzistorului VT1 în
schema cu emitor copmun; K 1 - coeficientul de amplificare al
tranzistorului VT1 după tensiune; U BE1 - devierea tensiunii bază-
emitor pentru VT1.
Devierea tensiunii U BE1 este egală cu diferenţa devierilor
tensiunii pe colectorul VT1 şi U ieş . a stabilizatorului
25
 UBE1  UCE1  Uieş . . (7.20)
Fiindcă amplificatorul de curent continuu este alimentat de la
tensiune variabilă egală cu Ua  Uint r . , atunci tensiunea pe
colectorul VTa variază concomitent cu variaţiile tensiunii de
alimentare şi variaţia tensiunii la baza VTa:
Ual.arCa
U CEa   K a U int r .a , (7.21)
R a  rCa
unde rCa , K a prezintă rezistenţa colectorului şi coeficientul de
amplificare după tensiune pentru VTa în schema emitor comun;
U int r .a - devierea tensiunii la intrarea amplificatorului de curent
continuu; Ual.a - devierea tensiunii de alimentare a
amplificatorului de curent continuu ( Ual.a  Uint r .a ).
Devierea tensiunii la intrarea amplificatorului U int r .a poate fi
determinată cu ajutorul schemei prezentate în fig. 7.4.

RI
VTa
Uieş.
Uintr.a
URII RII

Uref.

Fig. 7.4

În figură este prezentată schema de comparare şi amplificatorul

de curent continuu al stabilizatorului de tensiune. Dioda Zener VD1
este substituită cu un generator echivalent de tensiune Uref. Cu
rezistenţa interioară egală cu rezistenţa diferenţială a diodei Zener.
Fiindcă

26
 RIIR int r .a
U int r .a  U R 2  U ref .  U int r . 
 R1RII 
( R1  RII ) R int r .a  
 R1  RII 
U ref . R int r .a
 , (7.22)
R1RII
R int r .a 
R1  RII
atunci
Uint r .a  Uint r .1  U0a1 ,
unde R int r .a prezintă rezistenţa de intrare a amplificatorului de
RII
curent continuu;   - coeficientul de transfer al
R1  RII
R int r .a
divizorului;  1  - coeficient care include
R1RII
R int r .a 
R1  RII
influenţa rezistenţei de intrare asupra coeficientului de transfer al
divizorului.
Apelăm la relaţiile (7.16)…(7.22) şi determinăm devierea
tensiunii de ieşire în formă generală:
U int r .
U ieş .  
(1  K 1K a  1  K 1 )
UarCa K 1 Ual.a 1K 1K a
  
(rCa  R a )(1  K 1K a  1  K 1 ) (1  K 1K a  1  K 1 )
I srC1
 .
(1  K 1K a  K 1 )
Luând în considerare că K 1K a 1  (1  K 1 ) obţinem:
U int r . rCa U al.a U ref . I srC1
U ieş .     . (7.23)
K 1K a   1
(rCa  R a )K a  1
 K 1K a  1
Relaţia (7.23) indică că eroarea tensiunii de ieşire depinde de
variaţia tensiunii de intrare, tensiunii de alimentare a
amplificatorului, tensiunea de referinţă şi curentul sarcinii.

27
Utilizând relaţia (7.23), putem determina parametrii de bază pentru
schema analizată.
Dacă presupunem I al.  0, Uo.al.  0, Ual.a  Uint r . ,
obţinem relaţia pentru coeficientul de stabilizare al schemei din
fig. 7.3
U int r . U ieş . K 1K a  1 (rCa  R a )U ieş .
K st.   . (7.24)
U ieş . U int r . (rCa  R a  rCa K 1 )U int r .
Fiindcă rCa K 1  (rCa  R a ) , obţinem:
K a  1 (rCa  R a ) / U ieş .
K st.  .
rCa U int r .
Dacă acum în relaţia (7.23) egalăm cu zero U inr . , Ual.a ,
Uref . , putem determina rezistenţa interioară a stabilizatorului:
Us R 1
ri    E1 int r . 1   , (7.25)
I s h 21 K a   S1K a  1
unde S1 prezintă panta tranzistorului VT1.
Subliniem că schema prezentată în fig. 7.3 posedă şi proprietăţi
de filtru.
Pentru a înlătura influenţa temperaturii mediului ambiant asupra
variaţiei tensiunii Uieş., în scheme se utilizează compensarea
termică. Schema prezentată în fig. 7.3 conţine un element de
termocompensare (dioda VD0) cuplat cu polarizare directă. Tot în
acest scop poate fi utilizată o diodă Zener. Dioda sau dioda Zener,
cuplată la polarizare directă, posedă un coeficient termic negativ.
Respectiv la majorarea temperaturii mediului ambiant se
micşorează căderea de tensiune pe dioda VD0, iar tensiunea URII se
majorează. Ca rezultat axeasta provoacă micşorarea tensiunii de
ieşire. Atare compensare este posibilă, dacă coeficientul termic al
diodei Zener VD1 este pozitiv. Dacă coeficientul termic al diodei
Zener este negativ, atunci în unul din umerii divizorului de tensiune
este conectat un termorezistor.
Relaţia (7.23) indică că pentru a micşora eroarea tensiunii de
ieşire a stabilizatorului este necesar de a majora nominalul
28
rezistenţei sarcinii colectorului Ra al amplificatorului de curent
continuu sau a utiliza o tensiune de alimentare stabilă.
În fig. 7.5 este prezentă schema unui stabilizator de tensiune,
care utilizează un stabilizator de curent construit pe baza
tranzistorului bipolar. Stabilizatorul de curent este format din
tranzistorul VT2, rezistoarele R!, R2 şi dioda Zener VD2. La
variaţia tensiunii de alimentare tensiunea pe dioda Zener VD2 se
schimbă neconsiderabil. Tensiunea pe R1 la fel variază foarte
puţin, fiindcă ea este aproximativ egală cu tensiunea pe dioda
Zener VD2. Ca rezultat al tensiunii constante pe rezistorul R1
curenţii emitorului şi colectorului Tranzistorului VT2 practic nu
variază la variaţiile tensiunii de alimentare.
VT1
+ +

VD R1 R3 R4

VT2 CS
VTa

R5
+
R2 +
VD URII
Uref. R6
_ _ _
_

Fig. 7.5

Stabilizatorul de curent posedă o rezistenţă interioară extrem de

înaltă şi utilizarea lui este echivalentă cu conectarea unei rezistenţe
mari în circuitul colectorului VTa.
Rezistenţa echivalentă a sarcinii colectorului VTa
h E212rC 2 R 2R E
R a .echiv .  , (7.26)
R 2R E  rst...2rC 2h E212

29
unde h E212 , rC2 prezintă coeficientul de transfer şi rezistenţa
colectorului tranzistorului VT1; rst .2 - rezistenţa diferenţială a
diodei Zener VD2.
Principiul de funcţionare al schemei este următorul. La variaţia
tensiunii de ieşire, de exemplu la majorarea ei, în momentul iniţial
de timp se măreşte şi tensiunea de intrare. Majorarea Uieş. Provoacă
o mărire a căderii tensiunii pe divizorul de tensiune (URII). Aceasta,
la rândul său, majorează potenţialul pozitiv al bazei VTa, iar ca
urmare curentul bazei şi al colectorului VTa creşte. Fiindcă curentul
olectorului tranzistorului VT2 este egal cu suma IB1+ICa şi prezintă
o mărime constantă, apoi majorarea curentului ICa provoacă o
micşorare a curentului bazei tranzistorului de reglare IB1. Respectiv
creşte tensiunea colector-emitor VT1 şi tensiunea de ieşire revine la
nominală.
În calitate de stabilizator de curent în circuitul colectorului VT1
putem utiliza un tranzistor cu efect de câmp (vezi fig. 7.6).
VT1
+ +

R1 R2

CS
VTa
Uintr.
Uieş.
VT2

_
VD
_ R3

Fig. 7.6

Schema stabilizatorului, prezentată în fig. 7.7, utilizează o sursă

suplimentară de alimentare. Drept sursă suplimentară este folosit
un stabilizator parametric cu diodă Zener şi tranzistor cu efect de
câmp.
30
 + VT2

U1 VD3 +
_ +
+ VT1 Ra R3 R1 RI
_
VD2 CS
VTa
RP
Uintr.
+
UR2 RII
_ VD1 _
_
Uref. R2

Fig. 7.7

La variaţia tensiunii de ieşire a stabilizatorului, de exemplu la

majorarea ei, creşte valoarea tensiunii pe umărul de jos al
divizorului de tensiune (URII). Potenţialul bazei tranzistorului VTa
(faţă de emitor) este acum mai pozitiv şi IBa, ICa îşi măresc
valoarea. Tensiunea pe rezistorul Ra este egală cu diferenţa dintre
valoarea tensiunii sursei suplimentare UVD3 şi tensiunii bază-emitor
VT1 (URa = UVD3 –UBE1). Dacă luăm în considerare faptul că
tensiunea bază-emitor variază foarte puţin, iar tensiunea UVD3 este
constantă după valoare, atunci putem afirma că tensiunea URa este
constantă. Drept rezultat suma curenţilor care circulă prin rezistorul
Ra (IRa = IC1 + IB1) poate fi considerată valoare constantă.
Majorarea curentului ICa provoacă micşorarea curentului bazei
IB1 pentru VT1, fiindcă IRa = const. Micşorarea curentului IB1aduce
la creşterea tensiunii emitor-colector VT1 şi tensiunea de ieşire a
stabilizatorului revine la valoarea nominală.
În schemele analizate mai sus sursa tensiunii de referinţă este
cuplată în circuitul emitorului tranzistorului EA şi este alimentată
de la tensiunea de ieşire a stabilizatorului. Tensiunea colector-
emitor a tranzistorului VTa este egală cu diferenţa Uieş. – Uref..
31
Rezultă că pentru a asigura valoarea minimă a tensiunii colector-
emitor a tranzistorului VTa şi a regimului de funcţionare după
curent pentru dioda Zener VD1 este necesar ca valoarea tensiunii
de ieşire a stabilizatorului de tensiune să fie mai mare decât
tensiunea de referinţă.
Pentru a obţine tensiuni de ieşire cu valoare redusă (Uieş. < Uref.)
şi în caz când este necesar de a regla valoarea tensiunii de ieşire
într-o gamă largă, este utilizată schema prezentată în fig. 7.8.
În această schemă sursa semnalului de referinţă este cuplată la
clema minus a stabilizatorului, iar divizorul de tensiune (R1, RP,
R2) este alimentat de la tensiunea sumară (Uieş. + Uref.). La variaţia
tensiunii de intrare variază tensiunea pe RII. Concomitent se
Schimbă valoarea potenţialului bazei VTa, curentul bazei şi
curentul colectorului acestui tranzistor. Aceasta, la rândul său,
provoacă variaţia tensiunii pe ramura bază-emitor VT1. Variaţia
tensiunii bază-emitor VT1 aduce la schimbarea valorii tensiunii pe
colectorul VT1 şi tensiunea la ieşirea stabilizatorului revine la
valoarea nominală.

+ VT1 R1 +
RI
VTa
Uieş.
Uintr.
Rp CS
Rb

- -
URII

R2 RII
+ VD1
Uref.

U1 VT2

-
Fig. 7.8

Luând în considerare că eroarea stabilizatorului U ieş . depinde

de stabilitatea sursei de referinţă, în schema analizată este utilizat
32
un stabilizator parametric compus din dioda Zener VD1 şi
tranzistorul cu efect de câmp VT2.

7.4. Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate

Utilizarea circuitelor integrate (CI) la construirea

stabilizatoarelor de tensiune a dus la existenţa unui număr foarte
mare de scheme în funcţie de scopul urmărit. Astfel, se poate
înlocui cu succes amplificatorul de eroare. O astfel de schemă este
prezentată în fig. 7.9.
În fig. 7.10 se prezintă schema unei surse stabilizate, în care CI
a preluat toate funcţiile prezentate în schema-bloc a stabilizatorului
de tensiune.
R4
+ +

VT1 R5 VD1
R1
C1 R7 C3
VT2
RS
Uintr.

R3 C2
DA1
R2 R6 VD2

- -

Fig. 7.9

Avantajele principale obţinute prin utilizarea CI sunt:

- precizie mare;
- posibilitatea de a construi cu acelaşi CI atât stabilizatoare cu
reacţie cu acţiune continuă, având elementul de reglaj serie
sau paralel sarcinii, cât şi stabilizatoare cu reacţie cu acţiune
discontinuă;
33
 - în majoritatea CI este prevăzut şi dispozitivul de protecţie;
- compensarea influenţei temperaturii este foarte bună într-un
domeniu larg de variaţie a temperaturii;
- prin conectarea unor tranzistoare de putere auxiliare se pot
obţine curenţi sau tensiuni relativ mari.
Să ne referim acum la analiza schemei stabilizatorului de
tensiune prezentată în fig. 7.10.
În calitate de element de reglaj este utilizat tranzistorul
complementar VT4, VT3. Drept sursă a tensiunii de referinţă este
utilizat stabilizatorul parametric montat pe baza VD1 şi tranzistorul
cu efect de câmp VT1. Tranzistorul VT1 este folosit pentru a
stabiliza curentul diodei Zener VD1. Tensiunea de referinţă de pe
dioda VD1 este aplicată la intrarea repetorului pe emitor, montat pe
baza VT5 şi a rezistoarelor R1, R2.
La intrarea tranzistorului VT6 este aplicată tensiune stabilizată
de pe rezistorul R2. Tranzistorul VT6 este cuplat conform schemei
repetitorului pe emitor. Drept sarcină pentru VT6 este utilizat
rezistorul R3. Tensiunea de pe R3 este constantă şi egală cu
tensiunea pe R2. Amplificatorul curentului continuu este montat pe
baza tranzistoarelor VT7 şi VT2. Tranzistorul cu efect de câmp
VT2 prezintă sarcina colectorului VT7.
Tranzistorul cu efect de câmp VT2 prezintă o rezistenţă
diferenţială extrem de înaltă. Din această cauză creşte brusc
coeficientul de amplificare al amplificatorului de curent continuu.
Pentru protecţia stabilizatorului după scurtcircuit şi
supraîncărcări în schemă este utilizat tranzistorul VT9.
Concomitent este prevăzută blocarea schemei din exterior. Pentru
aceasta se utilizează tranzistorul VT8.
Pentru funcţionarea stabilizatorului este necesar de a conecta la
schemă un divizor de reacţie (R8, R9), capacitatea de ieşire C S şi
rezistoarele schemei de protecţie (R5…R7).
Principiul de funcţionare al schemei este următorul. La variaţia
tensiunii de intrare, de exemplu la majorarea ei, în primul moment
de timp creşte valoarea tensiunii de ieşire. Se măreşte tensiunea pe
umărul de jos al divizorului (UR9) şi creşte potenţialul pozitiv al
34
 4 16 14
13 +
CI
+ -
VT1 VT2 VT4

R5 +
4 VT3
-

VT5 R8

11
R1 VT9
VD1 VT6 VT7 10 CS
6
12
R2
VT8 R9
+ VD3
R3 9
VD2 R6
- R4
8

+ -
Semnal
DECONECTARE

Fig. 7.10

bazei VT7. Concomitent creşte curentul bazei şi curentul

colectorului VT7. Respectiv se micşorează curenţii bazei VT3,
VT4 şi aceste tranzistoare se blochează. În aşa mod tensiunea pe
ramura colector-emitor VT4 se majorează şi tensiunea la ieşirea
stabilizatorului revine la nominală.
Reglarea valorii tensiunii de ieşire a stabilizatorului este
efectuată prin intermediul rezistorului variabil R8.

35
 Principiul de funcţionare al sistemului de protecţie este bazat pe
blocarea tranzistorului de reglaj. În regim nominal, când tensiunea
pe rezistorul R7 (traductor de curent) este mai redusă decât pe
rezistorul R5, baza tranzistorului VT9 posedă potenţial negativ faţă
de emitor şi VT9 este blocat. Dacă apare scurtcircuit la ieşirea
stabilizatorului, tensiunea pe R7 creşte brusc. Cum numai tensiunea
pe R7 întrece valoarea UR5, potenţialul bazei VT9 devine pozitiv
faţă de emitor. Tranzistorul VT9 se deschide şi brusc cresc valorile
curenţilor bazei şi colectorului VT9. Concomitent se micşorează
curenţii bazelor VT3, VT4. Tranziatoarele VT3 şi VT4 se
blochează şi curentul sarcinii este limitat.
Analiza schemei indică că valoarea curentului sarcinii, pentru
care schema de protecţie intră în funcţiune, este dirijat de
nominalul rezistorului R7. Cu cât este mai redusă valoarea R7, cu
atât mai mare este valoarea curentului sarcinii pentru care intră în
funcţiune sistemul de protecţie al schemei.
În fig. 7.11 este prezentată dependenţa tensiunii de ieşire a
stabilizatorului în funcţie de curentul sarcinii. Se observă că
schema funcţionează în regim de stabilizare a tensiunii până la
valori IS = I1. La valori IS > I1 începe să funcţioneze sistemul de
protecţie.
Uieş.

I1

m. I1
ISno IS

Fig. 7.11

Pentru decuplarea stabilizatorului din exterior la baza

tranzistorului VT8 (borna 9) este aplicat un semnal pozitiv.
Tranzistorul VT8 se deschide, tranzistorul complementar VT3,
36
VT4 se blochează şi tensiunea la ieşirea stabilizatorului devine
egală cu zero. Dacă schema nu asigură curentul necesar al sarcinii,
atunci utilizăm un tranzistor de reglare suplimentar.
În timpul de faţă sunt produse în serie stabilizatoare de tensiune
cu reacţie sub formă de CI. Vom reveni la parametrii şi utilizarea
lor în alt capitol.

7.5. Circuite de protecţie

Circuitul de protecţie are rolul de a supraveghea mărimile de

ieşire şi de a acţiona în momentul în care una dintre ele depăşeşte
valoarea maximă admisibilă.
După cum a reieşit din analiza elementului de reglaj serie există
pericolul că prin tranzistor să circule un curent prea mare, fie în
cazul în care rezistenţa de sarcină este prea mică, fie în cazul în
care din greşeală la ieşirea stabilizatorului apare un scurtcircuit.
Dacă tranzistorul de reglaj este legat în paralel, la mers în gol
pot apărea tensiuni prea mari, în timp ce în caz de scurtcircuit
elementul de reglaj este protejat.
Vom prezenta câteva scheme tipice de protecţie contra
suprasarcinii pentru elementul de reglaj cuplat serie.
Circuitul de protecţie va avea deci rolul de a măsura curentul
care circulă prin tranzistorul de reglaj şi de a bloca tranzistorul în
momentul în care curentul depăşeşte o valoare maximă. Utilizarea
siguranţelor, chiar şi a celor rapide, nu asigură protecţia
tranzistorului de putere, datorită inerţiei termice. Se impune deci
utilizarea unor circuite electronice lipsite de inerţie, care măsoară
curentul prin tranzistor, acţionând asupra curentului de bază.
Un circuit electronic de protecţie trebuie să acţioneze doar la
depăşirea curentului şi să nu perturbe funcţionarea stabilizatorului
sau să-i înrăutăţească performanţele.
Măsurarea curentului se poate face fie în emitorul, fie în
colectorul tranzistorului de reglaj prin introducerea unei rezistenţe
conform celor indicate la traductorul stabilizatorului de curent. În
37
fig. 7.12 sunt prezentate cele două posibilităţi de rezolvare tehnică.
Tensiunea obţinută este proporţională cu intensitatea curentului:
R Pis
UP  ( R 2  P ) , (7.27)
R1  R 2  P
admiţând că i S  i E  i C .
Evident că se poate renunţa la divizorul potenţiometric, dacă nu
se doreşte o limitare a curentului reglabilă. Tensiunea U P trebuie
RP VTR
+ R2 P R1 -
iC iS
iB
U1 RS
UP
+ -

a)
VTR RP

R2 P R1
iC iS
iB
U1 UP RS
+ -

b)

Fig. 7.12

Comparată cu o tensiune de referinţă într-un circuit electronic, care

să acţioneze asupra bazei tranzistorului VTR. În general compararea
celor două tensiuni se face utilizând caracteristica neliniară a unui
dispozitiv electronic comandat de tensiunea UP.
Dispozitivul electronic nu conduce atâta timp cât tensiunea UP ,
şi deci curentul de sarcină este mic, începând să conducă în

38
momentul în care curentul depăşeşte limita impusă. Pentru circuitul
prezentat în fig. 7.12 există mai multe variante prezentate în
fig. 7.13.
În variantele a şi b ca element neliniar au fost utilizate fie
diodele VD1…VD3, fie o diodă Zener VD4. Diodele încep să
conducă micşorând curentul bazei în momentul în care
UBE  U P  U Z (7.28)
sau
UBE  U P  3U AK . (7.29)

VTR RP
UBE R2 P R1
RA
VTP
a
uAC RZ
b
U1
c
uZ R1
VTA
P

VDZ R2

Fig. 7.13

În varianta c tranzistorul VTP începe să conducă când

U P  UBE  0,6 V . Un circuitul complet de protecţie, utilizând un
tranzistor, este prezentat în fig. 7.14.
Rezistenţa R3 are rolul de a micşora curentul de bază al
tranzistorului de protecţie. Cu ajutorul rezistenţei R4 se poate crea

39
 + VTR RP +
uP
R3 u1 VTP
RA

RZ

U1 R1
US
P
R4 VTA
R2
VDZ

- -
Fig. 7.14

o polarizare suplimentară a bazei, tensiunea U1 fiind egală cu

U1  UR 3 /( R3  R4) . (7.30)
În cazul unui scurtcircuit tensiunea U1 se micşorează la
valoarea:
I R
U1  SC P R 3 . (7.31)
R S  R4
Tranzistorul VTP începe să conducă, dacă căderea de tensiune
pe rezistenţa RP atinge valoarea:
US R P
I max. R P  U BE  . (7.32)
R S  R4
Curentul maxim se poate calcula conform relaţiei:
1  US R P 
I max.   U BE  . (7.33)
RP  R S  R4 
În caz de scurtcircuit dispare tensiunea US. Neglijând termenul
al doilea din relaţia (7.33), care devine foarte mic, se obţine:
I SC  UBE / R P . (7.34)
În caz de scurtcircuit tranzistorul de reglaj trebuie să disipe o
putere egală cu produsul dintre curentul de scurtcircuit şi întreaga
40
tensiune a sursei nestabilizate. Pentru o protecţie sigură este
necesar ca puterea disipată maxim admisibilă să nu fie depăşită.
În fig. 7. 15 este prezentată schema unui stabilizator de tensiune
cu o diodă de protecţie. În momentul în care curentul depăşeşte
valoarea maximă, dioda VDP începe să conducă, iar curentul de
colector al tranzistorului VTG micşorându-se, scade curentul de
bază al tranzistorului de reglaj şi deci curentul de sarcină.

RP VTR

VD2 RE RZ1
VDp
R3 R1
VTG VTA
U1 P US

RZ2 R2
VD1

Fig. 7.15

41
 Bibliografie
1. Petreuș. Electronica surselor de alimentare. Cluj-Napoca:
Editura MEDIAMIRA, 2012.
2. Щедрин, Н.Н. Энергоснабжение телекоммуникационных
систем: Учебное пособие для СПО. – Москва : УМЦ
Федерального агентства связи, 2012.
3. Проектирование источников электропитания электронной
аппаратуры: Учеб. пособие для студ. вузов / О.К. Березин
и др.; Под ред. В.А. Шахнова. 4-е изд., перераб. и доп.
– М.: Кнорус, 2010.
4. Источники вторичного электропитания. Учебное пособие
для вузов. Е.Н. Гейтенко М.; СОЛОН-ПРЕСС, 2008.
5. Преобразовательная техника. Н.М.Верещагин и др.
– Рязань: Рязанский государственный радиотехнический
университет, 2016.
6. Электропитание устройств и систем телекоммуникаций;
Учебное пособие для вузов /В.М. Бушуев,
7. В.А.Деминский, Л.Ф. Захаров и др. – Москва :
Горяча линия - Телеком, 2009.
8. http://www.skilldiagram.com/gl6-19.html
9. Электротехнические основы источников питания. Учебник
для студентов. Ситников А.В. – М.Радио и связь, 2014.
10. Источники питания радиоаппаратуры. Учебник для
студентов. Хрусталева З.А., Парфенов С.В. – М.Радио и
связь, 2009.
11. Быстродействующие импульсные стабилизаторы
напряжения В.И. Иванчура, Д.В. Капулин,
Ю.В.Краснобаев. – М.: Инсттут информационных
технологий. – 2011.
12. Источники электропитания электронных средств.
Схемотехника и конструирование: Учебник для вузов/
Костиков В.Г., Парфенов Е.М., Шахнов В.А.
– М.:Высшая школа, 2015.

42
 Cuprins

6. STABILIZATOARE PARAMETRICE ALE

TENSIUNII CURENTULUI CONTINUU…………… 3
6.1. Parametrii de bază pentru stabilizatoarele de tensiune… 3
6.2. Principiul de construire a stabilizatoarelor parametrice.. 4
6.3. Elementele neliniare…………………………………… 8
6.4. Analiza schemei generalizate………………………….. 9
6.5. Metodele de majorare ale parametrilor
stabilizatoarelor parametrice…………………………… 12

7. STABILIZATOARE LINIARE DE
TENSIUNE CU REACŢIE……………………………. 18
7.1. Principiul de construire a schemelor…………………… 18
7.2. Relaţiile de bază pentru stabilizatorul cu reacţie……….. 20
7.3. Stabilizator de tensiune cu reacţie cu elementul
de reglare cuplat serie cu sarcina………………………. 24
7.4. Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate………… 33
7.5. Circuite de protecţie……………………………………. 37

B i b l i o g r a f i e……………………………………… 42

43